...pe care ne asezam in fiecare zi sentimente, vise pe care uitam sa le mai curatam... Si pasim pe ele cu nonsalanta. Si fiindca viata ne poarta mereu pe strazi necunoscute ajungem sa calcam pe visele noastre sau pe visele altora. Nu ne mai uitam jos sa vedem urmele pe care le-am lasat, pasii imprimati pe strada asfaltata cu minutiozitate.
Si ne mai apucam din cand in cand sa ne maturam straduta si surpriza... gasim vise sfasiate si sentimente aplatizate pe care le strangem intr-un colt sperand ca si-au gasit un loc mai bun acolo... Insa nimic nu ramane la fel... ramane doar praf pe strazi si nostalgia faptului ca a fost odata acel vis asezat pe strada, ca o banca pe care te asezi, de unde contempli lumea si simti ca totul este al tau. Ei bine, banca aceea tocmai a fost sfaramata.
Si mai sunt cuvinte, cuvinte aruncate ca o sagetica in tabla de darts. Ai nimerit 100 de puncte...Perfect, fix la tinta...ai reusit sa iti indeplinesti misiunea, insa speri ca totul sa fie la fel dupa ce retragi sagetica... Presupunere proasta, caci in urma ramane un gol pe care nu-l poti umple asa usor.
Pentru seara asta, va propun o melodie recomandata de o prietena foarte buna. Multumesc, ma cherie... Indiferent de cat de departe ai fi, reusesti sa fi mereu aproape de inima mea:*
