Ai avut vreodată curaj sa priveşti cu sinceritate inlauntrul tău si sa te analizezi…ai avut vreodată ideea eroica de a-ti descoperi adevăratul “eu”? Noi, oamenii, incercam sa parem altii, sa creem o alta imagine a noastra in oglinda…ne transformam in functie de ce vor altii, ne modelam dupa ceilalti, suntem ca niste ramuri de copac in bataia vantului… Avem oare puterea de a ne arata adevaratul chip si celorlalti…de ce sa ne ascundem sub valul aparentelor, de ce sa fim „plastilina” altora, sa ne modelam dupa placul lor…oare noi nu suntem in stare sa ne ducem viatza asa cum vrem? Poate doar nu avem putere, suntem slabi, nu avem o personalitate demna de afisat…de ce sa fim altii, cand viatza asta e o lupta pt fericire, iar fericirea o capetzi atunci knd esti demn de ea…cand te trezesti din mediocritate…
Ce ar insemna pt mine fericire, ar fi multe de zis, dar in mare ar insemna realizare pe orice plan: profesional, sentimental, ş.a. Dar pt fericire tre’ sa „lupti”, sa o meriti…nu o primesti pe tava…asa k pur si simplu vrei fericire…nu…e mai complicat…mult mai complicat…dar chiar viatza asta e complicata, e un vacarm de trairi, e un haos de sentimente, un infinit de gesturi, o mare d clipe, un ocean nesfarsit al sufletului tau… Iubesti si nu stii de ce, urasti si descoperi k n-ai motiv, esti indiferent knd tre’ sa ai o parere/un sentiment…gresesti knd ar trebui sa fii perfect…esti bun knd tre’ sa fi rau, esti rau knd tre’ sa fi bun, esti mereu in pas gresit…e o eroare, o eroare pur umana…dar asa suntem noi, oamenii, supusi greselii…treci peste una, o repeti, pana inveti din ea…si astfel devii mai intelept, mai indreptatit sa dai sfaturi, mai pregatit pentru a infrunta lumea…caci uneori pare k fiecare lupta pt el si asa e viatza ca un camp de batalie…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu