Pentru o lipsa indelungata sunt necesare niste scuze... Au trecut zilele si am cam neglijat blog'ul, dar sper ca acest lucru sa se remedieze cat de curand. Poate ca asta nu s-ar fi intamplat daca nu era toata dezordinea din casa si nu trebuia sa ma mut, insa stiti cum e...cine se scuza, se acuza... Ca sa compensez lipsa din aceste zile, voi pune o poezie mai veche pe care am compus-o pentru un concurs de fizica... Da, stiu... Suna ciudat imbinarea dintre fizica si poezie, dar ce nu faci de dragul "artei"... De fapt ce nu faceam de dragul directoarei, dar asta e un cu totul alt capitol... Sper sa va placa!
Sentimente oscilante
Oh, a iubirii unda,
Strapunge-mi inima profunda,
Scoate-ma din cotidiana atitudine
Cutremura-ma cu amplitudine.
Nu cred a putea gasi a fericirii frecventa
Fara sufletul tau de care am deprins o dependenta
Sunt doar un corp inert in lipsa ta
Cu tine simt vibratia, emotia.
Sfara-mi lumea cu forta ta
Lumineaza-mi chipul, materia mea!
Atrage-ma spre absolut
Acolo unde, cuvantul meu e mut.
Si tac in fata himerei tale
Sa fi tu rodul unei imagini virtuale?
Sa fiu un electron pierdut in univers?
Caci parca-mi scade energia in al vietii mers.
Nu cred ca am apucat sa-ti spun pana acum, dar este foarte reusita poezia. (Din cate imi aduc aminte, trebuia sa participi la un concurs de creatie literara bazata pe fizica, nu-i asa?)
RăspundețiȘtergereOricum, rima bine facuta, ca sa nu mai vorbim de idee.