Azi a fost ziua in care am anuntat aparitia blog'ului meu... Am fost placut surprinsa sa primesc multe incurajari si multe cuvinte frumoase de la prietenii mei, in special pentru ca ei vor fi probabil cititorii mei fideli. Le multumesc enorm pentru ca sunt alaturi de mine, fara ei as fi un val pierdut intr-un ocean. De aceea, acest post este dedicat prieteniei si prietenilor. Dupa cateva ore placute petrecute alaturi de doua persoane dragi, am redescoperit gustul dulce al clipelor petrecute cu prietenii. Frumos a fost faptul ca am rememorat cateva intamplari din recenta excursie la Sulina ("extraordinara" Sulina - prietenii stiu de ce...) si am descoperit ca pana la urma am ramas cu un gust dulce-amarui... Dulce pentru ca am reusit sa invingem toate conditiile "vitrege" (dupa cum spunea cineva) cu un umor negru si cu spirit de echipa (ne-a cam lipsit noua un membru drag). Cred ca nu neaparat situatia e demna de amintit, ci faptul ca atunci cand avem alaturi persoane deosebite, totul pare mai usor. Imi vin in minte cuvintele lui Gabriel Garcia Marquez "Un prieten te tine de mana si iti atinge inima"...
Printre altele, ne-am reamintit fragmente din viata de liceu care, de altfel, par acum nostalgic de frumoase. A fost o zi dedicata acelor zilele senine, in care ne asterneam surasul ca un soare pe cerul albastru (pff...iar sunt metaf(l)orica). Am impartit aceste amintiri cu o verisoara de a mea si sincer cred ca am reusit sa o innebunim cu atatea detalii si cu muuulte povesti si am realizat in cele din urma ca am pastrat in cutiuta trecutului foarte multe clipe deosebite, clipe care s-ar fi pierdut in negura uitarii daca nu ar fi fost prietenii... Asa ca nu-mi ramane decat sa multumesc "gastii nebune" pentru ca exista, pentru ca imi sunt alaturi, pentru rele si bune, pentru ca sunt minunati. Voi sunteti curcubeul care imi coloreaza viata!
Momentan citesc o carte destul de interesanta, "Atatea inceputuri" si sper ca in curand sa-i pot face o prezentare demna pe acest blog si poate sa-i atrag mai multi cititori. Inceputul pare frumos, prezentarea actiunii este una deosebita si sper ca si finalul sa fie pe masura asteptarilor.
Voi incerca ca pe viitor sa imbunatatesc blog'ul si sa-i pot adauga cateva functii practice... De altfel, am primit sprijin pentru detaliile tehnice, iar incurajarilor nu le pot raspunde altcumva decat cu un blog cat mai special!
Printre altele, ne-am reamintit fragmente din viata de liceu care, de altfel, par acum nostalgic de frumoase. A fost o zi dedicata acelor zilele senine, in care ne asterneam surasul ca un soare pe cerul albastru (pff...iar sunt metaf(l)orica). Am impartit aceste amintiri cu o verisoara de a mea si sincer cred ca am reusit sa o innebunim cu atatea detalii si cu muuulte povesti si am realizat in cele din urma ca am pastrat in cutiuta trecutului foarte multe clipe deosebite, clipe care s-ar fi pierdut in negura uitarii daca nu ar fi fost prietenii... Asa ca nu-mi ramane decat sa multumesc "gastii nebune" pentru ca exista, pentru ca imi sunt alaturi, pentru rele si bune, pentru ca sunt minunati. Voi sunteti curcubeul care imi coloreaza viata!
Momentan citesc o carte destul de interesanta, "Atatea inceputuri" si sper ca in curand sa-i pot face o prezentare demna pe acest blog si poate sa-i atrag mai multi cititori. Inceputul pare frumos, prezentarea actiunii este una deosebita si sper ca si finalul sa fie pe masura asteptarilor.
Voi incerca ca pe viitor sa imbunatatesc blog'ul si sa-i pot adauga cateva functii practice... De altfel, am primit sprijin pentru detaliile tehnice, iar incurajarilor nu le pot raspunde altcumva decat cu un blog cat mai special!
Dupa ce am citit randurile in care pomenesti de "la merveilleuse Sul(a)ina" imi venea sa izbucnesc in ras.:))
RăspundețiȘtergereMda... Sulina - paradis in destramare... Ma bucur ca am avut onoarea, eu, membru oficial al "gastii nebune", (hm... ma mai gandesc daca te iert pentru ca ne-ai facut nebuni...:P) sa impart zambete chiar si atunci cand conditiile "vitrege" isi aratau coltii.