Trec printr-unul din momentele alea in care constati ca atunci cand nu ai ce face mai bine ti-ai baga un deget in fund decat sa iei decizii pe care sa le regreti mai tarziu sau care sa te puna intr-o postura nasoala. Si toate astea din cauza sentimentelor as putea spune... Sentimentele alea care fie te bucura, fie te dau peste cap de nu mai stii cum sa te pui la loc pe picioare. Ideea e ca sentimentele mi le cunosc in mare masura, partea nasoala e ca am de reparat o situatie usor dificila care ar putea iesi destul de prost si nu vreau deloc asta.
In fine... Stiti cum suntem noi oamenii, majoritatea ne dam seama de ce am avut abia dupa ce pierdem. Si asta pentru ca sunt anumite gesturi, persoane sau sentimente care iti patrund adanc in inima iar atunci cand nu le mai ai iti dai seama ca ai facut prea putine lucruri pentru a evita dezastrul de a le pierde. Apoi incerci, faci tot posibilul sa le iei inapoi, insa cand esti intr-atat de idiot incat in prima faza te lasi purtat de mandrie, orgoliu si siguranta ca ti-ar fi mai bine fara ele nu prea mai ai nicio sansa sa aduci vreun pic din ce a fost inapoi. Si incerci si iar incerci, vezi ca nu reusesti nimic, incerci sa regasesti acele lucruri in altele, dar poate ca inca acelea nu se vor uitate sau inca nu ai gasit pe cele care sa le inlocuiasca cu succes...
Cu siguranta poate va veni o vreme cand totul se va rezolva, iar lucrurile vor intra in normal. Fie vei redobandi lucrurile initiale, fie vei gasi altele si mai bune care le vor lasa in urma pe celelalte. Ma uit la randurile asternute mai sus si constat ca pentru mine inca nu a venit vremea aia. Mi-a placut sa cred asta, dar m-am inselat si am facut o greseala fata de altcineva... Am mai trecut o data prin asta si atunci mi-a fost extrem de usor, insa de data asta e altceva. Si asta din mai multe motive insa cel mai mare este faptul ca stiu ca nu am facut aproape mai nimic pentru ca acele lucruri sa nu dispara....
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu