sau mai exact la Bucuresti. Si nu intr-un Bucuresti obisnuit ci intr-unul invaluit in alb, avand un mister aparte. O foaie alba pe care fiecare dintre noi ar putea sa-si scrie propria poveste, sa-si imprime propriile vise, sa lase o urma... Mi-am pus in bagaje ce am gasit ascuns prin colturi si unghere ale vietii mele (vise, sentimente, sperante pierdute, sperante noi - de asta am avut si "norocul" de a rupe geanta tocmai cand am coborat) si aici o sa le astern pe zapada asteptand ca primavara sa le topeasca aducand cu ea alte lucruri, poate mai bune, poate mai rele.
A fost o vacanta dusa putin spre trecut, spre prieteni vechi si colegi buni care mi-au incalzit sufletul in serile si dupa-amiezile de iarna. Mi-am readus aminte de anii trecuti, de verile in care jucam carti si radeam incontinuu de o prostie si intr-un fel ma bucur ca am reusit sa ma mai bucur ca inainte desi simt ca timpul lasa anumite momente in urma si ca niciodata nu vom mai fi cei care am fost odata...
Pentru mine e inca o noapte de vacanta, o noapte pe care sper sa o pot folosi util si sa mai dorm si eu pentru ca imi lipseste un somn bun de ceva vreme si pentru ca urmeaza o perioada solicitanta. Dar vreau sa cred ca un bun prieten avea dreptate cand mi-a spus in seara asta ca dupa o perioada mai grea ar trebui sa vina si vremuri mai frumoase. Si tot acestui prieten ii spun ca niciodata nu o sa-l pot judeca pentru faptul ca acum isi cauta propria fericire. E probabil cel mai bun lucru pe care-l poate face cineva in viata. Ah...si nu uita, cautarea e cea mai frumoasa parte si complexitatea ei e acel ingredient care face lucrurile mai speciale...
