"Stelele care cad nu pier...Stelele care cad se duc spre un alt cer..."
Ca viata e nisip tinut in palme care zboara atunci cand sufla vantul, o stiti deja. Sa asteptam neasteptatul e ceva ce stim, dar uitam prea des si din pacate uneori ceva trebuie sa ne readuca aminte de asta intr'un mod neplacut. Ca timpul trece mult prea repede si ne dam seama ca uitam sa spunem ceva sau sa aratam ceva celor de langa noi e ceva ce se intampla mereu. Destul de dureros e sa realizezi acest lucru cand e mult prea tarziu, cand ceea ce te leaga de o anumita persoana sunt doar amintirile. Si tocmai aceste amintiri tin vii in sufletul nostru persoanele pierdute...
A trecut un an de cand spre cer s-au inaltat doi ingeri... Nu as vrea sa-mi amintesc cata suferinta a fost atunci. As vrea doar sa-mi amintesc de zambetul poznas al lui Alexutz si sa fiu convinsa ca pe Alex si Lory nu ii vom uita niciodata.
"Stelele care cad nu pierd...Stelele care cad se duc spre un alt cer..."
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu