Basm...

Cu totii cunoasteti clasicele basme cele tot citeam si reciteam atunci cand eram copii… Daca ar fi sa descriu ziua de azi, cred ca as putea spune ca a fost de basm… Desi regatul meu este partial fragmentat (deh, renovarile astea…niste balauri ai constructiilor), am invatat sa vad partea buna a lucrurilor, si anume ca totul va arata super fain la urma. In ultimele zile, imparatia mea de zi cu zi era invadata de balaurul Plictiseala care incet, incet dobandea mai mult teren. Asadar, pe mine ma rapise vrajitoarea cea rea, Melancolia, si ma cufundase intr-un somn al tristetii. In padurea mea adormita, nimic nu reusea sa ma trezeasca din aceasta stare, iar lucrurile deveneau pe zi ce trece tot mai grele… Ba chiar ajunsesem sa visez ca ma transform in Cenusareasa si matur toata casa la ordinele unor zugravi (mai lipseau doua surori malefice…?!?). Zana Speranta incepuse sa piarda batalia impotriva balaurului cel rau. Dar, intr-o dimineata cu cer senin, se intalnira eroii cei buni (unii chiar super-fantastici – prietenii stiu de ce…) si ei se hotarara sa ma salveze. Armele lor: distractia, voia buna, zambetele sincere si un ras molipsitor au infrant nemiloasele ganduri trimise de balaur. Astfel, ei m-au invatat ca prietenia e cel mai mare Super – Erou si ca ea ne poate salva de tristetea uneori inevitabila.
A urmat o super dupa – amiaza in care o parte dintre personaje s-au ospatat cu muulte rasete si o portie de „shopping”… Iar pe viitor, sper ca toti eroii (adunati de prin toate colturile…unii de prin indepartatele meleaguri pe unde au calatorit) sa petreaca in continuare la fel de frumos si bine!
Va multumesc nebunilor pentru tot ce faceti, pentru ca transformati fiecare secunda in bucurie, pentru ca impartiti zambete, pentru ca sunteti deosebiti, pentru ca sunteti mereu aproape!
P.S. Mai lipseste Fat – Frumos, dar probabil a facut pana de potcoava pe drum:)…