Ganduri

Ce iti mai ramane de facut atunci cand toate cuvintele care iti fug prin minte nu fac altceva decat sa-ti atrofieze sentimentele? Cum sa exprimi emotie cand gesturile tale sunt inerte, cand atingerea ta nu imprima nicio senzatie, cand sentimentele tale stau intr-o cusca si chiar daca le-ai da frau liber nu si-ar gasi niciun destinatar.

Te trezesti asezat in mijlocul unui drum in care toata lumea trece pe langa tine, dupa modelul automatizat al secolului vitezei nearuncand prea multe priviri in jur. Un pasager mai ratacit al vietii se aseaza langa tine si articuleaza cuvinte si iti adreseaza priviri, iar tu nu reusesti sa ingani un sunet, sa misti un muschi al fetei. Ce s-a intamplat cu tine, copil ratacit al anilor apusi, unde ai pierdut neatent entuziasmul si emotia? 

Ti-ai dori sa intinzi mana spre strainul de langa tine, sa ii spui ca esti acolo, ca si tu ai vrea sa ii zambesti, sa rupi cuvintele din lanturile inhibitiei. Ai vrea sa ii atingi mana, insa ti-e frica ca lipsa ta de emotie e contagioasa ca o molima ce incepe intr-un varf de unghie si se intinde pe tot corpul si apoi ajunge in suflet lasandu-l ca pe o stana de piatra. Din toate puterile adunate arati cu degetul in spatele tau catre o cutie roasa la colturi pe care uiti mereu sa o arunci sau sa o inchizi in debaraua prafuita. Ai inchis in schimb toate emotiile, copil naiv.

Cutia prafuita pe al carui fund zace oglinda in care numai tu iti poti vedea trecutul. Nu stii ce se va intampla acum cand ai lasat-o descoperita in fata altei persoane. Nu stii ce reactie va avea cel de langa tine. Oare va fugi ingrozit de colturile rupte, putrezite ale cutiei, oare va sparge neglijent oglinda in incercarea de a o ridica de acolo ori oare se va intoarce catre tine, te va privi ca si cum ti-ar fi inteles deja toata tacerea din ochi si iti va intinde mana pentru a te ridica si a da frau liber primului zvac de tarie prin sangele tau inca nici rece, nici cald.

Pe fuga...

Pe fuga am fost in ultimele 6 luni ori de cate ori ma batea gandul sa scriu pe blog; pe fuga se derulau gandurile dimineata cand imi luam geaca de pe umeras, intorceam cheia in usa si alergam spre facultate. Pe fuga facem aproape totul si pastram in venele noastre o teama de efemer care ne macina bucuria de a privi lucrurile domol si de a spune "azi imi dedic macar cateva minute sa stau pe iarba intins, sa privesc cerul, sa sun o persoana draga cu care nu am vorbit de multa vreme, azi vreau sa fiu om"... Pe fuga trecem pe drumul spre casa, lasand in urma casa dupa casa, aruncand dupa noi si un pet poate in loc sa stam sa privim putin primavara din jur si peisaje de colt de rai. Iti trec retrospectiv prin minte pelicule cu filme din trecut si ti se pare ca esti un actor grabit pana cand isi face aparitia un sentiment si ii dai culoare si sunet filmului. Si ce mai faci acum cand timpul a trecut si nu mai esti copilul fara griji, cand vezi cum timpul a lasat riduri si griji pe fata celor dragi. Stii ca nu poti opri asta si totul trece inevitabil... Si atunci de ce sa fugi si tu cu timpul, de ce sa-i dai o viteza relativa mai mare cand ai putea doar sa te bucuri de ceea ce-ti este oferit, de persoanele care iti sunt aproape, de peisajul acela rupt de amprenta cotidianului pe care in cateva ore nu o sa-l mai vezi? De ce sa alergi incruntat catre lucru si sa astepti nerabdator urmatoarea vacanta cand stii ca atunci cand va veni vei fi din nou pe fuga?

Bitter

Am intrat seara in baie
Pentru a-mi da masca jos
Am impaturit-o delicat
Intr-un servetel umed
Si-am mototolit-o grabit,
Aruncand-o in cos.
Mi-am aranjat pometii
Intr-un suras trist
Si am atins cu grija fata reala
'Cat de fin e laptele demachiant
Pe chip;
Parca imi aduce putin
A miros de adevar...';
Am vazut in ochi o urma de sclipire
Cred ca era speranta
Ca masca de maine
Se va potrivi mai bine
Cu oamenii mohorati
Ce trec grabiti pe strada...

Ploaie

Tanjesc cu nerabdare dupa ploaie... ploaia razvratita de vara care te cearta cu tunete  si-ti atrage atentia cu fulgere, ploaia rece de toamna care-ti impregneaza in piele o anumita melancolie, ploaia revigoranta de primavara sub atingerea careia simti ca renasti, ploaia in oricare din formele sale. Ii caut in aer parfumul sau...

Parfumul acela de ploaie mult - asteptata, parfum care te imbata si-ti da senzatia ca te elibereaza din catusele cotidianului si te inalta spre ceva mai pur. E aroma aceea racoritoare care-ti scoate spiritul afara din trup si ti-l plimba pe strazi, ratacind pe cararile pustii pe unde in urma cu cateva ore trecea atat de multa lume, era o imbacseala si un aer greu respirabil, iar acum este totul atat de linistit.

Ma incanta mirosul de iarba abia udata de ploaie, tulburul apei deranjate de picaturile de ploaie, forma aparte a picaturii care se lipeste de geamul de unde uneori stai sa o privesti.

Imi pare o simfonie sunetul ploii care atinge geamul uneori mai nervos, alteori mai calm.

Ma cutremura toate amintirile pe care le-am legate de ploaie: fuga zdravana plina de rasete impartite alaturi de prieteni, fiorul picaturilor reci, sperieturile din copilarie datorate tunetelor si fulgerelor, zambete inocente sub o umbrela impartita de 5-6 persoane,  hoinareala pe strazi sau bucuria unui moment de racoare in plina vara.

Asteptand trenul azi am realizat ca am fost atat de bucuroasa sa simt adierea vantului care-mi mangaia usor fata, sa privesc cerul maniat si sa fiu atinsa pe piele de o picatura fina de ploaie. Inca tanjesc dupa o ploaie adevarata...

Cuvinte

Ceva ce am vrut sa scriu mai demult, dar am tot amanat. Ce a iesit acum:

Vorbesc c-un surd
Si nu-inteleg
Cum as putea sa-i explic
Cuvintele pe care le strig...

Faptele ce le insir
Sunt imagini derulate incet
Pe-un subtire fir
Prinse de-al sau deget

Explicatii sunt fara rost
Intr-o lume silentioasa
Unde cel mai mare cost
E a trairii angoasa

Si inca de la inceput
A ramas un gand
Ce-mi vine-n minte cand si cand
Poate ca eu sunt mut...

Vant...

A inceput ca o adiere lina care-ti taia usor respiratia, care-ti aducea in fata parfumul zilelor care se scurg, al toamnei scaldata in culori, al iernii inghetate, al florilor de primavara, al arsitei verii. A continuat prin a-ti insoti pasii prin viata, astfel incat ai fi crezut ca atunci cand te plimbi singur pe strada nu esti de fapt singur, ci ca umbra facuta de tine este insufletita de acea adiere. Si-ai pastrat ceva din energia ei astfel incat ai purtat-o cu tine in zonele ferite de vant, ai avut-o pe umeri cand urcai pe munte, ti-a batut parul pe malul marii cand se imbratisa cu bucurie cu briza.

Insa, incet - incet, adierea lina s-a transformat intr-un vanticel care-ti pisca obrajii cu o mica raceala, care iti sufla in fata si te face sa intorci privirea, in aducatorul de nori. Si ai inceput sa-ti vezi usor visele spulberate de vant ca valurile ce se sparg de stanci, si ochii au inceput sa-ti lacrimeze usor de la firele de nisip aduse in fata de furtunile de nisip starnite. Si mergi mai departe pana cand observi ca esti doar cu umbra ta si din toate partile bate un vant ametitor ca nici nu mai stii cum reusesti sa te tii pe picioare...

De primavara, cu drag...

Ganduri ce rasaresc timid ca niste flori de primavara si atatea griji de lasat in urma iernii... Sa o luam din nou, de la inceput pe poteca asta pe care pasim in fiecare an, in fiecare primavara, de fiecare data mai impovarati cu cate inca 4 anotimpuri stranse in bocceluta pe care o caram cu noi...

Vrem, nu vrem, din cand in cand mai trebuie sa mai lasam in urma cate ceva sau ceva ne mai scapa, ca altfel greu ar fi ceea ce purtam dupa noi prin viata... Macar de-am stii sa pastram cu noi ce-i mai de pret, de-am aprecia ceea ce cu adevarat conteaza. Insa suntem preocupati intotdeauna de misterul si fiorul dat de suflul rece si fugim de adierea calda. Ne bucuram de moment, ne implinim dorintele si uitam de ce mai este in preajma noastra, uitam ca ajungem sa transformam adierea calda intr-un vant rece, ca un fior rece nu prea se incalzeste. Si mergem parca in fiecare zi mai grabiti, cu adierea calda in fata si fiorul rece aproape si nestingheriti de faptul ca suflul nostru poate fi o imbratisare rece, glaciala.

De primavara, cu drag se astern ganduri si sentimente pentru fiecare dintre noi. Sa speram ca o sa creasca frumos o data cu zilele ce trec...

La multi ani, voua fetelor azi de 8 martie si la multi ani domnilor, maine pentru 9 martie! Sa avem o primavara frumoasa si sa nu uitam sa ne facem unii altora primavara mai insorita cu zambete! Zambete de primavara, impartite cu drag...