20 decembrie, 20 de ani, 20 de vise, 20 de ganduri si sperante deschise... Au fost cateva zile minunate la sfarsitul carora ma gandesc mereu ce cuvinte frumoase pot asterne pe blog, dar ma trezesc mereu ca s-a facut tarziu si somnul ma asteapta si nu mai am rabdarea de a scrie. Ar fi atat de multe sentimente si pareri de scris, atat de multe ganduri care au trecut incat parca ar fi trecut saptamani, nu zile...
In primul rand, a fost 17 decembrie si am schimbat prefixul... Nu ma simt deloc schimbata, aceeasi fiinta naiva, acelasi om visator... Poate ca e bine, poate ca nu... Am petrecut ziua de joi intr'un ritm destul de alert si am incheiat'o alaturi de persoane care sunt parte importanta din viata mea, iar acesta a fost cel mai frumos cadou.
De joi, orele s-au scurs fara prea mult somn, iar peisajul de poveste de afara nu a facut altceva decat sa fie ambientul perfect pentru clipe minunate. Ziua de ieri a fost ca un basm de iarna... Impreuna cu colegele de camera am impachetat cadouri, am ascultat colinde, ne-am bucurat si am ras impreuna... Seara s-a terminat minunat cu o bataie in zapada. Pot spune ca m-am simtit ca un copil, ca am realizat ca fericirea sta in micile bucurii, ca timpul nu se masoara in secunde, ci in momentele frumoase pe care le avem in viata.
Dupa plimbarile de zilele astea, mi-am pus ordine in ganduri, mi-am "masurat" sentimentele si am realizat ca tot ceea ce imi doresc e ca pe viitor momente asemanatoare cu cele din perioada asta sa fie tot mai multe... Sunt putin nostalgica si foarte nerabdatoare sa ajung acasa pentru ca asta imi mai lipseste pentru ca totul sa fie minunat!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu