eMag

sâmbătă, 5 septembrie 2009

Verdeee...

Am inceput sa scriu acest post savurand o cana de ceai calda care sa ma scape de o mica raceala si am realizat ca as avea atat de multe de scris, dar oboseala imi cam fura din inspiratie… Spun oboseala pentru ca a fost o zi plina cu doua ture de alergat prin magazine dupa diverse nimicuri, o zi in care a trebuit sa aleg, sa ma supar, sa invat ca trebuie sa zambesc (maine poate fi mai rau) si o seara „a nationalei” (cum ar spune anumite persoane). Seara a fost deosebita pentru mine doar din punctul de vedere al ploii si al faptului ca am vazut verde in fata ochiilor… Da, verdeeee…:) Aceasta e culoarea pe care am ales-o pentru camera… O culoare placuta pentru anumite persoane, prea intensa pentru gustul altora… Culoarea in care mi-am pictat micul univers.

Era sa uit unul dintre motivele pentru care scriu acum… Un film… Spanglish (Cum sa nu devii american)este chiar in acest moment pe Pro Tv… Un film pe care l-am vazut de ceva vreme si care mi-a placut la momentul respectiv. O poveste care ne arata ca dincolo de bariera nationalitatii sau a limbilor vorbite putem comunica cu sufletele, ne intelegem daca stim sa ne ascultam unii pe alti. Va las pe voi sa descoperiti mai multe!

Si daca tot v-am recomandat un film, va aduc in atentie o melodie: To the moon – Voxis&Dj Andy. Personal, imi place foarte mult ritmul si linia melodica.

Daca tot incercam zilele trecute sa vad daca mai sunt romantica sau nu, vreau sa spun ca am primit un raspuns pe masura de la un amic foarte bun… E o vorba de suflet dupa cum spunea, o replica de agatat dupa cum glumeam eu, o metafora frumoasa a unui sentiment cu adevarat nobil: "cat de mult iti iubesti tu cea mai draga persoana...asta e doar ca un strop intr-o mare... fata de cat te iubesc eu pe tine".

Revin la realitatea mea si ma bucur de o seara in care pot sa aud sunetul ploii care cade, a picaturilor care lovesc geamul, a lacrimilor cerului care-mi racoresc sufletul, sa-mi aud inima si gandurile ascunse, sa-mi ascult sentimentele.

P.S. Maine va urma inca un fragmentel din eseu…

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu