Bitter

Am intrat seara in baie
Pentru a-mi da masca jos
Am impaturit-o delicat
Intr-un servetel umed
Si-am mototolit-o grabit,
Aruncand-o in cos.
Mi-am aranjat pometii
Intr-un suras trist
Si am atins cu grija fata reala
'Cat de fin e laptele demachiant
Pe chip;
Parca imi aduce putin
A miros de adevar...';
Am vazut in ochi o urma de sclipire
Cred ca era speranta
Ca masca de maine
Se va potrivi mai bine
Cu oamenii mohorati
Ce trec grabiti pe strada...

Ploaie

Tanjesc cu nerabdare dupa ploaie... ploaia razvratita de vara care te cearta cu tunete  si-ti atrage atentia cu fulgere, ploaia rece de toamna care-ti impregneaza in piele o anumita melancolie, ploaia revigoranta de primavara sub atingerea careia simti ca renasti, ploaia in oricare din formele sale. Ii caut in aer parfumul sau...

Parfumul acela de ploaie mult - asteptata, parfum care te imbata si-ti da senzatia ca te elibereaza din catusele cotidianului si te inalta spre ceva mai pur. E aroma aceea racoritoare care-ti scoate spiritul afara din trup si ti-l plimba pe strazi, ratacind pe cararile pustii pe unde in urma cu cateva ore trecea atat de multa lume, era o imbacseala si un aer greu respirabil, iar acum este totul atat de linistit.

Ma incanta mirosul de iarba abia udata de ploaie, tulburul apei deranjate de picaturile de ploaie, forma aparte a picaturii care se lipeste de geamul de unde uneori stai sa o privesti.

Imi pare o simfonie sunetul ploii care atinge geamul uneori mai nervos, alteori mai calm.

Ma cutremura toate amintirile pe care le-am legate de ploaie: fuga zdravana plina de rasete impartite alaturi de prieteni, fiorul picaturilor reci, sperieturile din copilarie datorate tunetelor si fulgerelor, zambete inocente sub o umbrela impartita de 5-6 persoane,  hoinareala pe strazi sau bucuria unui moment de racoare in plina vara.

Asteptand trenul azi am realizat ca am fost atat de bucuroasa sa simt adierea vantului care-mi mangaia usor fata, sa privesc cerul maniat si sa fiu atinsa pe piele de o picatura fina de ploaie. Inca tanjesc dupa o ploaie adevarata...

Cuvinte

Ceva ce am vrut sa scriu mai demult, dar am tot amanat. Ce a iesit acum:

Vorbesc c-un surd
Si nu-inteleg
Cum as putea sa-i explic
Cuvintele pe care le strig...

Faptele ce le insir
Sunt imagini derulate incet
Pe-un subtire fir
Prinse de-al sau deget

Explicatii sunt fara rost
Intr-o lume silentioasa
Unde cel mai mare cost
E a trairii angoasa

Si inca de la inceput
A ramas un gand
Ce-mi vine-n minte cand si cand
Poate ca eu sunt mut...

Vant...

A inceput ca o adiere lina care-ti taia usor respiratia, care-ti aducea in fata parfumul zilelor care se scurg, al toamnei scaldata in culori, al iernii inghetate, al florilor de primavara, al arsitei verii. A continuat prin a-ti insoti pasii prin viata, astfel incat ai fi crezut ca atunci cand te plimbi singur pe strada nu esti de fapt singur, ci ca umbra facuta de tine este insufletita de acea adiere. Si-ai pastrat ceva din energia ei astfel incat ai purtat-o cu tine in zonele ferite de vant, ai avut-o pe umeri cand urcai pe munte, ti-a batut parul pe malul marii cand se imbratisa cu bucurie cu briza.

Insa, incet - incet, adierea lina s-a transformat intr-un vanticel care-ti pisca obrajii cu o mica raceala, care iti sufla in fata si te face sa intorci privirea, in aducatorul de nori. Si ai inceput sa-ti vezi usor visele spulberate de vant ca valurile ce se sparg de stanci, si ochii au inceput sa-ti lacrimeze usor de la firele de nisip aduse in fata de furtunile de nisip starnite. Si mergi mai departe pana cand observi ca esti doar cu umbra ta si din toate partile bate un vant ametitor ca nici nu mai stii cum reusesti sa te tii pe picioare...

De primavara, cu drag...

Ganduri ce rasaresc timid ca niste flori de primavara si atatea griji de lasat in urma iernii... Sa o luam din nou, de la inceput pe poteca asta pe care pasim in fiecare an, in fiecare primavara, de fiecare data mai impovarati cu cate inca 4 anotimpuri stranse in bocceluta pe care o caram cu noi...

Vrem, nu vrem, din cand in cand mai trebuie sa mai lasam in urma cate ceva sau ceva ne mai scapa, ca altfel greu ar fi ceea ce purtam dupa noi prin viata... Macar de-am stii sa pastram cu noi ce-i mai de pret, de-am aprecia ceea ce cu adevarat conteaza. Insa suntem preocupati intotdeauna de misterul si fiorul dat de suflul rece si fugim de adierea calda. Ne bucuram de moment, ne implinim dorintele si uitam de ce mai este in preajma noastra, uitam ca ajungem sa transformam adierea calda intr-un vant rece, ca un fior rece nu prea se incalzeste. Si mergem parca in fiecare zi mai grabiti, cu adierea calda in fata si fiorul rece aproape si nestingheriti de faptul ca suflul nostru poate fi o imbratisare rece, glaciala.

De primavara, cu drag se astern ganduri si sentimente pentru fiecare dintre noi. Sa speram ca o sa creasca frumos o data cu zilele ce trec...

La multi ani, voua fetelor azi de 8 martie si la multi ani domnilor, maine pentru 9 martie! Sa avem o primavara frumoasa si sa nu uitam sa ne facem unii altora primavara mai insorita cu zambete! Zambete de primavara, impartite cu drag...

Strazi prafuite...

...pe care ne asezam in fiecare zi sentimente, vise pe care uitam sa le mai curatam... Si pasim pe ele cu nonsalanta. Si fiindca viata ne poarta mereu pe strazi necunoscute ajungem sa calcam pe visele noastre sau pe visele altora. Nu ne mai uitam jos sa vedem urmele pe care le-am lasat, pasii imprimati pe strada asfaltata cu minutiozitate.

Si ne mai apucam din cand in cand sa ne maturam straduta si surpriza... gasim vise sfasiate si sentimente aplatizate pe care le strangem intr-un colt sperand ca si-au gasit un loc mai bun acolo... Insa nimic nu ramane la fel... ramane doar praf pe strazi si nostalgia faptului ca a fost odata acel vis asezat pe strada, ca o banca pe care te asezi, de unde contempli lumea si simti ca totul este al tau. Ei bine, banca aceea tocmai a fost sfaramata.

Si mai sunt cuvinte, cuvinte aruncate ca o sagetica in tabla de darts. Ai nimerit 100 de puncte...Perfect, fix la tinta...ai reusit sa iti indeplinesti misiunea, insa speri ca totul sa fie la fel dupa ce retragi sagetica... Presupunere proasta, caci in urma ramane un gol pe care nu-l poti umple asa usor.

Pentru seara asta, va propun o melodie recomandata de o prietena foarte buna. Multumesc, ma cherie... Indiferent de cat de departe ai fi, reusesti sa fi mereu aproape de inima mea:*

Inventia saptamanii...

Hey! Fiind ca tot traim in secolul vitezei si progresului ce ati zice de un mic feedback. Care vi s-ar parea ca ar fi inventia saptamanii? Astept link'uri, imagini, video'uri alaturi de post'urile voastre pe urmatorul wall: