June

Mi s-a atras atentia ca nu mai scriu pe blog si am raspuns ca de ce as scrie cand stiu ca in gandurile mele nu-i nimic interesant, ca in amprentele degetelor pe care le las pe tastatura ramane doar praf ce se ridica rapid in urma mea... Si asa..de ce as scrie? S-au intamplat destule in jurul meu si parca totul ma lasa indiferenta in jurul meu, dar de fapt, inauntru stiu ca m-am schimbat si nu neaparat in bine. Vad inceputul asta de luna ca pe o foaie din calendar care sta sub alta foaie rupta, aruncata in trecut, in trecutul asta in care am ascuns vise, amintiri, sperante la care mai privesc din cand in cand cu nostalgie. Imi spunea un bun amic ca refuz sa traiesc in prezent pentru ca ma preocupa prea mult viitorul si ideea ca ce-i acum dispare in secunda urmatoare. Dar ce as putea crede cand secundele sunt precum niste fluturi pe care avem senzatia ca-i prindem in palma cand ei de fapt ne scapa printre degete, cand fiecare urma pe care o lasam in urma pasilor nostrii se sterge neramanand nicio dovada ca noi am trecut pe aici?
Ady spunea in post'ul sau ca-si doreste toate lucrurile pierdute in vara trecuta, eu spun ca as vrea ca vara care va urma sa fie la fel de frumoasa pentru mine asa cum a fost a lui anul trecut, sa-mi simt sufletul frematand de bucurie si sa uit de timp.
Stiu ca urmeaza sesiunea si stiu ca nu am absolut niciun chef de examene, dar trebuie sa vina si astea acum..odata cu vara. Las pe alta-data celelalte ganduri si sper ca urmatorul post sa apara ceva mai rapid pentru ca da...eu cand vreau sa scriu, scriu si da Ady, degetele mele cand vor sa fuga...fug...