A trecut mai mult de o luna de cand n-am mai scris pe blog, dar cu siguranta doar cateva secunde de cand mintea imi rataceste aiurea pe strazi tomnatice acoperite de frunze galben-ruginii. Nici nu mai stiu de unde a plecat ideea acestui post, dar stiu ca au fost cateva persoane care mi-au atras atentia asupra lipsei mele si carora le multumesc pentru faptul ca ma incurajeaza sa scriu.
Ma simt altfel de cand a venit toamna asta; un pic mai rece decat diminetile de toamna, iar tot ce mi se intampla acum mi se pare doar o adiere care lasa in urma ei doar niste frunze aruncate haotic prin colturi mici. Sunt fascinata de zilele astea frumoase si de soarele care-mi asterne un zambet pe chip, dar parca sentimentele mele sunt fade si totusi intense. Si, desi, la facultate vine cate un examen/test dupa altul parca am invatat sa le iau pe toate incet si la randul lor, cu o mai mica ingrijorare. Ca si cand nimic nu ar trebui sa ma grabeasca si n-as mai vedea fiecare secunda trecand; ce dulce iluzie... In schimb, incerc sa iau din fiecare secunda ce poate fi mai frumos, sa mai tiparesc un zambet pe foaia mea imperfecta, sa ma mai bucur la fiece minune a vietii. Si cu toate astea, toamna asta e atat de diferita de toamna trecuta, iar eu nu stiu daca sa ma bucur sau sa ma intristez... A disparut pata acea de culoare ce-mi aparea in suflet aproape zilnic, o pata care ma bucura uneori, si-mi sfasia sufletul altadata. A aparut in schimb o noua sclipire in ochii mei, o sclipire care starneste curiozitate si care nu-i nimic altceva decat o bucurie de copil.
Imi misc degetele pe tastatura si la ora asta deja parca visez cum fug umbre pe strazi ascunse sub un soare bland de toamna si sub pasii lor fosneste un „comic book” pe ale carui pagini sta falnic un chip al deja cunoscutului „Robin” din „Batman”... Se pare ca povestiile cu bestii deja si-au pierdut farmecul... Umbrele ridica banda desenata de jos si intorc cu sete de curiozitate enorma pagina. Odata pagina intoarsa ochii deja mi se inchid si parca vad in fata mea un meniu mare din care degetele aleg involuntare: „Shut down”...
(Melodia recomandata de mine pentru azi: Kings of Leon - Radioactive)
