Craciun fericit!

Fiecare dintre noi si-a ascuns cate un gand sau un vis in fulgii de nea care au cazut mai demult. Nu pot decat sa va urez ca aceste sarbatori de iarna sa va implineasca toate visele, sa va aduca in suflet doar bucurie si iubire, si sa va ofere momente speciale alaturi de persoanele dragi!

Craciun fericit!

20...

20 decembrie, 20 de ani, 20 de vise, 20 de ganduri si sperante deschise... Au fost cateva zile minunate la sfarsitul carora ma gandesc mereu ce cuvinte frumoase pot asterne pe blog, dar ma trezesc mereu ca s-a facut tarziu si somnul ma asteapta si nu mai am rabdarea de a scrie. Ar fi atat de multe sentimente si pareri de scris, atat de multe ganduri care au trecut incat parca ar fi trecut saptamani, nu zile...

In primul rand, a fost 17 decembrie si am schimbat prefixul... Nu ma simt deloc schimbata, aceeasi fiinta naiva, acelasi om visator... Poate ca e bine, poate ca nu... Am petrecut ziua de joi intr'un ritm destul de alert si am incheiat'o alaturi de persoane care sunt parte importanta din viata mea, iar acesta a fost cel mai frumos cadou.

De joi, orele s-au scurs fara prea mult somn, iar peisajul de poveste de afara nu a facut altceva decat sa fie ambientul perfect pentru clipe minunate. Ziua de ieri a fost ca un basm de iarna... Impreuna cu colegele de camera am impachetat cadouri, am ascultat colinde, ne-am bucurat si am ras impreuna... Seara s-a terminat minunat cu o bataie in zapada. Pot spune ca m-am simtit ca un copil, ca am realizat ca fericirea sta in micile bucurii, ca timpul nu se masoara in secunde, ci in momentele frumoase pe care le avem in viata.

Dupa plimbarile de zilele astea, mi-am pus ordine in ganduri, mi-am "masurat" sentimentele si am realizat ca tot ceea ce imi doresc e ca pe viitor momente asemanatoare cu cele din perioada asta sa fie tot mai multe... Sunt putin nostalgica si foarte nerabdatoare sa ajung acasa pentru ca asta imi mai lipseste pentru ca totul sa fie minunat!

La Multi Ani!

Se pare ca Andreea mi-a luat-o inainte si v-a anuntat inca de aseara ca astazi va implini frumoasa varsta de 20 de ani. Dar oricum ea nu stie de postul asta asa ca hai sa ii facem o surpriza frumoasa cand se va intoarce de la facultate si isi va accesa blogul...

Cine doreste sa ii ureze sincere si calduroase felicitari Andreei sunt rugati sa lase un comentariu in acest post. Eu nu pot sa vorbesc decat in numele meu. Iti doresc tot binele din lume, sa ai parte numai de fericire, bucurii, sa fii sanatoasa, iubita, iar toate dorintele tale sa ti se indeplineasca. Astazi de ziua ta, zambeste, pentru ca sa fi asa si in urmatorul an al vietii tale... Fii fericita, inconjoara-te de prieteni, danseaza, distreaza-te si uita de tot pentru cateva momente. Azi e ziua ta si numai a ta. Cel mai frumos "La Multi Ani" e cel din inima asa ca te rog sa il primesti pe acesta de la mine.

Pana diseara cand iti vei primi cadoul, eu nu pot decat sa iti multumesc pentru prietenia ta imensa. Esti ca o sora pentru mine, o sora mai mare, teoretic, dar care practic e un pic mai mica, de care imi place sa am grija. Am avut multe "peripetii" impreuna si numai daca spun Infomatrix cred ca e de ajuns. Plus multe proiecte si perioada de cand suntem studenti. Poate ca ar fi cazul sa imi cer si niste scuze, spre exemplu, pentru ca nu am fost la majoratul tau :(, pentru anumite momente de la Infomatrix de anul asta, si pentru multele momente cand sunt ceva mai "rau", dar ti-am spus ca nu fac asta cu rautate ci cu un scop. Trebuie sa inveti sa fii un pic mai tare, si sa ai mult mai multa incredere in tine pentru ca atunci cand ai de trecut un obstacol, il vei trece su siguranta.

Cam atat am avut de zis. Sper sa fie o surpriza frumoasa acest post si pentru asta am ales sa il scriu pe blogul tau si nu pe al meu. LA MULTI ANI inca o data si ne petrecem diseara! <:-P... Iar acum: Muuuultiiiiiiiiiiii aaaaani traiaaaascaaaaaa! :D

La Multi Ani
Asculta mai multe audio Muzica

Ultima zi din cei 19 ani...

Pot spune ca e mai putin de o ora si voi trece de 19 ani... Sincera sa fiu, a fost o zi destul de obositoare si plinaaa de gheata... Spre surprinderea mea nu am luat nicio cazatura deocamdata... Am carat cu bratele multeeee lucruri din Carrefour, am descoperit cat de proaste sunt plasele alea, am mai pierdut si anumite lucruri...si am incheiat printr'o curatenie care m'a facut sa uit de griji... Asa ca inchei ziua cu un mic-mare suras pe buze...

Spre final, vreau sa ma gandesc ce am insemnat varsta de 19 ani pentru mine... Un an frumos presarat cu multa prietenie si cateva mici realizari, varsta la care s-a infiintat acest blog mititel, schimbari care nu mi'au adus decat bucurie pana acum, colegi si prieteni noi care se dovedesc a fi minunati. In rest, am ramas aceeasi persoana: naiva si copilaroasa... Cred ca inlauntrul meu am ramas la varsta de 5 ani....

Sper ca 20 de ani sa fie o varsta minunata, sa fie anii pe care sa-i gravez cu iubire, prietenie si amintiri grozave... Sper sa raman mereu copil in interior si sa nu-mi pierd niciodata puterea de a visa, a crede, a iubi...

Some lyrics...

Imi place la nebunie Coldplay, iar zilele astea am avut pe repeat melodia The Scientist...Ador urmatoarele versuri:

I was just guessin' at numbers and figures,

 Pulling the puzzles apart.

 Questions of science, science and progress

 Do not speak as loud as my heart.

A nice weekend

Nu pot sa nu amintesc de weekend'ul acesta pe blog... Desi ziua de vineri a fost destul de aglomerata la facultate, dupa-amiaza care i-a urmat a fost extraordinar de placuta. Am iesit cu fetele la o plimbare si pot spune ca o companie mai buna nu am putut avea pentru ca dupa timpul petrecut cu ele am uitat de toate grijile de dinainte. Cu aceasta ocazie, am descoperit si ca studentii, mai ales studentele se bucura de o mai mare "atentie" din partea celorlalti si am gasit si un loc bun pentru o gustare. Pe seara, am jucat carti si m-am bucurat de compania colegilor de liceu, iar noaptea s-a incheiat cu niste concluzii interesante despre unele asteptari de'ale mele.

Sambata a sosit cu o mica ninsoare, lucru care m-a bucurat enorm. Mi-as fi dorit sa ninga ca'n povesti, cu fulgi mari, iar pe jos sa se astearna o carare alba, dar se pare ca pentru acest peisaj mai trebuie sa asteptam. Vazand cat de trecatori erau fulgi de zapada, mi-am dat seama ca totul e trecator, ca anumite lucruri din viata noastra se "topesc" mai repede decat ne-am dorit noi... Spuneam unui prieten bun ca mi se pare uneori ca'n jurul meu se naruiesc multe, ca adesea unele vise ni se spulbera ca un glob de cristal scapat pe jos... Din fericire, reusim sa visam in continuare, fie ca vrem sau nu, deoarece e in natura noastra sa ne construim idealuri, sa visam...

Seara de sambata s-a incheiat printr'un party unde mi-am readus aminte de cateva melodii faine pe care nu le-am ascultat de ceva timp. Am realizat cu aceasta ocazie ca una dintre partile cele mai bune ale facultatii mele sunt oamenii pe care i-am intalnit aici. Am remarcat acest lucru impreuna cu doi buni colegi si ne gandeam ca ar fi bine totusi sa petrecem mai putini ani impreuna (in ideea de a termina totusi facultatea:) ) la facultate... Sunt convinsa ca alaturi, anii de facultate vor fi mult mai frumosi.

Cat despre noaptea de aseara, pot spune ca s-a incheiat cu muuult ceai si cu o conversatie interesanta. Duminica a inceput ok. Sper sa fie o zi frumoasa, insa de pe acum simt o lene destul de mare, asa ca nu ma astept la multe mici "realizari".

In concluzie, a fost un weekend frumos, petrecut alaturi de persoane deosebite! Sa aveti o duminica minunata!

So this is December...

Luminite aprinse, aroma de dulciuri in aer, frigul pe care-l simti in obraji, fulgii de nea pe care ii astepti sa cada... Sunt o visatoare si ma simt tot ca un copil naiv desi multa lume imi spune ca ar fi cazul sa devin mai realista... Stiu ca ma hranesc cu iluzii, dar...trebuie sa hranesc si eu cu ceva... Aseara a fost o ocazie frumoasa de a zambi si de a ma simti din nou copil... Am facut o plimbare prin Cismigiu cu cativa prieteni buni si am profitat de fiecare moment pentru a ne readuce aminte cum era atunci cand eram mici. Ne-am dat seama ca pentru noi mosu' nu mai e ce a fost odata (mai ales pentru cei care suntem departe de casa), dar ca in adancul sufletului tot pastram o farama din trecut si din emotiile si freamatele copilariei. A fost o seara frumoasa si pot spune ca anul acesta mosul mi-a adus in dar prietenia... Acum sa vedem cu ce va veni Mos Craciun:).

Pentru ca ziua inca nu s-a terminat, le urez tuturor ce poarta de Nicolae, Nicoleta si derivatele lor sa fie fericiti si iubiti!

De|ce|mbrie...

1 decembrie...ziua nationala...Sincera sa fiu, nu prea am avut timp sa ma gandesc la acest aspect, insa stiu ca in adancul meu imi place tara mea cu tot ce inseamna ea, bun sau rau... Sunt momente cand imi vine sa fug cat mai repede de aici, cand tot ce ma inconjoara imi dovedeste ca absolut orice e posibil, ca anumite "calitati" pot atinge valori enorme, ca traim intr-un meleag al extremelor, ca paradoxul isi are patria aici; dar am invatat ca mai exista si parti bune care iti indulcesc existenta. Luna aceasta este una speciala pentru mine, e aceea perioada a anului pe care o ador, pe care o astept nerabdatoare, este timpul in care invatam sa pretuim pe cei dragi, in care daruim celor din jurul nostru zambete calde si le mangaiem sufletul cu priviri intelegatoare. E timpul iubirii si al inocentei... Stiu ca toate clipele ar trebui traite cat mai frumos, dar pentru mine aceasta e luna in care simt in jurul meu multa iubire...

P.S. In acord cu vremea, versurile unei melodii frumoase...Decembrie-Directia 5;

De ce crezi in minuni
De ce toti par mai buni
De ce vrei sa iubesti
De ce sa daruiesti
De ce cad fulgi din cer
De ce-n decembrie
Decembrie...
De ce speri sa te simti
Iar copil la parinti
De ce vrei iar sa fii
Un bunic la copii
De ce razi catre cer
De ce-n decembrie
Decembrie...

It's all coming back to me now

A fost una din serile frumoase petrecute in compania unor buni prieteni, o oportunitate de a redescoperi ca unele lucruri inving timpul si spatiul, ca prietenia dureaza mai mult decat am tinde sa credem. Am revazut colegi, am imbratisat prieteni, am regasit surasuri pierdute in ceata timpului, am simtit gustul dulce al bucuriei, am ratacit iar pe strazile cunoscute si in acelasi timp atat de straine.

Din fericire, mi-a "picat" in maini un album de-al unei trupe favorite de-a mea, Holograf - "Taina mea". Am reascultat cu sufletul deschis cantece care m-au incalzit in toamna asta tarzie si inevitabil mi-am pus intrebarea care e taina mea... Probabil ca taina mea se afla undeva in sentimentele mele, sau poate in gandurile mele... Dar asta este ceva la care nu am timp sa ma gandesc acum! Momentan, ma intorc la puzzle'ul meu.:)

P.S. La Multi Ani tuturor Andreelor si Andreilor! Sa vi se indeplineasca toate dorintele!

Un weekend prelungit...

Un weekend pe care il voi petrece acasa, in care voi incerca sa profit cat mai mult de timp si sa stau alaturi de persoanele dragi mie. A trecut ceva timp de cand nu am mai scris ceva pentru blog... Desi de o saptamana si ceva nu invat si nu lucrez nimic concret, timpul a trecut pur si simplu pe langa mine. Intre timp, a trecut si Balul Bobocilor, o noapte foarte frumoasa care s-a incheiat abia pe la 6 dimineata. Sper sa completez "somnul" de o ora si jumatate de vineri, in weekendul acesta...
Momentan, imi propun sa termin un puzzle in weekend'ul acesta, asa ca ar fi bine sa ma grabesc... Nu-mi ramane decat sa va urez un weekend minunat!

Books..

A trebuit sa astept un seminar de European Culture&Civilisation pentru a-mi readuce aminte de placerea de a citi... Recunosc ca a trecut ceva vreme de cand nu am mai trecut cu privirea peste cuvinte intiparite pe foi lucioase si ca ultimele incercari de a citi au fost rapuse de timpul mult prea scurt si care nu lasa in urma lui decat regretul ca ai fi putut face mai mult. Uneori, cred ca dorinta mea cea mai mare e aceea de a opri timpul in loc si a profita de el intr'un mod cat mai util. Ce inseamna util...cred ca e ceva relativ...in secunda asta mi s-ar parea util sa invat anumite lucruri, iar in secunda urmatoare mi s-ar putea parea utila o calatorie... In afara de lucrurile astea, trebuie sa nu uitam si de cei de langa noi si, din cand in cand, sa le mai spunem ceea ce simtim, aratandu-le ca ne pasa si daruindu-le macar o perspectiva asupra fericirii. Urmatorul citat a fost cel care mi-a inspirat acest post:

"If I knew that today would be the last time I’d see you, I would hug you tight and pray the Lord be the keeper of your soul. If I knew that this would be the last time you pass through this door, I’d embrace you, kiss you, and call you back for one more. If I knew that this would be the last time I would hear your voice, I’d take hold of each word to be able to hear it over and over again. If I knew this is the last time I see you, I’d tell you I love you, and would not just assume foolishly you know it already."
— Gabriel García Márquez

O lipsa indelungata...

A trecut ceva vreme de cand nu am mai asternut nicio idee pe "foile" acestui blog... Sincera sa fiu, nici nu am realizat ca timpul trece atat de repede pe langa mine fara sa realizez asta... Am lasat secundele in voie, orele sa zboare, zilele sa se scurga, multumindu-ma doar sa privesc. Sunt convinsa ca nu pot schimba nimic, ca fiecare clipa pierduta e pierduta pentru totdeauna, insa nu pot decat spera ca pe viitor sa incerc sa tin cont de valoarea timpului.

Fiindca maine ma asteapta un mic test la Java voi fi destul de scurta acum, dar promit ca voi incerca sa revin in curand.

Va las o recomandare pentru asta-seara: Armin van Buuren - Fine without you.

You'll always find your way back home

Miley Cyrus-You'll Always Find Your Way Back Home
Asculta mai multe audio Muzica

Cred ca versurile melodiei de mai sus spun totul... Caci iti poti schimba coafura, iti poti schimba hainele, gandurile, iti poti schimba visurile, stilul sau orice altceva, insa intotdeauna vei gasi drumul inapoi spre casa. Si ce poate fi mai frumos decat orasul natal, curtea blocului unde ti-ai petrecut copilaria, parintii si prietenii de aici pe care nu ii poti lua cu tine peste tot...
Orice as face, oricat de student sau de bucurestean mi-as impune sa fiu, nu pot uita locul unde m-am nascut, oraselul asta mic in care am invatat sa ma joc, sa zambesc, sa rad, sa plang, sa iubesc, sa sufar... Sunt 19 si jumatate de viata ce ma leaga de Dragasani, si multe, foarte multe chestii... care fac parte fie din trecut, fie din prezent si poate chiar si din viitor...
Ma bucur ca dupa destule zile petrecute in teribilul si marele Bucuresti sa ma reintorc aici, sa ma plimb pe stradutele pe care le stiu ca pe propriul buzunar, sa imi revad prietenii, familia si nu in ultimul rand pe cea pe care o iubesc si care m-a facut sa redescopar sentimentul dragostei si a fericirii...
Toate astea duc la o singura concluzie si anume ca nicaieri nu e ca acasa... :X

Imi e dor...

...de strazile micute dintr'un oras la fel de "mare", de pasii ale caror urme au fost sterse incet de adierea clipelor, de colturile de lume din acel mic univers unde viata ne oferea prietenia, de petecul de realitate pe care imi puteam insira visele nestingherita, de serile senine cand cerul era luminat de zambete, de ploaia de vara care ne inunda cu bucurie, de frunzele copacilor care cadeau aducandu-ne nostalgie, de fiecare privire strengara, de melodiile care aduceau armonie in viata, de atingerea vantului rece pe obraz, de primii fulgi de zapada ce se topeau odata cu tristetea, de cantecul acela ce imi aduce aminte de eternitate, de versurile in care gaseam intiparite sentimente pierdute...Imi e dor...

Aripi de fluturi

Iata rezultatul unui curs "foarte interesant"...:

Prind aripi de fluturi in zbor,

Culeg praf de sperante ce mor

Arunc cenusa viselor facut scrum

Din ce-a fost a ramas doar parfum;

Aroma de clipe spulberate de timp

Si zambete stranse pe chipul sters

Idei si ganduri de neinteles,

Trecutul pare acum fara de sens.

Iubind...

Iubirea - cel mai frumos sentiment de pe Pamant. Asta e "cliseul" pe care il intalnim de cele mai multe ori la adresa acestei notiuni. In mare parte e adevarat, insa totusi consider ca iubirea are si o mica parte subiectiva si o mica parte nu tocmai frumoasa.

Bineinteles ca mai presus de toate ea ne ofere momente frumoase, pretioase, care ni se vor intipari in mintea noastra pe viata. Persoana iubita devine lumina din intuneric, ingerul care iti calauzeste pasii si cea care ar putea printr-o singura privire, atingere sau un singur sarut, zambet sa te faca sa uiti de tot pentru cateva momente...

De cealalta parte insa, iubirea poate avea si unele aspecte negative. Framantarea, gelozia sau pur si simplu gandul stupid ca ai putea pierde persoana la care tii atat de mult te fac sa innebunesti uneori. De aceea insist asupra faptul ca notiunea de baza intr-o relatie este INCREDEREA!

Da! Eu sunt indragostit! Si imi place. Ador sentimentul sa stiu ca cineva ma iubeste, ca cineva tine la mine... Desi relatiile astea la distanta sunt groaznice, mi-as dori totusi ca intre mine si ea sa nu se schimbe nimic.

P.S. Nu e o compunere tocmai artistica in modul in care va obisnuise autoarea acestui blog, dar sunt gandurile mele exprimate in modul cat mai real cu putinta.

Inca un adult pe cararile vietii...

Secundele se scurg rapid, iar anii trec adesea pe langa noi fara sa ne dam seama. Raman in urma noastra amintiri scrijelite pe peretele trecutului, zambete mazgalite pe fetele noastre, surasuri discrete impartite cu generozitate, lacrimi reci cazute pe cararile intunecate ale vietii noastre, bucuria impartita cu cei dragi, caldura clipelor petrecute alaturi de ei.
Pentru a nu ma afunda prea tare in alte idei, revin la subiectul initial. Trebuie neaparat sa ii spun "La multi ani" micutei noastre majore, Daniela. Iti multumim pentru o seara minunata, plina de surprize si momente frumoase! Nu-ti pot ura decat sa ai parte de o viata ca un cer senin, de prieteni minunati, de multa iubire si fericire! Sa pastrezi mereu zambetul pe chip si sa ai mereu in suflet inocenta copilariei!

Mantie de stele...

Ascunde-mi sufletul intr-o mantie de stele

Si ia tu cheia ce deschide drumul catre ele,

Arunca-mi visele in marea adanca,

Transforma-le in valuri pazite de-o stanca...

Fast forward to a new weekend...

O zi de vineri cu un program acceptabil... Un weekend acasa... Dupa o saptamana la Bucuresti, pot spune ca am asteptat cu nerabdare ziua in care ma voi intoarce acasa. Cum am ales sa plec ceva mai tarziu, am hotarat sa mai scriu cate ceva pe blog dupa o absenta destul de indelungata. Chiar vorbeam cu Ady (blogger'ul sef) ca ne-am cam lasat de meserie de ceva timp. Poate ca as fi reusit sa gasesc timp sa scriu, insa mi-a lipsit total inspiratia. A fost o saptamana interesanta, prima saptamana de facultate, primele experiente din viata de student, colegi noi, profi noi si bineinteles prietenii buni care au fost "aproape" si mi-au aratat ca prietenia dureaza no matter what...
Stiu ca plecasem de acasa cu o oarecare reticenta in ceea ce priveste acomodarea cu facultatea si viata de camin, dar pot spune ca pana acum totul mi se pare in regula si lucrurile decurg chiar ok.
Impresii nu voi mai lasa acum, ci voi incerca sa surprind esentialul in viitoarele post'uri.
Weekend'ul asta sper sa fie super... Se anunta un majorat tare fain si niste petrecareti pusi pe fapte mari asa ca "viitorul suna bine"...

Back2writing...

Au trecut cateva zile de cand n-am mai scris pe site si s-au intamplat atat de multe. M-am mutat cu totul in Bucuresti, am lasat in urma anii frumosi de liceu si am mers mai departe spre un nou inceput. Probabil ca experienta de camin ar fi trebuit sa fie ceva socant, insa deocamdata sunt tare multumita de felul in care arata camera si cum este atmosfera de aici.
Cat despre facultate, "what u want is what u get"... Dupa o lipsa de la marea deschidere, in favoarea unei mici reuniuni cu colegii, am mers la deschiderea de la facultate... S-au spus lucruri frumoase, lucruri care sa ne atraga si sa ne descrie patru ani "minunati"... Am inceput in forta vineri cu programming languages, curs pe care l-am continuat si azi si care este deocamdata marele meu stres. Sper ca pe parcurs lucrurile sa mearga mai bine si sa ma pot descurca cat de cat...
Ah...sa nu uit..la programming languages facem bineinteles... Java... Un program in care nu am lucrat si cu care nu am avut nicio tangenta...
Cat despre prieteni, pot spune ca sunt multumita ca ii am destul de aproape pe multi din "gasca nebuna", insa imi lipsesc cateva persoane.
Sper sa revin cat de curand cu un post mai deosebit!

Pur si simplu fara cuvinte...

E ultima seara inainte de plecarea la facultate, o seara in care am ramas fara cuvinte... N-am putut sa spun nimic, am lasat doar cateva lacrimi sa cada si sa cristalizeze sentimentele mele... Sunt trista din doua motive, care insa imi spun acelasi lucru: viata e plina de neasteptat, iar timpul e ireversibil! Nu-mi gasesc cuvintele potrivite sa exprim ceea ce simt, e ceva intre nostalgie si tristete, o adiere rece ca un vant de toamna in sufletul meu... Ma voi opri aici si voi continua alta data, atunci cand voi gasi puterea sa privesc inainte. Pastrez in suflet familia, pe Happy, anii de liceu, copilaria, momente placute, coltisorul meu din casa, paradisul meu si prietenii(:X)! Iar pe voi, Denisa si Andrei, va voi tine mereu aproape de suflet, indiferent de distanta... Cred ca stiti ca deja sunteti parte din mine!... Nu mai pot scrie...

Alaturi de ingeri...

O seara atat de trista... Pe langa faptul ca se apropie plecarea la facultate, am aflat ca un amic a murit... Am ramas fara cuvinte mai ales ca era o persoana plina de viata, o persoana in prezenta careia nu puteai sa nu razi si un amic de incredere... Viata e plina de neprevazut, totul e efemer, fiecare clipa se scurge spre neant, iar ceea ce ramane in urma noastra sunt momentele frumoase pe care le oferim celor dragi. Sunt convinsa ca Larry ne va veghea de undeva de sus! Nu te vom uita niciodata!

Dincolo de moarte-i nemurirea

Poezie de Sorel_amore

E intuneric si lumina totodata,
O lacrima se scurge din lumea-ntunecata,
Un trandafir isi leapada petalele maiestre,
Incet, incet in intuneric se-ofileste.

Stelele cad din bolta cerului albastra
Soarele-apune acum si-n viata noastra
O liniste eterna, un intuneric sfant
Domnesc acum intruna pe Pamant.

Sufletul meu e un abis imens
Lipsit de viata, fara de sens
Viitoru-i o enigma, fara margini, far' de sens
E dincolo de moarte ... e imens

Incerc acum sa-l readuc la viata
Dar in zadar, nu pot sa ii fac fata
E prea puternic, prea impunator
Iar eu sunt doar un simplu muritor.

Andrei Pavel si-a luat ramas-bun de la competitiile sportive

Andrei Pavel s-a retras azi din competitiile sportive, insa nu va renunta definitiv la tenis. Al doilea tenismen roman, dupa Ilie Nastase, va continua sa fie antrenorul multor juniori care spera sa-i calce pe urme. Desi vizibil emotionat, Andrei Pavel s-a tinut tare si nu a plans in fata spectatorilor sai. In urma meciului demonstrativ cu croatul Goran Ivanisevici, "cneazul" a oferit celor din public 30 de mingi cu autograful sau, multumind tuturor implicati, mentionand ca fara ei tenisul nu ar exista. Meciul s-a "incheiat" pe melodia "Show must go on" a celor de la Queen la scorul de 5-4 pentru roman, sugerand faptul ca "spectacolul trebuie sa continue".

Am urmarit de la tv cateva fragmente din acest meci si pot spune ca partea care mi-a placut enorm a fost aceea in care i s-a cantat melodia "Sa nu-mi iei niciodata dragostea" de la Holograf. Am redescoperit cat de mult imi place acest cantec, ca fiecare dintre noi are un ceva/cineva anume la care tine enorm. Surprizele au continuat sa se tina lant pentru tenismen, fiind o dupa-amiaza deosebita.

Back home...

A trecut ceva timp de cand nu am mai scris ceva... Aceasta lipsa poate fi justificata de faptul ca a trebuit sa ma deplasez spre "minunata" capitala pentru a lua camera de camin... 2 zile obositoare datorita drumului, agitatiei dinainte, unei nopti partial dormite, dar frumoase pentru ca le-am petrecut cu persoane apropiate mie. Multumita unor prieteni, am ajuns si la finalul unui meci foarte frumos de tenis si pot spune ca am ramas cu cateva amintiri frumoase. In legatura cu caminul,in cele din urma totul a fost ok, desi intre timp aflasem ca nu se rezolvase asa de bine pentru toti... Insa cum spuneam, un ajutor divin a aranjat intr-un final lucrurile in asa fel incat totul sa fie ok...
Cat despre caminul meu... Pot spune ca nu ma asteptam sa arate atat de ok, la o prima analiza lucrurile sunt aranjate destul de bine, e nevoie doar de mici retusuri si echipari astfel incat totul sa fie confortabil... Paturi etajate, mobilier nou, baie la camera, si spatiu destul de mare; o imagine pe care nu credeam ca o voi gasi inca din anul 1 in camine... Sper ca si colegele sa fie suuper si sa fie un prim an de facultate plin de momente frumoase.

Few words...

Exista un vers, exista un gand,
Exista un val ce ne duce purtand,
Exista o lume, exista o zi
de a carei prezenta odata ne vom aminti...

O stea a aparut pe cer...

Un ultim omagiu pe care i-l aducem actorului Nicu Constantin, un om care a stiut sa ne aduca zambetele pe chipuri ori de cate ori il vedeam sau ascultam. Un mare actor, o personalitate marcanta care raspandea in jur buna dispozitie. Dupa o viata in care a adus numai bucurie oamenilor, a sosit ziua in care ne-a intristat pe toti, ridicandu-se la cer. A fost una dintre marile stele ale divertismentului romanesc, un "monstru" sacru al comediei, un talent care a stiut cum sa insenineze vietile celorlalti. Din pacate, se sting incet-incet multe valori ale vietii culturale romanesti, valori care au lasat in urma o activitate deosebita, chipuri vesele, momente frumoase...
Actorul Nicu Constantin a fost înmormântat, sâmbătă după-amiază, în cimitirul din Eforie Sud, în prezenţa a peste o sută de persoane. Nicu Constantin a murit, marţi, 15 septembrie, în urma unui stop cardiorespirator, după ce a fost internat timp de peste patru luni la Spitalul Clinic Militar de Urgenţă din Capitală, pentru suferinţe pulmonare severe.
Inveseleste ingerii, maestre!

Never is a long time...

Acesta e titlul melodiei pe care am pus-o pe repeat all day long... Au fost cateva zile in care am lipsit din "blogosfera" datorita micilor lucruri pe care le-am avut de facut, dar sper sa revin in totalitate in curand... Poate ca activitatea redusa din ultimul timp este rezultatul unei stari nu prea bune si a unei oboseli inexplicabile, dar asta e o cu totul alta poveste... A fost o saptamana in care am ajuns si pe la scoala si am retrait nostalgia de a fi terminat liceul, o saptamana in care am redovedit cat pot fi de aiurita (prietenii stiu de ce:) ), poate ultima saptamana pe care o voi petrece integral acasa inainte sa plec la facultate... M-a apucat nostalgia de cand am aflat ca vineri dimineata trebuie sa fiu prezenta in Bucuresti pentru camera de camin... Realizez cu tristete ca se apropie plecarea si acest lucru rupe din sufletul meu toata bucuria... Simt cum se sterg in urma mea pasii trecutului, cum prezentul se preschimba in trecut asa cum adierea calda a verii s-a transformat in vantul rece de afara... Cred ca va urma inca un capitol frumos din viata, dar parca nu ma simt pregatita inca sa-l inchid pe acesta, dar timpul nu prea are chef sa-mi asculte dorintele... In fine, nu mai vreau sa continui sa raspandesc nostalgie in jurul meu... In plus, toata lumea imi spune ca nu-si da seama ce voi face eu in marea capitala la cat de aiurita sunt, ca probabil imi trebuie un baby-sitter, doar sunt campioana la capitolul acesta...
Revenind la lucruri mai frumoase, va aduc in atentie doua melodii care mie mi-au placut mult:
Roxette - Never is a long time;
Tiesto&Priscilla - I am strong (super vocea);

Books...books....books

A sosit vremea de mutat inapoi... Cu mult entuziasm si voie buna am ajuns in fata cartilor... Noroc cu baietii ca au rezistat si nu si-au pierdut buna dispozitie... Printre tot felul de titluri, care mai de care mai amuzant sau sugestiv, chipurile noastre conturau tot mai multe zambete... Am ras, am ras de oboseala, am ras de situatie... Am descoperit ca sunt atatea carti pe care nu le-am citit, ca sunt numeroase carti de care nu ma leaga nimic, ca unele dintre ele par de pe alta lume, ca altele au titluri amuzant de serioase(daca gasisem si solutia pentru laboratorul unui "astronaut" amator si reusisem sa aflam cu se ajunge de la electricitatea ionica la racheta...). Stiu ca unele dintre ele sunt de-a dreptul inutile, dar cu greu renunt la o carte. A fost o zi obositoare, dar frumoasa, o zi in care am incercat sa imbinam utilul cu placutul (dar cred ca mai mult a trebuit sa fie partea utila), o zi in care am compensat lipsa scolii cu prezenta cartilor...
Promit ca pe viitor sa ma gandesc de doua ori cand voi cumpara o carte...dar sunt convinsa ca niciodata nu voi renunta la o carte din lipsa de spatiu...:)
P.S. Versuri gasite pe niste foi. Cred ca sunt versuri notate de mama mea de la cineva "talentat" din vremuri trecute, care din pacate nu sunt terminate...
Pe o strada-ngusta
Intr-un bloc decent,
Unde bate vantul
Si-i pe jos ciment

Plange si suspina
Tanara domnita
Ca-i luat curentul
Si apa-i oprita

Si ca la serviciu
Sotul ei iubit
A plecat la 6
Si n-a mai venit

Orologiul bate 10 jumatate
Dar la bloc, in usa,
Oare cine bate?

Eu sunt, sotioara,
M-am facut covrig
In autobuze,
Poti sa mori de frig.

Tanara domnita, sare sa-i deschida
Insa mama soacra
Din balcon ii striga:

- Noaptea e tarzie,
Esti un derbedeu,
N-ai adus chenzina,
Nu-ti sunt mama eu.

- Nu sunt eu de vina
Daca soarta noastra e data de armata
Am muncit ca prostul
Pe 50%.

Un nou inceput...

A inceput scoala... Anul acesta am privit aceasta zi din alta perspectiva, dupa 12 ani in care am vazut-o ca ziua bucuriei revederii colegilor, nostalgiei verii trecute, viselor pentru viitoarea vacanta, neplacerii de a te trezi devreme, dar si a oportunitatii unice de a fi licean... As mai vrea un an de liceu, un an in care sa stiu ca trebuie sa profit mai mult de fiecare moment, in care sa ma apropii mai mult de persoanele care au facut parte din viata mea, in care sa pretuiesc enorm prietenia, in care sa vad partea plina a paharului, in care sa inteleg ca mai presus de toate important e sa inveti sa fii om... Nu pot spune ca am fost un simplu observator, ar fi gresit sa spun asta... A fost frumos sa revezi locul si oamenii care ti-au format personalitatea intr-o anume masura, a fost nostalgic sa vezi generatia care ti-a calcat pe urme in clasa si sa te gandesti ca ai fost si tu odata la fel, boboc... Lasand deoparte toate cuvintele astea, vreau doar sa va spun sa va bucurati din plin de liceu/scoala; e un loc al amintirilor frumoase, al clipelor amuzante, al prieteniei...

Friends...

Desi am mai scris o data acest post sunt nevoita sa-l scriu a doua oara datorita minunatei conexiuni la internet... Nu stiu daca v-am spus pana acum, dar daca ar fi sa incadrez cronologic aceasta conexiune as incadra-o la epoca antica (prietenii stiu de ce)... Si daca tot e vorba de prieteni, pot spune ca ei sunt o parte importanta din viata mea si cred ca v-ati dat seama de acest lucru din posturile mai vechi... Pentru ei si pentru clipele minunate petrecute in compania lor sunt urmatoarele versuri (al caror laitmotiv este cuvantul "prietenii" - amintiri de la ora de romana din liceu)...:)

Prietenii stiu sa ierte cu blandete,
Prietenii stiu sa te "certe" cu tandrete,
Prietenii te invata ce e bucuria,
Prietenii stiu sa imparta fericirea,
Prietenii cu caldura te imbratiseaza,
Prietenii iti arata ca acest sentiment dureaza,
Prietenii iti insenineaza chipul cu un zambet,
Prietenii iti fredoneaza al vietii cantec,
Prietenii se inteleg, se asculta, se ajuta
Si mai presus de toate, prietenii nu se uita!

Back in time...11 septembrie 2001

Poate ca din dorinta mea de a-mi exprima sentimentele de prietenie, am scris mai repede acel post... Nu am uitat insa ca acum 8 ani au avut loc nefericitele evenimente din America... Atacuri teroriste, jocuri strategice meschine, planuri diabolice, sau doar dorinta de imbogatire a unor persoane... Nici acum nu se stie concret care a fost adevarul din spatele acestui eveniment si probabil ca va trebui mult timp pana se va afla care au fost realele evenimente. Cert este faptul ca au avut de suferit foarte multe persoane: raniti, familii indoliate, oameni trecuti spre nefiinta... Acesta a fost pretul platit pentru un plan meschin... Un pret prea mare pentru orice miza, pentru orice strategie, pentru orice lupta, pentru orice politica...
Nu vreau decat sa aduc un omagiu tuturor celor care au avut de suferit in urma acestor atentate, celor care au lasat in urma lor suferinta pierderii, familiilor si persoanelor lor dragi!

A fost odata…

A fost odata un taram vrajit pe care au pasit 3 temerari… Un tinut necunoscut, cu „primejdii” la tot pasul, o zona in care tare necesar era un GPS pentru a putea gasi o scoala ascunsa printre padurea deasa… A fost odata o vreme care a insemnat o comoara plina de amintiri minunate… A fost dupa-amiaza amintirilor frumoase, dupa-amiaza in care am lasat deoparte grijile renovarii, nervii timpului pierdut, atentia pentru ultimele retusuri (sper ultimele), o dupa-amiaza in care am redescoperit ca viata se masoara de fapt in clipele minunate pe care le-ai petrecut si nu in varsta pe care o ai… Blog’ul a aparut destul de tarziu pentru a putea aduce aminte de InfoMatrix, concursul care ne-a adus multe lucruri frumoase mie si colegilor mei… Dincolo de toata nebunia de dinainte, toata agitatia pentru a face lucrurile cat mai bine, a ramas aroma acelor momente, savoarea secundelor petrecute acolo… Am fost norocosi sa ne bucuram de aceasta experienta doi ani la rand, unul mai deosebit decat celalalt… O experienta care ne-a schimbat, ne-a facut mai nebuni, ne-a apropiat mai mult, desi aparent de indeparta (Andrei, saracul, invatase deja rolul de mediator dintre mine si Ady)… Chiar acum voi cauta prin blog’ul lui Ady cateva amintiri in plus despre concurs… Am ras enorm aducandu-ne aminte prin cate „probe initiatice” a trebuit sa trecem… Drumul aparent infinit pana la scoala, cand eu spuneam ca descoperisem panoul de iesire din Bucuresti dupa ce plecasem de undeva aproape de centru, drumul in care colegul meu Ady mai avea putin si isi lua rucsacul la picioare… Daca ne vedea cineva, ar fi spus ca suntem 2 variante ale lui Pacala plimbandu-ne cu „usa” dupa noi… Noptile de la camin cand ne certam pentru locul mai bun si ajungeam sa dormim cat de cat chinuiti si noaptea in care aveam locuri foarte bune si nu puteam sa dormim… Aglomeratia amuzanta care ne facea sa ne apropiem si mai tare, diminetile in care trebuia sa fiu impinsa pe usa afara ca sa putem ajunge la timp, drumul cu metroul care ne manca toata rabdarea caci ne urcam la inceputul calatoriei si ajungeam sa coboram ultimii… Tablourile care ne incomodau sa avem un cinematograf de lux (asta e ceva mai de demult)… Detaliile infime care contau atat de putin si totusi atat de mult (Rochia aia nu avea dantelaaaaaa!!!)… Calatoriile cu masina in care tipam in loc sa vorbim ca oamenii, pentru a alunga somnul… Steagurile pe care le-am carat prin tramvai de ziceau oamenii ca am innebunit… Replica memorabila: „Mie imi vine sa iau rucsacul asta in picioare si sa merg in maini!!!” Fotbalul lui Ady pentru care ne venea sa-l mancam de viu, mofturile mele pentru care as fi trebuit batuta… Orele de ras din cabinetul de la scoala… Mail’ul meu care esuase datorita incapatanarii noastre de a trimite si primi mail’uri de pe aceeasi adresa… Si muuulte altele…Medaliile, bucuria din sufletele noastre, zambetele si rasetele pe care ni le aduc aceste amintiri… A fost odata InfoMatrix pentru noi, vor fi pentru totdeauna aceste amintiri in sufletele noastre! Iar voua…nu-mi ramane decat sa va multumesc pentru aceste momente; stiti voi, sunteti grozavi!

"Ecuatii rezolvate de minti luminate"

Am gasit aceasta „matematica” scrisa pe niste foi uitate in colturi ascunse din casa… Pe mine m-a amuzat foarte tare. Sper sa va placa si voua!

Ecuatia 1

Omul = mancat + dormit + munca + distractie

Magar = mancat + dormit

Atunci:

Omul = magar + munca + distractie

Deci:

Omul – distractie = magar + munca

In alte cuvinte:

Omul care nu stie sa se distreze = Magar la munca

Ecuatia 2

Barbat = mancat + dormit + castig bani

Magar = mancat + dormit

Atunci:

Barbat – castig bani = Magar

In alte cuvinte:

Barbatul care nu castiga bani = Magar

Ecuatia 3

Femeia = mancat + dormit + cheltuiala

Magarul = mancat + dormit

Atunci:

Femeia = Magar + Cheltuiala

Deci:

Femeia – Cheltuiala = Magar

In alte cuvinte:

Femeia care nu cheltuie = Magar

Daca egalam ecuatia 2 cu ecuatia 3 obtinem:

Barbatul care nu castiga bani = Femeia care nu cheltuie

Deci

Barbatul castiga pentru a nu lasa Femeia sa devina Magar (Postulatul 1)

Femeia cheltuie pentru a nu lasa Barbatul sa devina Magar (Postulatul 2)

Deci avem:

Barbat + Femeie = Macar + castig bani + Magar + Cheltuiala

Atunci din postulatele 1 si 2 putem trage concluzia:

Barbat + Femeie = 2 Magari care traiesc fericiti impreuna!

Inocenta cu aroma de mister

Ce pretuieste cel mai mult un adolescent? Ce inseamna fericirea pentru el? Care este lucrul concret care ii aduce zambetul pe buze? Ne place sa traim clipa si sa profitam de orice secunda sa ne bucuram alaturi de prieteni. Toate lucrurile marunte ne fac sa zambim…zambim la auzul unei melodii indragite, zambim cand vedem cum viata ne surade, cand ne vedem aproape de cei dragi, cand realizam orice lucru mic. Ne bucuram tot ca niste copii si uneori suntem atat de copii…

Avem si momente mai putin placute si suferim la orice mica ambitie nerealizata. Suntem capriciosi si asa de schimbatori, dar totul e de inteles caci abia la varsta asta dam ochii cu adevarata viata si ne lovim de obstacole din ce in ce mai grele. Sunt clipe cand suntem nostalgici dupa copilaria aceea fericita care ni se pare uneori atat de departe desi a fost asa de aproape caci timpul e un lucru relativ. De fapt cred ca ceea mai mare dezamagire a noastra este ca totul este prea relativ intr-o lume pe care noi o vrem a concretului, caci daca totul ar fi concret n-ar mai trebui sa ne pierdem vremea cu intelegerea acestei relativitati. Ne incurcam in sentimente si lucruri uneori si singuri trebuie sa iesim din acest mare labirint acest lucru ne complicandu-ne existenta.

Asadar ce inseamna adolescenta? Sa fie o copilarie maturizata, sau o maturitate copila sau niciuna dintre ele. Cred ca este o perioada unica care nu se poate defini in functie de altceva, tocmai pentru ca are multe caracteristici specifice. Este vremea visarii si a imaginatiei pe care dorim sa le proiectam in viata de zi cu zi, a zambetelor si a clipelor de neuitat impartite zilnic cu amicii, a serilor pierdute cu sperante marete, a noptilor nedormite. Sunt momente ce raman acolo, in adancul sufletului pentru totdeauna si poate ca atunci cand timpul ne va purta departe pe aripile lui vom vrea cu disperare sa ne intoarcem la ele, dar dorintele noastre vor fi spulberate caci vor fi exact impotriva scurgerii timpului. Ne schimbam incetul cu incetul, insa acum, la adolescenta nu ne-a parasit aceea inocenta cu care priveam lucrurile cand eram copii, pe care secundele scurse probabil vor incerca sa o fure de la toti, la unii cu succes, la altii nu. Suntem la o rascruce de drumuri, in care facem alegerile cele mai importante, desi poate nu constientizam asta la timp, suntem purtati de adierea clipelor spre alte orizonturi, unele mai senine, altele mai innorate, important e ca noi sa stim cum sa le depasim pe toate.

Putem spune ca e perioada cand prinde contur personalitatea noastra, iar cei care ne modeleaza sunt cei care ne sunt alaturi, sunt cei care ne-au dat viata si ne-au invatat sa pasim pe drumul vietii si toti cei care ne-au aratat cum e sa simtim un anume sentiment. Trebuie sa multumim tuturor celor ce ne-au fost aproape pentru ca ne-au invatat ce inseamna devotament, tuturor celor care ne-au iubit pentru ca ne-au aratat ce inseamna iubire, tuturor celor care ne-au gresit pentru ca am invatat din greselile lor si stim acum sa nu le repeta, le multumim tuturor celor ce ne-au intors spatele cand ne-a fost mai greu pentru ca acum stim ca trebuie sa ajutam pe cineva pentru orice lucru infim. Trebuie sa multumim celor care ne-au transformat in ceea ce suntem acum.

Verdeee...

Am inceput sa scriu acest post savurand o cana de ceai calda care sa ma scape de o mica raceala si am realizat ca as avea atat de multe de scris, dar oboseala imi cam fura din inspiratie… Spun oboseala pentru ca a fost o zi plina cu doua ture de alergat prin magazine dupa diverse nimicuri, o zi in care a trebuit sa aleg, sa ma supar, sa invat ca trebuie sa zambesc (maine poate fi mai rau) si o seara „a nationalei” (cum ar spune anumite persoane). Seara a fost deosebita pentru mine doar din punctul de vedere al ploii si al faptului ca am vazut verde in fata ochiilor… Da, verdeeee…:) Aceasta e culoarea pe care am ales-o pentru camera… O culoare placuta pentru anumite persoane, prea intensa pentru gustul altora… Culoarea in care mi-am pictat micul univers.

Era sa uit unul dintre motivele pentru care scriu acum… Un film… Spanglish (Cum sa nu devii american)… este chiar in acest moment pe Pro Tv… Un film pe care l-am vazut de ceva vreme si care mi-a placut la momentul respectiv. O poveste care ne arata ca dincolo de bariera nationalitatii sau a limbilor vorbite putem comunica cu sufletele, ne intelegem daca stim sa ne ascultam unii pe alti. Va las pe voi sa descoperiti mai multe!

Si daca tot v-am recomandat un film, va aduc in atentie o melodie: To the moon – Voxis&Dj Andy. Personal, imi place foarte mult ritmul si linia melodica.

Daca tot incercam zilele trecute sa vad daca mai sunt romantica sau nu, vreau sa spun ca am primit un raspuns pe masura de la un amic foarte bun… E o vorba de suflet dupa cum spunea, o replica de agatat dupa cum glumeam eu, o metafora frumoasa a unui sentiment cu adevarat nobil: "cat de mult iti iubesti tu cea mai draga persoana...asta e doar ca un strop intr-o mare... fata de cat te iubesc eu pe tine".

Revin la realitatea mea si ma bucur de o seara in care pot sa aud sunetul ploii care cade, a picaturilor care lovesc geamul, a lacrimilor cerului care-mi racoresc sufletul, sa-mi aud inima si gandurile ascunse, sa-mi ascult sentimentele.

P.S. Maine va urma inca un fragmentel din eseu…

Inocenta cu aroma de mister

Printre foile ingalbenite de timp am gasit urmatorul eseu de prin "tineretile" mele... O sa postez din timp in timp fragmente din el deoarece e destul de mare... Sper sa va placa...
Adolescenta, pulbere fina desprinsa la ruperea de fericita copilarie, timpul primelor nelinisti si al visarii, al sperantelor si al iubirii, vreme de reflectie si de modelare a personalitatii.

Ne trece timpul atat de repede si nici nu observam cum incetul cu incetul ne dezlipim de vremurile fericite ale copilariei si ne indreptam cu pasi repezi spre alte timpuri, cand totul se schimba, cand realitatea se transforma din ce in ce mai mult si o simtim tot mai aproape de adevar, desi e tot mai dura, ne pedepseste cu amagiri tot mai mult. Lasam usor in urma aceea lume in care eram protejati de orice lucru si eram centrul existentei noastre. Intram tot mai adanc intr-o lume pe care o impartim cu totii, pe care o vedem atat cu bune, cat si cu rele.

Ne permitem insa, sa ne agatam de orice speranta si sa zburam pe culmile bucuriei cu gandul ca totul va fi bine pentru noi, dar daca ceva ne face sa cadem, ne lovim atat de tare, incat suferinta ne rapune de tot. Ne revenim cu ajutorul unui prieten adevarat care este dispus sa primeasca durerea pe care noi vrem tot mai mult sa o impartim caci ni se pare enorma pentru a o suporta singuri. Ne vindecam astfel ranile aripilor si incercam din nou sa zburam spre cerul care ni se pare din nou pustiit de nori, de un azur care pare a fi un ocean al linistii sufletesti si al iubirii.

Invatam sa iubim, traim la maxim orice sentiment si il ducem pana aproape de extreme. E vremea primelor iubiri, e timpul sa ne cautam fiecare fericirea si idealul nostru in iubire... Avem atat de multa iubire pentru cineva cat sa-i umplem sufletul de fericire, sa-l cufundam in oceanul bucuriei si apoi sa-l inaltam pe piedestalul suprem al inimii noastre. Gasim aceea persoana de mai multe ori, dar de fiecare data realizam ca e ceva ce lipseste, renuntam, suferim, mergem mai departe si iar cautam, si tot asa, dar intr-o zi ne oprim si am vrea sa intoarcem timpul inapoi…E prea tarziu, e totul prea schimbat si simtim gustul amar al regretului. La orice mica deziluzie, la toate incercarile nereusite, la visele frante si la sentimentele neimpartasite suferim enorm.

A fi sau a nu fi...romantic?!?

De dimineata am fost intrebata daca mai sunt romantica si sincera sa fiu am ajuns la concluzia ca in ultimul timp mi-am pierdut din romantism si ca latura mea visatoare si-a cam pierdut din "intensitate", dar am raspuns provocarii cu cateva versuri dragutze, as zice eu... Initial, nu aveam de gand sa scriu despre asta, insa mi-ar placea ca toti cei apropiati mie sa citeasca versurile (sper sa nu se supere persoana care le-a citit pentru prima data)... Asadar, pentru voi, prietenii mei, cei care imi faceti zilele mai frumoase!
What can i say
You just brighten up my day,
It's so nice to have such a friend
It feels like the world has no end.

Toamna

Nici nu imi dau seama cum sa intitulez acest post... A trebuit sa lipsesc o zi de acasa ca sa gasesc blog'ul intr-o stare destul de proasta, stare de care eu insami sunt de vina. Am fost nevoita sa schimb design'ul paginii, sa renunt la unele elemente functionale, oarecum sa incep de la capat. Cred insa ca acum totul arata destul de rau pentru mine si trebuie sa acord un timp destul de mare pentru refacerea problemelor. Nu pot lucra la blog pentru ca nu ma simt capabila sa-l refac acum, pentru ca sunt intr-o letargie specifica toamnei care abia a sosit, pentru ca am impresia ca duc lipsa de creativitate in acest moment. Ramane doar sa-mi cer scuze pentru inconveniente si sa incerc sa repar greselile cat mai curand.
Cum spuneam mai devreme, a venit toamna, poate chiar mai repede putin, caci, inca de ieri am avut parte de o vreme destul de mohorata. A fost o ploaie care a racit atmosfera si a rapus caldura verii cu multa usurinta. In armonie cu vremea de afara a fost si sufletul meu; parca fiecare picatura de ploaie era o sageata care mi-a strapuns sufletul cu o tristete apasatoare. Nu inteleg aceasta tristete brusca si sentimentele lipsite de speranta care ma incearca, dar sper ca totul va trece curand...

Prietenii mei, iubirile mele…

Pana si titlul acestei carti te ademeneste sa o citesti. Daca stam bine sa ne gandim prietenii si iubirile noastre sunt elemente cheie ale vietii noastre. Marc Levy reuseste sa scrie iar un superb roman in care surprinde intr-o poveste usor amuzanta cele mai impresionante fenomene: iubirea si prietenia. Mathias si Antoine sunt doi barbati divortati, parinti a doi copii simpatici, Emily si Louis. Reprezentati ai extremelor, unul tare amuzant si pus pe sotii, altul destul de riguros, cei doi demonstreaza ca prietenia care ii leaga este mai importanta decat alte lucruri. Ei incearca sa-si reconstruiasca vietile si sa le asigure copiilor un camin armonios, propice formarii lor ca oameni. Incercarile lor de a-si duce traiul sunt de multe ori amuzante, de cele mai multe ori reusind sa treaca prin diverse belele sau neintelegeri. Dar toate se rezolva de la sine cu mult umor si putin ajutor inocent de la cei mici. Detalii precum operatiunea „Cucles si mocu’ mic”, povesti cu fantome sau cuvinte precum „ciufut” fac deliciul acestei carti. Pe fundalul prieteniei dintre cei doi barbati se deruleaza mai multe povesti de dragoste, fiecare cu farmecul propriu. Finalul lasa putin suspans pentru unul dintre personaje si poate si pentru cititor.

Printre lucrurile spuse prin carte, mi-a placut :”Viata nu-ti ofera o a doua sansa pentru a face o prima impresie”, „Viata are mult mai multa imaginatie decat noi”… Iar gandul care mi s-a intiparit dupa ce am citit aceasta carte este acela ca iubim pentru ca asta e esenta noastra de om…

O carte minunata pe care v-o recomand din tot sufletul!

Basm...

Cu totii cunoasteti clasicele basme cele tot citeam si reciteam atunci cand eram copii… Daca ar fi sa descriu ziua de azi, cred ca as putea spune ca a fost de basm… Desi regatul meu este partial fragmentat (deh, renovarile astea…niste balauri ai constructiilor), am invatat sa vad partea buna a lucrurilor, si anume ca totul va arata super fain la urma. In ultimele zile, imparatia mea de zi cu zi era invadata de balaurul Plictiseala care incet, incet dobandea mai mult teren. Asadar, pe mine ma rapise vrajitoarea cea rea, Melancolia, si ma cufundase intr-un somn al tristetii. In padurea mea adormita, nimic nu reusea sa ma trezeasca din aceasta stare, iar lucrurile deveneau pe zi ce trece tot mai grele… Ba chiar ajunsesem sa visez ca ma transform in Cenusareasa si matur toata casa la ordinele unor zugravi (mai lipseau doua surori malefice…?!?). Zana Speranta incepuse sa piarda batalia impotriva balaurului cel rau. Dar, intr-o dimineata cu cer senin, se intalnira eroii cei buni (unii chiar super-fantastici – prietenii stiu de ce…) si ei se hotarara sa ma salveze. Armele lor: distractia, voia buna, zambetele sincere si un ras molipsitor au infrant nemiloasele ganduri trimise de balaur. Astfel, ei m-au invatat ca prietenia e cel mai mare Super – Erou si ca ea ne poate salva de tristetea uneori inevitabila.
A urmat o super dupa – amiaza in care o parte dintre personaje s-au ospatat cu muulte rasete si o portie de „shopping”… Iar pe viitor, sper ca toti eroii (adunati de prin toate colturile…unii de prin indepartatele meleaguri pe unde au calatorit) sa petreaca in continuare la fel de frumos si bine!
Va multumesc nebunilor pentru tot ce faceti, pentru ca transformati fiecare secunda in bucurie, pentru ca impartiti zambete, pentru ca sunteti deosebiti, pentru ca sunteti mereu aproape!
P.S. Mai lipseste Fat – Frumos, dar probabil a facut pana de potcoava pe drum:)…

Un om mare…

Am uitat sa va aduc in atentie zilele trecute povestea unui om, dupa opinia mea, mare. BRD a hotarat sa sustina oamenii ale caror povesti sunt deosebite, iar aceasta campanie este una demna de admirat. Asadar, Vlad Puscasu, un nume pe care se poate sa-l fi auzit, un nume care a rasunat la Olimpiada de Chimie timp de 5 ani. Prima lui intalnire cu chimia a fost una victorioasa, iar de atunci calatoria sa printre molecule, atomi si diverse substante a avut o destinatie precisa:succesul. Dupa o munca asidua, Vlad are un palmares remarcant, iar povestea sa este una de succes (http://www.cautamoamenimari.ro/vizualizare.php?page=3). Poate va intrebati de ce are nevoie de aceasta finantare… El a ales sa-si continue studiile in USA, la MIT, acest lucru implicand anumite costuri. Sunt convinsa ca peste ani vom auzi numele sau printre marii chimisti ai lumii, iar eu sper ca el se va intoarce si va face ceva pentru tara noastra. E decizia voastra daca doriti sa-l sustineti sau nu, eu doar v-am povestit despre o persoana care merita atentia.

Schimbari… Cam multe schimbari prin televiziune din toamna asta. Desi am intalnire cu tv’ul foarte rar, azi am reusit sa-l deschid si culmea sa mai vad si un film. Din cate am inteles Divertis’ul se muta la Pro Tv, Bendeac isi plimba bagajele pe la Antena 1, iar Mondenii raman intr-o alta formula. Asadar, vom avea parte de noi formate ale emisiunilor care sa speram ca vor fi mai bune si ne vor indulci zilele amare.
Am fost placut surprinsa sa vad ca mai gasesti si filme bune si pe la tv. Am vazut o poveste de viata frumoasa, un film destul de vechi despre puterea dragostei, ceva in genul Love Story. Sper sa aflu titlul si sa-l pot revedea pentru ca am pierdut inceputul.
Si tot azi m-a apucat asa o revolta impotriva tuturor celor care isi construiesc fericirea lor pe nefericirea altora… Oare constiinta ii lasa sa mai fie fericiti?!? Probabil ca da… In societatea de azi parca fericirea lor e bine meritata… Dar ce sa faci, incepi sa accepti si asta pentru ca asta-i lumea in care traim… Sistemul e de vina! (cum sustinea cineva)
Si ca sa incheiem intr-o nota mai optimista, va recomand doua melodii.
Agnes - On and on
Alex - Iti multumesc
Enjoy!

O mica revansa

Pentru o lipsa indelungata sunt necesare niste scuze... Au trecut zilele si am cam neglijat blog'ul, dar sper ca acest lucru sa se remedieze cat de curand. Poate ca asta nu s-ar fi intamplat daca nu era toata dezordinea din casa si nu trebuia sa ma mut, insa stiti cum e...cine se scuza, se acuza... Ca sa compensez lipsa din aceste zile, voi pune o poezie mai veche pe care am compus-o pentru un concurs de fizica... Da, stiu... Suna ciudat imbinarea dintre fizica si poezie, dar ce nu faci de dragul "artei"... De fapt ce nu faceam de dragul directoarei, dar asta e un cu totul alt capitol... Sper sa va placa!

Sentimente oscilante

Oh, a iubirii unda,

Strapunge-mi inima profunda,

Scoate-ma din cotidiana atitudine

Cutremura-ma cu amplitudine.

Nu cred a putea gasi a fericirii frecventa

Fara sufletul tau de care am deprins o dependenta

Sunt doar un corp inert in lipsa ta

Cu tine simt vibratia, emotia.

Sfara-mi lumea cu forta ta

Lumineaza-mi chipul, materia mea!

Atrage-ma spre absolut

Acolo unde, cuvantul meu e mut.

Si tac in fata himerei tale

Sa fi tu rodul unei imagini virtuale?

Sa fiu un electron pierdut in univers?

Caci parca-mi scade energia in al vietii mers.

Alchimistul

O fascinanta carte care iti trezeste dorinta de ati descoperi menirea pe aceasta lume si de a intelege acest spectacol minunat la care asistam si care se numeste viata. Povestea pastorului Santiago care porneste in calatoria vietii sale este de fapt povestea noastra, a tuturor, care ne aventuram sa ne cunoastem destinul. Desi aparent multumit cu traiul pe care-l ducea in fiecare zi, acesta viseaza ca dincolo de cotidian exista o comoara care-l asteapta undeva. In incercarea sa de a gasi comoara renunta la tot ceea ce insemnase viata sa pana in acel moment. Urmeaza o calatorie deosebita, momente pe care incearca sa le inteleaga si sa le descifreze, toate acestea fiind de fapt semnificatia ascunsa a textului pe care Paulo Coelho reuseste sa ne-o transmita intr-un mod expresiv. Un text plin de metafore, o poveste care m-a impresionat in aceeasi masura ca si Brida de acelasi autor, un roman care merita citit.

Oamenii se multumesc cu stabilitatea traiului pe care-l duc, desi renunta la visele pe care le-au avut dintotdeauna. Avand siguranta prezentului, acestia refuza sa accepte schimbarea, cu toate ca aceasta este benefica. Multi considera ca idealurile lor sunt motivul pentru care traiesc si odata ce acestea se implinesc, ei nu ar mai avea un anume scop. Cartea m-a invatat ca nemultumirea noastra vine adesea din refuzul de a mai visa, din decizia de a ne spulbera propriile sperante. Atat despre ceea ce cred eu… Va recomand cu mare caldura cartea; se citeste foarte repede si are o actiune care cuprinde episoade pline de semnificatii deosebite. E randul vostru sa descoperiti deznodamantul… Voi mai scrie cateva randuri cu secvente din carte care mi-au placut foarte mult, desi sunt convinsa ca sunt muulte altele la fel de frumoase;)

„Am invatat multe lucruri importante: ca acceptam un adevar numai dupa ce l-am negat din tot sufletul, ca nu trebuie sa fugim de propriul destin…”

„Tocmai posibilitatea sa-ti implinesti un vis face viata interesanta”

„Lucrurile simple sunt cele mai grele…”

„Si cand tu vrei ceva cu adevarat, tot Universul conspira la realizarea dorintei tale..”

„Si asta se chema Iubire, un lucru mai vechi decat oamenii si decat insusi desertul, care totusi rasarea mereu cu aceeasi forta oriunde doua perechi de ochi se intalneau cum se intalnisera acelea doua in fata fantanii…”

„Dunele se schimba dupa vant, dar desertul ramane acelasi. Asa va fi si cu iubirea noastra.”

Goana dupa…cartofi...

Toata nebunia cu zugravitul a creat din ziua de astazi un episod interesant… Fiindca tocmai se terminasera la bucatarie toate rezervele (industriale) de cartofi a trebuit sa le refacem… O idee nu atat de rea, insa cartofii erau ascunsi pe undeva prin spatele unui munte de mobila. Cum se pare ca am fost cea mai slaba din zona, a trebuit sa ma strecor printre, pe sub si peste vreo masa, vreun dulap, vreun fotoliu:). A fost distractiv sa ma catar pe o masa care numai rezistenta nu era, sa caut de sus cartofii care erau asezati intr-o ladita pe jos si sa ma mai si pudrez cu ceva malai…
Tin sa precizez ca m-am refugiat printre niste cazemate de haine si caiete sa scriu postul acesta… Sunt curioasa ce mai urmeaza…

(N-)Avem timp...

Initial, vroiam sa postez ceva scris de mine, dar am constatat ca lasasem caietul langa carti si le-am mutat din casa pe toate... In schimb, va prezint o poezie care subliniaza excelent felul in care noi traim, versuri ce reflecta realitatea precum o oglinda... Sper sa va placa, mie mi-a placut la nebunie.

Avem timp

Avem timp pentru toate.
Sa dormim, sa alergam in dreapta si-n stanga,
sa regretam c-am gresit si sa gresim din nou,
sa-i judecam pe altii si sa ne absolvim pe noi insine,
avem timp sa citim si sa scriem,
sa corectam ce-am scris, sa regretam ce-am scris,
avem timp sa facem proiecte si sa nu le respectam,
avem timp sa ne facem iluzii si sa rascolim prin cenusa lor mai tarziu.
Avem timp pentru ambitii si boli,
sa invinovatim destinul si amanuntele,
avem timp sa privim norii, reclamele sau un accident oarecare,
avem timp sa ne-alungam intrebarile, sa amanam raspunsurile,
avem timp sa sfaramam un vis si sa-l reinventam,
avem timp sa ne facem prieteni, sa-i pierdem,
avem timp sa primim lectii si sa le uitam dupa-aceea,
avem timp sa primim daruri si sa nu le-ntelegem.
Avem timp pentru toate.
Nu e timp doar pentru putina tandrete.
Cand sa facem si asta - murim.
Am invatat unele lucruri in viata pe care vi le impartasesc si voua !!
Am invatat ca nu poti face pe cineva sa te iubeasca
Tot ce poti face este sa fii o persoana iubita.
Restul … depinde de ceilalti.
Am invatat ca oricat mi-ar pasa mie
Altora s-ar putea sa nu le pase.
Am invatat ca dureaza ani sa castigi incredere
Si ca doar in cateva secunde poti sa o pierzi
Am invatat ca nu conteaza CE ai in viata
Ci PE CINE ai.
Am invatat ca te descurci si ti-e de folos farmecul cca 15 minute
Dupa aceea, insa, ar fi bine sa stii ceva.
Am invatat ca nu trebuie sa te compari cu ceea ce pot altii mai bine sa faca
Ci cu ceea ce poti tu sa faci
Am invatat ca nu conteaza ce li se intampla oamenilor
Ci conteaza ceea ce pot eu sa fac pentru a rezolva
Am invatat ca oricum ai taia
Orice lucru are doua fete
Am invatat ca trebuie sa te desparti de cei dragi cu cuvinte calde
S-ar putea sa fie ultima oara cand ii vezi
Am invatat ca poti continua inca mult timp
Dupa ce ai spus ca nu mai poti
Am invatat ca eroi sunt cei care fac ce trebuie, cand trebuie
Indiferent de consecinte
Am invatat ca sunt oameni care te iubesc
Dar nu stiu s-o arate
Am invatat ca atunci cand sunt suparat am DREPTUL sa fiu suparat
Dar nu am dreptul sa fiu si rau
Am invatat ca prietenia adevarata continua sa existe chiar si la distanta
Iar asta este valabil si pentru iubirea adevarata
Am invatat ca, daca cineva nu te iubeste cum ai vrea tu
Nu inseamna ca nu te iubeste din tot sufletul.
Am invatat ca indiferent cat de bun iti este un prieten
Oricum te va rani din cand in cand
Iar tu trebuie sa-l ierti pentru asta.
Am invatat ca nu este intotdeauna de ajuns sa fii iertat de altii
Cateodata trebuie sa inveti sa te ierti pe tine insuti
Am invatat ca indiferent cat de mult suferi,
Lumea nu se va opri in loc pentru durerea ta.
Am invatat ca trecutul si circumstantele ti-ar putea influenta
personalitatea
Dar ca TU esti responsabil pentru ceea ce devii
Am invatat ca, daca doi oameni se cearta, nu inseamna ca nu se iubesc
Si nici faptul ca nu se cearta nu dovedeste ca se iubesc.
Am invatat ca uneori trebuie sa pui persoana pe primul loc
Si nu faptele sale
Am invatat ca doi oameni pot privi acelasi lucru
Si pot vedea ceva total diferit
Am invatat ca indiferent de consecinte
Cei care sunt cinstiti cu ei insisi ajung mai departe in viata
Am invatat ca viata iti poate fi schimbata in cateva ore
De catre oameni care nici nu te cunosc.
Am invatat ca si atunci cand crezi ca nu mai ai nimic de dat
Cand te striga un prieten vei gasi puterea de a-l ajuta.
Am invatat ca scrisul
Ca si vorbitul
Poate linisti durerile sufletesti
Am invatat ca oamenii la care tii cel mai mult
Iti sunt luati prea repede …
Am invatat ca este prea greu sa-ti dai seama
Unde sa tragi linie intre a fi amabil, a nu rani oamenii si a-ti sustine parerile.
Am invatat sa iubesc
Ca sa pot sa fiu iubit.

Oboseala...

O seara care se termina cu un film… Dupa mult timp in care am uitat de televizor, am ales ca in aceasta seara sa petrec doua ore pentru a urmari un film… Scriu acest post in pauza, filmul inca nu s-a terminat… Desi aparent pare un film banal, „Frumusete” ascunde probabil un substrat spiritual adanc si un mesaj interesant pe care il lasa pentru final. Voi pune accent pe o scena din film care mi-a placut mult… In timp ce eroii se plimbau prin frumosul New York, trec printr-o piata unde un orb vindea tot felul de lucruri. Dupa ce cei doi ii descriu ziua in care erau, vanzatorul arata exact spre o persoana si ii spune ca va fi cu ochii pe el. Scena se inchide cu un mesaj deosebit: „Dumnezeu mi-a luat vederea. Acum pot privi si intelege totul cu adevarat!” Poti cunoaste un om dincolo de partea vizibila, cautandu-i esenta, intelegandu-i sufletul, ascultandu-i glasul, simtindu-i mangaierea. Astfel poti „vedea” in ce masura pune suflet, cat de profund poate fi…
Pentru ca oboseala m-a lovit crunt, ma voi retrage devreme in aceasta seara, nefiind insa convinsa ca voi dormi prea bine. Cu doua nunti aproape e destul de greu… Printre altele, azi mi s-a spus de mai multe persoane ca e ziua mea norocoasa, asa ca poate voi avea ceva noroc si in privinta asta. Sper ca maine sa va dau in atentie cateva melodii si cateva titluri de carti, sugestii pentru „pierderea” timpului intr-un mod placut.

O seara printre carti...

O nebunie de perioada, cu atatea lucruri care asteapta sa fie puse in ordine si o seara pierduta cu "cateva" carti notate si impachetate... Ma asteapta o renovare cat de cat majora si sunt atat de multe chestii care trebuie mutate sau aruncate... Am descoperit ca fiecare obiect din casa ma reprezinta intr-un anume fel si ca este dovada materiala a trecutului meu, de aceea ma incapatanez sa renunt la orice lucrusor si sacrific mult spatiu. Revenind la ceea ce am facut asta seara, pot spune ca devine oarecum obositor sa tot muti carti, sa le notezi si apoi sa le impachetezi, mai ales cand numarul lor depaseste asteptarile. Pana acum am notat aproximativ 500 de volume si cred ca nu am terminat nici jumatate... M-a lovit o oboseala crunta spre sfarsitul zilei si acesta este motivul pentru care voi lasa un post mai putin interesant pentru care imi cer scuze.
Printre altele, daca tot v-am povestit de carti, imi permit sa va recomand cateva titluri. Din categoria contemporani favoriti mi se par deosebite cartile lui Marc Levy, dintre care amintesc: Si daca e adevarat; Te voi revedea...; Prietenii mei, iubirile mele; Sapte zile pentru o eternitate. Se citesc foarte repede si stilul este placut. Pot spune ca dupa prima carte citita a acestui autor nu le-am ratat pe urmatoarele. Din categoria clasici va aduc in atentie "La rascruce de vanturi" de Emily Bronte. O deosebita poveste de dragoste, o iubire care marcheaza trei generatii de destine, o pasiune care va macina suflete, un final ce surprinde placut.
Ca sa incheiem melodios seara va propun urmatoarele melodii:
Frank Ti-Aya - One Love, One World;
Madonna - Say Goodbye;
P.S. Daca aveti vreodata nevoie de o anume carte, dati-mi de stire...;)
Later Edit: "La multi ani!" pentru maine tuturor celor care poarta numele de Maria, Marian sau alte derivate... Sa fiti fericiti si sa vi se indeplineasca dorintele!

Privind spre viitor…

De un timp tot incerc sa aflu cat mai multe informatii despre urmatoarea mea gazda educationala, FILS’ul din cadrul politehnicii. Am gasit opinii cat se poate de diverse si impresii destul de expresive. Nuanta tuturor era usor intunecata, mai exact majoritatea privesc facultatea ca fiind una destul de solicitanta si considera materiile studiate destul de dificile si cu o aplicabilitate limitata. Interesant, dar deloc anormal este faptul ca fiecare student are propria sa viziune asupra lucrurilor. De altfel, e absolut obisnuit ca o persoana sa aiba propriul punct de vedere in ceea ce priveste un anumit detaliu, doar viata e o reflectare subiectiva a lumii obiective (cam asta e ideea care mi-a ramas din cateva ore de psihologie)… Ce se intampla insa cu viitorul student? In timp ce se tot documenteaza orele si zilele trec, iar alegerea facuta se intipareste tot mai mult in cartea vietii… Fie ca citeste opinii entuziaste, fie ca intalneste comentarii pesimiste, el ar trebui sa tina cont de faptul ca pentru fiecare lucrurile pot sta diferit. Daca pana acum toti studenti au fost multumiti, el ar putea fi primul nemultumit si viceversa. Nu pot fi sigura ca lucrurile vor merge excelent sau ca nu ma voi lovi de multe obstacole in cale, dar am hotarat sa privesc cu optimism spre viitor si sa am incredere ca am luat decizia potrivita!
Tot navigand pe nesfarsitul ocean, Internet’ul, am gasit un citat tare fain pe care vi-l impartasesc si voua: „Oricine e fericit va reusi sa faca si alti oameni fericiti!" (Anne Frank)

Si pentru o seara placuta in continuare va ofer doua sugestii muzicale:
Inna - Amazing;
Deepcentral - In&out;

P.S. Ma bucur ca am reusit sa ma ridic la asteptarile unui bun prieten, sper ca pe viitor sa imbunatatesc lucrurile;)!

Sentimente

Desi pregatisem initial ceva mai "practic" pentru seara aceasta, am hotarat sa renunt la idee si sa vorbesc putin despre dragoste... Da, dragostea, acel magic sentiment care iti schimba viata pentru totdeauna odata ce l-ai intalnit. Desi, momentan, nu sunt invaluita in mrejele fermecate ale acestui sentiment, pot spune ca sunt extrem de bucuroasa sa vad iubirea in jurul meu. O zaresc in ochii unor prieteni buni si foarte buni; e aceea sclipire care se reflecta din sufletul lor (ochii sunt oglinda sufletului). In acea sclipire se gaseste fericirea, bucuria de a trai, emotia de a petrece o secunda alaturi de persoana iubita, speranta ca aceste clipe vor dura pentru totdeauna.
Ce am fi noi, oamenii, fara iubire? O zi fara soare, o noapte fara stele, un puzzle caruia ii lipseste cea mai importanta piesa...un om fara lumina sufletului sau. Suntem niste suflete ratacite prin labirintul vietii care cauta ACEA persoana alaturi de care sa paseasca spre iesirea din labirint. Ce suntem noi cand iubim? Suntem niste zei care tinem in mana soarele, care avem drept "arma" visele, care plutim pe cerul fericirii si care raspandim in jur bucurie. Fiecare priveste iubirea prin proprii ochi si o defineste in modul sau propriu, insa majoritatea o asociaza cu fericirea, cu optimismul, cu bucuria de a trai fiecare moment.
Ce spun eu despre iubire? Iubirea e flacara care ne incalzeste sufletul, care ne lumineaza drumul vietii, care aprinde scanteia fericirii... Desi implica uneori suferinta, iubirea este cheia care deschide cufarul fericirii... In jurul meu sunt persoane care au deschis acest cufar si raspandesc fericirea si celor apropiati. Ei sunt cei care ne arata ca iubirea exista cu adevarat, e pretioasa, innobileaza sufletul, ne salveaza din banala realitate, implineste visele, daruieste FERICIRE... Don't forget! Love is better!... Astfel, imparte in jur un strop de iubire, un zambet si daruieste astfel o mica farama de fericire!

Job'uri

Fie ca esti proaspat absolvent al facultatii, fie ca abia te gandesti serios ceea ce vrei sa urmezi in domeniul studiilor universitare nu poti uita aspectul cel mai important: job’ul. Multe persoane isi aleg facultatea sau chiar profilul din timpul liceului in functie de ceea ce isi doresc sa faca mai tarziu, de domeniul in care pot incadra meseria preferata. Desi e posibil sa realizezi mai tarziu ca ceea ce studiezi nu e exact ceea ce vroiai, consider ca „greseala” poate fi remediata destul de usor daca ai vointa.

Fiind intr-o perioada mai incerta din punct de vedere economic, am cautat cateva studii de specialitate pentru a descoperi care sunt domeniile unde poti gasi un job sigur si inca bine platit.

Manager PR, analist financiar, programator sau specialist HR sunt cei mai cautati specialisti in acest an, potrivit unui studiu realizat de site-ul specializat in resurse umane Careerbuilder.com. Specialisti in PR sunt printre cei mai cautati de catre companii deoarece majoritatea acestora incearca sa gaseasca metode alternative pentru a se evidentia, fara folosirea advertisingului. In afara pozitiilor mai sus mentionate, la mare cautare sunt si cele de ingineri in majoritatea domeniilor de activitate, precum si mai multe posturi din domeniul medical si farmaceutic. Specialistii in resurse umane ai Careerbuilder considera aceste pozitii ca fiind foarte importante in companie, in contextul crizei economice, si cred ca vor fi printre cele mai sigure si mai bine platite in acest an. (R.I.) (Sursa www.standard.money.ro)

Desigur detaliile financiare sunt importante pentru viitorul fiecaruia dintre noi, insa sunt convinsa ca daca locul de munca nu iti aduce implinire profesionala si nu te poti dedica cu adevarat acelei meserii iti va fi foarte greu sa continui. Astfel, va incurajez sa alegeti domeniul care va place cel mai mult pentru ca, asa cum spunea o persoana pe care o respect, atata timp cat esti cel mai bun in orice domeniu e imposibil sa nu-ti implinesti visele.

Idei...idei...

Ai avut vreodată curaj sa priveşti cu sinceritate inlauntrul tău si sa te analizezi…ai avut vreodată ideea eroica de a-ti descoperi adevăratul “eu”? Noi, oamenii, incercam sa parem altii, sa creem o alta imagine a noastra in oglinda…ne transformam in functie de ce vor altii, ne modelam dupa ceilalti, suntem ca niste ramuri de copac in bataia vantului… Avem oare puterea de a ne arata adevaratul chip si celorlalti…de ce sa ne ascundem sub valul aparentelor, de ce sa fim „plastilina” altora, sa ne modelam dupa placul lor…oare noi nu suntem in stare sa ne ducem viatza asa cum vrem? Poate doar nu avem putere, suntem slabi, nu avem o personalitate demna de afisat…de ce sa fim altii, cand viatza asta e o lupta pt fericire, iar fericirea o capetzi atunci knd esti demn de ea…cand te trezesti din mediocritate…
Ce ar insemna pt mine fericire, ar fi multe de zis, dar in mare ar insemna realizare pe orice plan: profesional, sentimental, ş.a. Dar pt fericire tre’ sa „lupti”, sa o meriti…nu o primesti pe tava…asa k pur si simplu vrei fericire…nu…e mai complicat…mult mai complicat…dar chiar viatza asta e complicata, e un vacarm de trairi, e un haos de sentimente, un infinit de gesturi, o mare d clipe, un ocean nesfarsit al sufletului tau… Iubesti si nu stii de ce, urasti si descoperi k n-ai motiv, esti indiferent knd tre’ sa ai o parere/un sentiment…gresesti knd ar trebui sa fii perfect…esti bun knd tre’ sa fi rau, esti rau knd tre’ sa fi bun, esti mereu in pas gresit…e o eroare, o eroare pur umana…dar asa suntem noi, oamenii, supusi greselii…treci peste una, o repeti, pana inveti din ea…si astfel devii mai intelept, mai indreptatit sa dai sfaturi, mai pregatit pentru a infrunta lumea…caci uneori pare k fiecare lupta pt el si asa e viatza ca un camp de batalie…

Oldies...

Tocmai am "scotocit" prin niste foldere mai vechi si am dat de cateva "chestii" scrise mai demult de mine. Nu le pot incadra in vreun gen anume... Nu sunt modelate dupa un tipar anume... Nici macar o tentativa de eseu nu le-as putea numi... Sunt doar idei carora am avut curajul sa le dau o forma, o forma materiala care reflecta sentimentele si trairile mele din aceea perioada. Urmatorul post va cuprinde o parte din ceea ce am gasit si nu va avea intentia de a va placea intr-un mod deosebit, ci doar de a va face sa va cunoasteti mai bine si sa cautati fericirea.
Daca tot am ajuns la capitolul Oldies, va propun cateva melodii pe care le tot scutur de praf, dandu-le cate un play in winamp. Pe una dintre ele o uitasem total, insa am regasit-o notata de cineva pe un notes pe care mi l-a lasat acum cativa ani buni... Pot spune ca mi-a adus un zambet pe chip cand am reascultat-o dupa atata timp. Asadar, it's oldies time!:)

Vonda Shepard - I only want to be with you;
Vonda Shepard - The end of the world;
Sammy Davis Jr - I've gotta be me;
Cindy Lauper - Time after time;

Friends will be friends...

Azi a fost ziua in care am anuntat aparitia blog'ului meu... Am fost placut surprinsa sa primesc multe incurajari si multe cuvinte frumoase de la prietenii mei, in special pentru ca ei vor fi probabil cititorii mei fideli. Le multumesc enorm pentru ca sunt alaturi de mine, fara ei as fi un val pierdut intr-un ocean. De aceea, acest post este dedicat prieteniei si prietenilor. Dupa cateva ore placute petrecute alaturi de doua persoane dragi, am redescoperit gustul dulce al clipelor petrecute cu prietenii. Frumos a fost faptul ca am rememorat cateva intamplari din recenta excursie la Sulina ("extraordinara" Sulina - prietenii stiu de ce...) si am descoperit ca pana la urma am ramas cu un gust dulce-amarui... Dulce pentru ca am reusit sa invingem toate conditiile "vitrege" (dupa cum spunea cineva) cu un umor negru si cu spirit de echipa (ne-a cam lipsit noua un membru drag). Cred ca nu neaparat situatia e demna de amintit, ci faptul ca atunci cand avem alaturi persoane deosebite, totul pare mai usor. Imi vin in minte cuvintele lui Gabriel Garcia Marquez "Un prieten te tine de mana si iti atinge inima"...
Printre altele, ne-am reamintit fragmente din viata de liceu care, de altfel, par acum nostalgic de frumoase. A fost o zi dedicata acelor zilele senine, in care ne asterneam surasul ca un soare pe cerul albastru (pff...iar sunt metaf(l)orica). Am impartit aceste amintiri cu o verisoara de a mea si sincer cred ca am reusit sa o innebunim cu atatea detalii si cu muuulte povesti si am realizat in cele din urma ca am pastrat in cutiuta trecutului foarte multe clipe deosebite, clipe care s-ar fi pierdut in negura uitarii daca nu ar fi fost prietenii... Asa ca nu-mi ramane decat sa multumesc "gastii nebune" pentru ca exista, pentru ca imi sunt alaturi, pentru rele si bune, pentru ca sunt minunati. Voi sunteti curcubeul care imi coloreaza viata!
Momentan citesc o carte destul de interesanta, "Atatea inceputuri" si sper ca in curand sa-i pot face o prezentare demna pe acest blog si poate sa-i atrag mai multi cititori. Inceputul pare frumos, prezentarea actiunii este una deosebita si sper ca si finalul sa fie pe masura asteptarilor.
Voi incerca ca pe viitor sa imbunatatesc blog'ul si sa-i pot adauga cateva functii practice... De altfel, am primit sprijin pentru detaliile tehnice, iar incurajarilor nu le pot raspunde altcumva decat cu un blog cat mai special!

Un nou inceput...

Un nou inceput... In plina vara am ales sa deschid acest blog din dorinta de a da prezentului un sens in plus, de a reflecta gandurile si de a nu lasa ideile sa se piarda in negura trecutului. As fi numit articolul "All that nostalgia" din dorinta de a cuprinde in amintiri toate momentele frumoase din trecut, toata bucuria care mi-a inseninat cerul vietii, toate clipele petrecute alaturi de persoanele dragi, toate secundele ce am dorit sa dureze la infinit. De aceea imi doresc ca acest blog sa fie o marturie a tuturor clipelor care trec, sa le dea o insemnatate anume.
Voi incerca sa surprind in randurile scrise toate lucrurile importante care au dat un anume sens clipelor si probabil ca le voi imbraca in culorile propriilor sentimente. Va fi loc pentru toate subiectele, pentru teme diverse, pentru impresii deosebite, pentru trairi intense, pentru amintiri remarcabile, pentru pareri extreme si pentru toate persoanele care le vor genera.
Privind in ansamblu, imi dau seama ca vara aceasta va trece in continuare fara a realiza lucruri marete, fara a invata ceva deosebit sau fara a dobandi cunostiinte extraordinare, insa voi incerca ca macar sa transform timpul in momente placute petrecute alaturi de persoanele dragi... Si aceasta este cu siguranta o reteta a bucuriei si a incantarii sufletesti!
Sper sa fie un inceput al viselor, al sperantelor, al gandurilor frumoase!