O noua foaie intoarsa si inca o vara care a trecut atat de repede. Sunt destule momente care merita reamintite si poate inca atatea care ar trebui sterse cu buretele, important e insa ca ceea ce am trait a fost in felul sau unic. De la zambetele strengare si hohotele de ras pana la fetele triste, clipele de ramas-bun sau uimirea de pe chipurile noastre pana la jocurile de rentz, covrigii calzi, strazile incalzite de buna noastra dispozitie (si aici ma refer la strazile de pretutindeni: Franta, Dragasani, Calimanesti, Bucuresti).
A fost o vara in care am incercat sa-mi pun in ordine in ganduri si in sentimente, sa las deoparte ceea ce a fost rau, sa privesc cu incredere spre viitor si sa mai prind curajul sa sper. Am revenit in orasul adolescentei si din fericire mi-am pastrat aproape bunii prieteni din liceu si asa mi-am demonstrat ca prietenia trece peste multe si conteaza poate mai mult decat orice sentiment.
Mai multe despre vara asta va puteti da seama din post'uri. O mare parte am petrecut-o in excursia spre Taize, la Calimanesti, iar restul s-a impartit intre Bucuresti, acasa, Dragasani. Am evitat sa discut despre sentimente sau lucruri mai personale, asta poate si pentru ca am incercat sa le las deoparte si sa iau in seama doar ceea ce era practic si obiectiv. Nu e ca si cum as fi pus o bariera, e doar o mica pauza, o pauza in care vreau sa profit de fiecare clipa si sa o traiesc cat mai frumos posibil.
A inceput un alt septembrie, unul rece care-mi amorteste sufletul cu adierea sa. Nu imi doresc decat ca vacanta asta sa se termine cat mai frumos si sa fie o luna in care sa ma pot bucura in continuare de clipe demne de amintit alaturi de cei dragi. Nu pot spune ca tine, Ady, ca-mi doresc ca vacanta asta sa se termine; inca mai am nevoie de ceva leneveala:). Voi ruga toamna sa-mi acopere inima cu umbra unui copac, iar pe voi sa ma treziti la realitate cand se termina septembrie:).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu