Stele...

"Stelele care cad nu pier...Stelele care cad se duc spre un alt cer..."

Ca viata e nisip tinut in palme care zboara atunci cand sufla vantul, o stiti deja. Sa asteptam neasteptatul e ceva ce stim, dar uitam prea des si din pacate uneori ceva trebuie sa ne readuca aminte de asta intr'un mod neplacut. Ca timpul trece mult prea repede si ne dam seama ca uitam sa spunem ceva sau sa aratam ceva celor de langa noi e ceva ce se intampla mereu. Destul de dureros e sa realizezi acest lucru cand e mult prea tarziu, cand ceea ce te leaga de o anumita persoana sunt doar amintirile. Si tocmai aceste amintiri tin vii in sufletul nostru persoanele pierdute...

A trecut un an de cand spre cer s-au inaltat doi ingeri... Nu as vrea sa-mi amintesc cata suferinta a fost atunci. As vrea doar sa-mi amintesc de zambetul poznas al lui Alexutz si sa fiu convinsa ca pe Alex si Lory nu ii vom uita niciodata.

"Stelele care cad nu pierd...Stelele care cad se duc spre un alt cer..."

Permanent...

Oare cum e sa stii ca in viata ta e mereu cineva care sa-ti fie aproape atunci cand cazi si te lovesti de realitate, care sa iti intinda mana si sa-ti zambeasca... Care sa-ti daruiasca acel zambet pe care sa-l pastrezi intotdeauna, care sa gaseasca cuvintele potrivite pentru a-ti indulci clipele, alaturi de care sa cauti iesirea din acest labirint numit viata... De cele mai multe ori suntem prea tristi pentru a ne permite "luxul" singuratatii si probabil ca daca nu am avea pe cineva langa noi care sa se bucure odata cu noi si alaturi de care sa trecem prin viata, ne-ar fi mult mai greu. De cate ori nu am fost jos si nu ne-am ridicat cu ajutorul prietenilor, de cate ori nu am infruntat frigul stiind ca langa noi e o inima calda, de cate ori nu am abandonat neincrederea datorita unei persoane care a crezut in noi. E minunat sa stii ca cineva iti poate spune ca atunci cand totul se spulbera, cand lucrurile din jurul tau sunt efemere, el e permanent alaturi de tine; e minunat sa auzi asta, e minunat sa poti spune asta. Poate pare banal, poate pare prea mult accentuat, poate pare naiv, poate par niste cuvinte aruncare aiurea, dar pentru mine e doar ceea ce simt acum. Probabil ca starea mea de acum e datorata si melodiei "Permanent" a lui David Cook. E o melodie care mi-a placut foarte mult; va las versurile si sper sa va placa.

Is this the moment where I look you in the eye?
Forgive my broken promise that you'll never see me cry
And everything, it will surely change
Even if I tell you I won't go away today

Will you think that you're all alone
When no one's there to hold your hand?
When all you know seems so far away
And everything is temporary, rest your head
I'm permanent

I know he's living in hell every single day
And so I ask, oh God is there some way for me to take his place?
And when they say it's all touch and go
I wish I could make it go away but still you say

Will you think that you're all alone
When no one's there to hold your hand?
When all you know seems so far away
And everything is temporary, rest your head
I'm permanent, I'm permanent

Is this the moment where I look you in the eye?
Forgive my promise that you'll never see me cry

Rahat...

Si nu din ala folosit la prajituri, dulce si luat de la turci... As folosi un sinonim care s-ar potrivi mult mai bine contextului insa din perspectiva faptului ca nu e blogul meu nu am s-o fac.

Trec printr-unul din momentele alea in care constati ca atunci cand nu ai ce face mai bine ti-ai baga un deget in fund decat sa iei decizii pe care sa le regreti mai tarziu sau care sa te puna intr-o postura nasoala. Si toate astea din cauza sentimentelor as putea spune... Sentimentele alea care fie te bucura, fie te dau peste cap de nu mai stii cum sa te pui la loc pe picioare. Ideea e ca sentimentele mi le cunosc in mare masura, partea nasoala e ca am de reparat o situatie usor dificila care ar putea iesi destul de prost si nu vreau deloc asta.

In fine... Stiti cum suntem noi oamenii, majoritatea ne dam seama de ce am avut abia dupa ce pierdem. Si asta pentru ca sunt anumite gesturi, persoane sau sentimente care iti patrund adanc in inima iar atunci cand nu le mai ai iti dai seama ca ai facut prea putine lucruri pentru a evita dezastrul de a le pierde. Apoi incerci, faci tot posibilul sa le iei inapoi, insa cand esti intr-atat de idiot incat in prima faza te lasi purtat de mandrie, orgoliu si siguranta ca ti-ar fi mai bine fara ele nu prea mai ai nicio sansa sa aduci vreun pic din ce a fost inapoi. Si incerci si iar incerci, vezi ca nu reusesti nimic, incerci sa regasesti acele lucruri in altele, dar poate ca inca acelea nu se vor uitate sau inca nu ai gasit pe cele care sa le inlocuiasca cu succes...

Cu siguranta poate va veni o vreme cand totul se va rezolva, iar lucrurile vor intra in normal. Fie vei redobandi lucrurile initiale, fie vei gasi altele si mai bune care le vor lasa in urma pe celelalte. Ma uit la randurile asternute mai sus si constat ca pentru mine inca nu a venit vremea aia. Mi-a placut sa cred asta, dar m-am inselat si am facut o greseala fata de altcineva... Am mai trecut o data prin asta si atunci mi-a fost extrem de usor, insa de data asta e altceva. Si asta din mai multe motive insa cel mai mare este faptul ca stiu ca nu am facut aproape mai nimic pentru ca acele lucruri sa nu dispara....

Oficial...sesiune

Oficial, azi a inceput sesiunea... Dupa-amiaza de ieri a fost una destul de nereusita pentru mine, insa spre seara atmosfera placuta si buna dispozitie a prietenilor mei a fost un "remediu" tare bun pentru mine. Cu ocazia asta, am ajuns si la concluzia ca e mai bine sa te multumesti cu ceea ce ai si ca trebuie sa spui stop la un anumit moment.

Sper ca sesiunea sa treaca cu bine pentru toata lumea! Pentru a va mai destinde din invatat...:) (ceea ce siguuuur faceti), am hotarat sa postez cateva bancuri despre sesiune si studenti si lucruri asemanatoare. O sesiune eficienta! Enjoy!

- Mama ii scrie o telegrama fiului:

- Cum a decurs examenul? Anunta-ma urgent!
- Examenul a decurs excelent, profesorul a fost in extaz. M-a rugat sa-l repet si la toamna.

Studentul isi cere voie sa iasa de la ore.
- Domn profesor am febra!
Dupa prelegeri, profesorul se intoarce acasa si-l vede pe student cu o
doamna splendida. Profesorul il cheama pe student si-i zice:
- Draga, cu o astfel de febra ar trebui sa stai in pat.

Intra un student la examen si fara discutii pune pe masa o sticla de whisky. Examinatorul priveste sticla si spune: - Satisfacator. Studentul mai scoate o cutie de ciocolata. Examinatorul: - Bine. Studentul pune deasupra si un stilou aurit de firma. Examinatorul: - Excelent, - si pune nota. Studentul strange totul de pe masa si spune: - Acum va rog sa ma scuzati dar mai am de dat si fizica.....

Trei studenti plictisiti de moarte. La un moment dat unul din ei zice:
Bai io zic sa dam cu banul, si sa facem asa: daca pica "marca" mergem la terasa, daca pica "banul" mergem la meci iar daca pica pe muchie ne apucam sa invatam...

Trei studenti inaintea unui examen, unul foarte bine pregatit, unul cu un nivel mediu de cunostinte si unul ultra slab, se inteleg asupra ordinii de intrare.
Cel mediu, intra primul. La iesirea din examen, ceilalti il intreaba:
- Cum a fost?
- Ca o discutie normala de la profesor la student!
Intra cel supertare. La iesire, aceeasi intrebare, raspunsul:
- Ca o discutie de la profesor la profesor!
Cand in sfarsit intra si cel 'tamaie', sta inauntru o ora. Cand iese, ceilalti il intreaba:
- Cum a fost daca ai stat atata?
- Ca o discutie de la preot la preot!
- Cum asa?
- Pai el intreba... eu imi faceam cruce. Eu raspundeam, el isi facea cruce.........

Profesorul, la examen intreaba studentii:
- Intrebare de "nota zece": cum ma numesc?
Toti tac.
- Intrebare de "nota opt": la ce obiect aveti examen?
Toti tac.
- Intrebare de "nota cinci": ce culoare are
manualul?
Din ultimele randuri se aude o voce:
- Vrea sa ne pice bulangiul!

Studentul se intoarce de la examen, parintii il asalteaza:
- Hai spune, cum a fost?
- Nimic deosebit, numai ca examinatorul s-a nimerit o persoana foarte
credincioasa, dupa fiecare fraza zisa de mine ridica ochii spre cer si
repeta "Doamne fereste!".

Examen in anul I de facultate. Profesorul sta cu fata la geam - studentii copiaza pe rupte. Cand profesorul se intoarce cu fata la studenti, toti se prefac ca scriu de zor... Examen in anul II de facultate. Profesorul sta cu fata la geam - studentii copiaza pe rupte. Cand profesorul se intoarce cu fata la studenti, acestia copiaza in continuare. Cand profesorul bate cu pixul in masa, studentii se prefac ca scriu de zor. Examen in ultimul an de facultate. Profesorul sta cu fata la geam - studentii copiaza pe rupte. Cand profesorul se intoarce cu fata la studenti, acestia continua cu copiatul. Cand un student din ultimele randuri bate cu pixul in masa, profesorul se intoarce cu fata la geam.

Intr-o benzinarie, un programator se uita derutat la pompe si murmura: - 95? ... 98? ... 95! ... 98!

Vazandu-l pierdut, un angajat al benzinariei se apropie si il intreaba:
- Cu ce va pot ajuta?
Cu o raza de fericire in privire, raspunde:
- Benzina XP sau Vista aveti?

Universitate. Examen. Tema „Lumina si Sunetul”
Profesorul intreaba:
- Ce este mai rapid – sunetul sau lumina?
Studentul raspunde:
- Lumina.
- Foarte bine, dar de ce?
- Cand conectez radioul, initial apare lumina, iar mai tarziu sunetul!
- Afara, prostule!
Intra al doilea student. Intrebarea se repeta.
- Sunetul!
- Justificati.
- Cand conectez televizorul, initial apare sunetul, iar mai tarziu lumina!
- Afara, idiotule!
Profesorul a cazut pe ganduri: „Sau studentii sunt prea prosti, sau intrebarea e prea dificila”. A intrat al treilea student.
Profesorul il intreaba:
- Dvs. stati pe un deal. Pe dealul opus – un tun. Din el se impusca. Ce observati, mai intai, flacara din teava sau bubuitul impuscaturii?
- Desigur ca flacara din teava!
Profesorul rasufla cu usurare si-l intreaba:
- Cum poate fi explicat acest lucru?
Studentul, dupa o mica retinere, raspunde:
- Doar ochii se afla mult mai inaintea urechilor!

Punct si de la capat...

Probabil ca e destul de tarziu si ca acest post va fi unul destul de ambiguu... Initial nu prea am vrut sa scriu, nefiind sigura de ceea ce va iesi, dar sunt convinsa ca in saptamanile viitoare nu prea voi mai avea timp sa scriu.

De obicei, ne alegem un vis, credem in el, luptam sa-l transformam in realitate si in cele din urma ajungem sa-l calcam noi insine in picioare... Si cu toate astea, ne incapatanam sa mergem mai departe, sa ne sfaram propriile vise si sa ne distrugem propriile asteptari. Poate pentru ca suntem oameni si tocmai aceste vise ne ofera "hrana" sufleteasca, iluziile. Desi realitatea imi demonstreaza mereu contrariul parerilor mele, ma incapatanez sa invat din asta si sa nu mai fiu inca una din "victimele" naivitatii. Cu pretul unei pareri care nu ma va duce nicaieri, refuz sa vad ceea ce evident si admit ca totul e ok in jurul meu cand de fapt pasii care trec pe langa mine se indreapta de fapt catre o prapastie. Nu stiu unde sa ma opresc, intre care limite sa-mi stabilesc scepticismul si optimismul, nu stiu daca visele mai sunt o optiune "rentabila" pentru mine, iar anumite sentimente mi se par acum ca niste baloane de sapun pe care tanjesti sa le tii in mana, insa ele se sparg inainte ca tu sa le atingi.

As vrea sa pun punct aici, sa ma opresc din tot, sa am o pauza de la realitate, insa ceasul de langa mine imi spune ca asta e inca un vis... As vrea sa pun punct tuturor viselor pierdute, dezamagirilor trecute, sa pun o bariera intre ceea ce vreau sa construiesc profesional si partea interioara, mi-as dori sa fiu capabila sa spun gata... Si cu toate astea, o iau mereu de la capat.

Un nou an...La multi ani 2010!

A mai trecut un an... Pot spune ca au fost atat bune cat si rele, ca am zambit dar am si plans, ca am incercat sa pastrez cat mai multe amintiri, ca a fost un an deosebit pentru ca am avut parte de sfarsituri dar si de noi inceputuri. Ultimele momente din 2009 le-am petrecut impreuna cu prieteni buni de care ma leaga atatea amintiri incat uneori nu pot realiza ce m-as face fara ei. Inceputul anului 2010 a fost unul plin de zambete, caci datorita talentelor actoricesti a unui prieten am reusit sa plang si sa nu pot fi in stare sa vorbesc de atata ras. Mi s-a spus sa-mi pun o dorinta la trecerea dintre ani si sa-mi aleg cu grija dorinta... Desi am cateva dorinte pentru acest an, refuz sa-mi mai fac vreun plan sau sa ma gandesc ce va fi in viitor pentru ca am observat ca de multe ori prezentul e inselator si viitorul e neasteptat.

In 2010 sper sa fim sanatosi, sa avem parte de multe clipe pline de bucurie alaturi de cei dragi, sa fim iubiti, sa luptam pentru visele voastre, sa zambim si sa daruim zambete, sa avem cat mai multe realizari si sa traim fiecare moment din plin!

La Multi Ani 2010!