Strazi prafuite...

...pe care ne asezam in fiecare zi sentimente, vise pe care uitam sa le mai curatam... Si pasim pe ele cu nonsalanta. Si fiindca viata ne poarta mereu pe strazi necunoscute ajungem sa calcam pe visele noastre sau pe visele altora. Nu ne mai uitam jos sa vedem urmele pe care le-am lasat, pasii imprimati pe strada asfaltata cu minutiozitate.

Si ne mai apucam din cand in cand sa ne maturam straduta si surpriza... gasim vise sfasiate si sentimente aplatizate pe care le strangem intr-un colt sperand ca si-au gasit un loc mai bun acolo... Insa nimic nu ramane la fel... ramane doar praf pe strazi si nostalgia faptului ca a fost odata acel vis asezat pe strada, ca o banca pe care te asezi, de unde contempli lumea si simti ca totul este al tau. Ei bine, banca aceea tocmai a fost sfaramata.

Si mai sunt cuvinte, cuvinte aruncate ca o sagetica in tabla de darts. Ai nimerit 100 de puncte...Perfect, fix la tinta...ai reusit sa iti indeplinesti misiunea, insa speri ca totul sa fie la fel dupa ce retragi sagetica... Presupunere proasta, caci in urma ramane un gol pe care nu-l poti umple asa usor.

Pentru seara asta, va propun o melodie recomandata de o prietena foarte buna. Multumesc, ma cherie... Indiferent de cat de departe ai fi, reusesti sa fi mereu aproape de inima mea:*

Inventia saptamanii...

Hey! Fiind ca tot traim in secolul vitezei si progresului ce ati zice de un mic feedback. Care vi s-ar parea ca ar fi inventia saptamanii? Astept link'uri, imagini, video'uri alaturi de post'urile voastre pe urmatorul wall:

Sarbatori fericite!

Sa aveti parte de sarbatori pline de caldura sufleteasca alaturi de persoanele iubite!

Diverse

Pentru ca am zis ca ar fi pacat sa le las sa se piarda:

And so I would like to scream

But my words are just turning into silence

That life's like a script from a dream

One squeezed with scents of violence.

November

Shattered dreams left behind,

Have no tendencies to be kind

Black shadows slipped through fingers

And a fade nostalgia that lingers...

Crush some dreams

And cast a spell

Break my wings

And then tell: got no hopes for you to sell...

Ah, timpul...

Mi-am adus aminte ca l-am uitat inchis intr-o cutie. L-am pus acolo in ordine, as fi crezut eu, cu alte lucruri, cu sentimente, cu amintiri, cu vise... Si am uitat de el, am uitat sa-i dau drumul si sa-i eliberez fiecare secunda ca apoi sa ma pot bucura de aroma ei, iar in uitarea mea s-a asezat praful pe cutie, s-au schimbat persoanele "inchise" acolo sau ceea ce credeam eu ca sunt, s-a dus cerneala de pe foile in care-mi scrisesem visele si-au ramas amintiri pastrate in poze, in zambete inscriptionate pe o bucata de suflet, in dezamagiri sau sperante apuse sau rasarite de-a lungul vremii. Si s-au schimbat atatea lucruri, si au disparut peisaje, si au aparut altele noi, si-a ramas o umbra in intuneric de atunci cand am inchis cutia.

Pe acorduri de pian aud un indemn care-mi spune sa deschid cutia, sa indraznesc sa vad ce s-a schimbat si cum stau de fapt lucrurile in lumina, sa las visele care au reusit sa ramana sa vada si ce este in afara cutiei, sa dau drumul timpului si sa gust din aroma fiecarei secunde care iese afara din cutie, sa privesc ce si cine a mai ramas acolo si ce se sterge in timp. Si este atat de bine sa simti din nou aroma timpului care trece si sa te bucuri de fiecare secunda!