A trebuit sa astept un seminar de European Culture&Civilisation pentru a-mi readuce aminte de placerea de a citi... Recunosc ca a trecut ceva vreme de cand nu am mai trecut cu privirea peste cuvinte intiparite pe foi lucioase si ca ultimele incercari de a citi au fost rapuse de timpul mult prea scurt si care nu lasa in urma lui decat regretul ca ai fi putut face mai mult. Uneori, cred ca dorinta mea cea mai mare e aceea de a opri timpul in loc si a profita de el intr'un mod cat mai util. Ce inseamna util...cred ca e ceva relativ...in secunda asta mi s-ar parea util sa invat anumite lucruri, iar in secunda urmatoare mi s-ar putea parea utila o calatorie... In afara de lucrurile astea, trebuie sa nu uitam si de cei de langa noi si, din cand in cand, sa le mai spunem ceea ce simtim, aratandu-le ca ne pasa si daruindu-le macar o perspectiva asupra fericirii. Urmatorul citat a fost cel care mi-a inspirat acest post:
"If I knew that today would be the last time I’d see you, I would hug you tight and pray the Lord be the keeper of your soul. If I knew that this would be the last time you pass through this door, I’d embrace you, kiss you, and call you back for one more. If I knew that this would be the last time I would hear your voice, I’d take hold of each word to be able to hear it over and over again. If I knew this is the last time I see you, I’d tell you I love you, and would not just assume foolishly you know it already."
— Gabriel García Márquez
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu