Oglinda Gandurilor

Strazi prafuite...

2012-01-25T01:22:00.002+02:00

...pe care ne asezam in fiecare zi sentimente, vise pe care uitam sa le mai curatam... Si pasim pe ele cu nonsalanta. Si fiindca viata ne poarta mereu pe strazi necunoscute ajungem sa calcam pe visele noastre sau pe visele altora. Nu ne mai uitam jos sa vedem urmele pe care le-am lasat, pasii imprimati pe strada asfaltata cu minutiozitate.

Si ne mai apucam din cand in cand sa ne maturam straduta si surpriza... gasim vise sfasiate si sentimente aplatizate pe care le strangem intr-un colt sperand ca si-au gasit un loc mai bun acolo... Insa nimic nu ramane la fel... ramane doar praf pe strazi si nostalgia faptului ca a fost odata acel vis asezat pe strada, ca o banca pe care te asezi, de unde contempli lumea si simti ca totul este al tau. Ei bine, banca aceea tocmai a fost sfaramata.

Si mai sunt cuvinte, cuvinte aruncate ca o sagetica in tabla de darts. Ai nimerit 100 de puncte...Perfect, fix la tinta...ai reusit sa iti indeplinesti misiunea, insa speri ca totul sa fie la fel dupa ce retragi sagetica... Presupunere proasta, caci in urma ramane un gol pe care nu-l poti umple asa usor.

Pentru seara asta, va propun o melodie recomandata de o prietena foarte buna. Multumesc, ma cherie... Indiferent de cat de departe ai fi, reusesti sa fi mereu aproape de inima mea:*

Inventia saptamanii...

2012-01-05T03:15:00.002+02:00

Hey! Fiind ca tot traim in secolul vitezei si progresului ce ati zice de un mic feedback. Care vi s-ar parea ca ar fi inventia saptamanii? Astept link'uri, imagini, video'uri alaturi de post'urile voastre pe urmatorul wall:

Sarbatori fericite!

2011-12-24T20:22:00.002+02:00

Sa aveti parte de sarbatori pline de caldura sufleteasca alaturi de persoanele iubite!

2011-12-13T21:32:00.003+02:00

Diverse

2011-11-12T21:57:00.003+02:00

Pentru ca am zis ca ar fi pacat sa le las sa se piarda:

And so I would like to scream

But my words are just turning into silence

That life's like a script from a dream

One squeezed with scents of violence.

November

2011-11-08T19:41:00.004+02:00

Shattered dreams left behind,

Have no tendencies to be kind

Black shadows slipped through fingers

And a fade nostalgia that lingers...

Crush some dreams

And cast a spell

Break my wings

And then tell: got no hopes for you to sell...

Ah, timpul...

2011-10-16T18:26:00.002+03:00

Mi-am adus aminte ca l-am uitat inchis intr-o cutie. L-am pus acolo in ordine, as fi crezut eu, cu alte lucruri, cu sentimente, cu amintiri, cu vise... Si am uitat de el, am uitat sa-i dau drumul si sa-i eliberez fiecare secunda ca apoi sa ma pot bucura de aroma ei, iar in uitarea mea s-a asezat praful pe cutie, s-au schimbat persoanele "inchise" acolo sau ceea ce credeam eu ca sunt, s-a dus cerneala de pe foile in care-mi scrisesem visele si-au ramas amintiri pastrate in poze, in zambete inscriptionate pe o bucata de suflet, in dezamagiri sau sperante apuse sau rasarite de-a lungul vremii. Si s-au schimbat atatea lucruri, si au disparut peisaje, si au aparut altele noi, si-a ramas o umbra in intuneric de atunci cand am inchis cutia.

Pe acorduri de pian aud un indemn care-mi spune sa deschid cutia, sa indraznesc sa vad ce s-a schimbat si cum stau de fapt lucrurile in lumina, sa las visele care au reusit sa ramana sa vada si ce este in afara cutiei, sa dau drumul timpului si sa gust din aroma fiecarei secunde care iese afara din cutie, sa privesc ce si cine a mai ramas acolo si ce se sterge in timp. Si este atat de bine sa simti din nou aroma timpului care trece si sa te bucuri de fiecare secunda!

Let the story go on...

2011-10-05T00:06:00.003+03:00

Cu scuzele de rigoare, continui 'mica' noastra poveste din vacanta de vara in Bucegi... Fiindca timp de zabovit prea mult nu am avut, ne-am indurat sa renuntam la urmatoarea runda de ceai cu rom (bine, bine..recunoastem, nici cu finantele nu stateam prea bine) si sa o pornim usurel spre Busteni. Cu indicatorul inainte, 4 ore de drum anuntate si forte proaspete am decis sa coboram... Peisajul minunat (sincer, nici acum nu-mi vine sa cred ca am coborat pe drumul acela), iar noi mandri ca am reusit sa ajungem pana la varf.

Obisnuit cu pesterile si locurile mai ascunse, Burly a ales calea mai scurta si a urmat albia unui rau sau taierea dreapta a drumului. Pana a ajunge la albia raului, drumul ne-a adus in cale un cioban mandru de statutul lui social. Conversatiile noastre banale de genul: "Auzi, dar oile ce fac cand ploua?" au condus si la primul raspuns: "Oile ca oile, dar la noi nu va ganditi ca ne ploua..." din partea unui cioban amabil. Nici nu pot spune cat de surprinse am fost sa primim din partea acestuia niste flori, atat de delicate si de rare, o minunatie, un mic colt de natura... Dar acestea nu au fost singurele din ziua respectiva; dragul nostru Burly ne-a facut o surpriza si ne-a adus mici buchetele de flori, plus minus o 'amprenta' proprie (Cristina stie mai bine:)) ).

Fiecare pe drumul lui, unii mai pe stanci simtind fiecare pietricica in talpa, altii mai auzindu-i pe altii vaietandu-se, altii mai pe albia raului, am ajuns si la un punct comun... Si de aici sa inceapa distractia sau nebunia sau panica (voi alegeti ce o descrie mai bine)... Misterul nostru: ce urme sunt pe jos? Cine iese la toaleta atat de des si atat de mult? Sa fie niste oi puse intr-un cerc si lovite de o epidemie fix in acelasi moment? Sa fie vaci escaland pe munte cu rucsaci de la Milka in spate? Sa fie cai zburatori? Sau sa fie URSUL?... Atatea bancuri pe seama lui, atatea povesti imaginate in ipoteza ca ne-am intalni cu el si acum... acum sa dam fix nas in nas cu 'urmele' lui... Si daca este, unde se ascunde... De ce lasa atatea urme care par sa dispara dupa vrea 10 metri si iar sa reapara spre disperarea noastra? Ah, nu... sa fie el de dupa copac, silueta aceea inerta si maro... Nu-i de gluma, prinde ochelari, paseaza-i si celui de langa tine, ia camera, da zoom'ul la maxim poate, poate prinzi vreun detaliu care sa-l dea de gol (impostorul, se ascunde dupa copac)... Nimic, nu ne puteam da seama de nimic... Ce facem? Sunam la salvamont? Daca nu e ursul? Hai ca parca nu misca...Ce facem? Mergem... Ne prinde noaptea aici?... Mergem... Faimosul nostru urs era un mic trunchi de copac...

Dupa inca vreo 10 minute, ajungem mai jos... Ding, dang se aude de la gatul unui magarus insotit de un batranel... Misteriosul nostru animal isi face aparitia cu sfiala si isi continua drumul linistit. De la stapanul lui aflam ca suntem foarte departe de Busteni, iar seara se apropie cu pasi vertiginosi... Asta nu inainte de a mangaia animalul nostru si a multumii cerurilor ca sperietura noastra a fost in van... Nu putem spune ca pana jos am stat linistiti...

Drumul ne-a mai adus in cale o turma de vaci pe care o suspectam noi anterior pentru urmele 'neserioase'... Noi intelegem ca Hansel si Gretel lasau firimituri ca sa-si gaseasca calea inapoi spre casa, dar nu este nevoie sa lasi 'poop' pe o suprafata atat de intinsa, risti sa sperii oamenii... Conversatiile la telefon, discutiile despre marimi, GPS'ul nenorocit ne-au mai completat calatoria spre oras. Planurile noastre de a cauta cadouri au fost clar spulberate cand am vazut ca este ora 7 iar Busteni'ul era doar intuitiv la o departare suficient de mare. Nici nu putem exprima bucuria care ne-a lovit cand am zarit primele corturi sau fericirea pe care am avut-o cand am auzit ca mai avem 10 minute pana in oras (cu masina), sau exasperarea de a rata microbuzul/trenul si implicit ultima masa, sau entuziasmul de a-l vedea pe nenea taximetristul de acum 2 zile care ne-a livrat in siguranta pentru masa, sau masaaa...masa si vinul:X...

Ah, minunata zi...si de neuitat... Ca de altfel, intreaga noastra vacanta. Stiti ca ati fost geniali si ca imi pare rau ca abia acum termin de povestit (si totusi parca uit ceva...), dar sunt convinsa ca ma veti ierta si pentru asta (a nspe'mia chestie pe care a facut-o aiurea cave kid...)

P.S. Cave kid creste aici si va duce dorul foarte tare...

Sus, sus, tot mai sus...

2011-08-28T22:49:00.002+03:00

Si o mica pauza intre ascensiunile noastre...

Fiindca ne-am rupt picioarele dupa prima urcare (talpile mele stiu foarte bine de ce vorbesc eu acum), am hotarat sa ne plimbam prin imprejurimi, iar cei mari sa-l duca pe cave kid la resedintele regale pentru prima data. Imbracat ca pentru o vizita la rude, Burly a facut pe ghidul prin domeniile regale si a primit o mica mustruluire de la noi ca nu ne aduce mai repede pe aici.

Am intrat cu totii la Pelisor, am ascultat cu atentie un super-ghid si am ramas dezamagiti de felul in care minunatul nostru guvern administreaza monumentele si cladirile de o mare importanta culturala.

Pentru ca alb cu alb si verde dau bine pe aparatul foto, am reusit sa plecam de acolo cu o serie de poze reusite si cu o pofta de "urs" pentru masa de seara (daca aveti vreodata drum spre Sinaia, Bucegi, nu ezitati sa faceti o oprire la Vadul Cerbului... au o mancare geniala ("cave kid" a ras tot de pe acolo:)) ) si un vin de milioane, recomandarea lui Burly).

A urmat iar portia de voie buna de dinainte de somn (incuiat Cristina pe balcon, discutat problemele tehnice ale baii, descuiat Cristina de pe balcon, 2 and 1/2 men and zzzzzzzzZZZZZZZZZZZzzzzzzzz). Putin descurajati de starea piciorului meu, am pus sub semnul intrebarii drumul de-a doua zi catre varful Omu. Dupa seria de piatra, foarfeca, hartie, fiecare si-a primit locul meritat pentru somn (cada/dus, pat, balcon, etc..:)) )

Dimineata, parul lui Burly rezista... noi mai putin la auzul vestii ca el era deja treaz. Inarmata cu leucoplastul in mana dreapta si servetelul pansament in stanga ma pregatesc de aranjat piciorul pentru drumul ce urmeaza (noroc cu asistenta sef, Cristina). Am scos si arma secreta pentru drum (sandvisurile), le-am distribuit in mod egal (eu si Cristina cu unul mai mult decat Burly...:)) ) si am mers sprinten spre Busteni. Sprinten, nu e tocmai un cuvant potrivit pentru starea lui Burly care defineste zilele de luni ca un adevarat chin pentru activitati.

Cu putini bani in buzunar si sete de stins pe drumul spre munte, ne-am indreptat spre magazin... Prea mirosea bine a paine calda ca sa nu ne luam si noi una. Cu 1 leu si putine regrete ca nu era tocmai calda painea, am inceput ascensiunea..si sa vezi apoi cum se aranjeaza un mic dejun pentru 3 persoane cu 1 leu (cea mai buna si ieftina solutie).

Coada de la telecabina, mult mai putin descurajanta ne-a facut sa punem ochii pe "miliardarul" lui Burly, subiect al urmaririlor noastre de pe munte. Sus, la Babele, Burly tot refuza sa-si asculte instinctele si sa poarte tot drumul o povara dupa el. Ca sa compenseze, isi redefineste stilul vestimentar si ne readuce aminte de vremurile faraonilor (magic T-shirt). Seria de poze nu ar fi fost atat de amuzanta daca nu ar fi fost si fraza "Iti place abdomenul plat?" venita chiar in mijlocul unei sesiuni foto de minune.

Drumul spre cruce ne-a facut sa ne demonstram aptitudinile de spioni. Cu ochii in patru, punem sub urmarire miliardarul si sotia lui. Fetele: "du-te ma, nu-i miliardar!"; Burly:"nu vedeti cum e imbracat? si pantofii...cred ca sunt din piele de crocodil...hmm"; fetele:"uite, uite, a scos o plasa de la H&M. Auzi, dar nevasta ce pantofi are?". Burly, undercover, se indreapta spre ei. Noi, mai lenese, ajungem dupa 5 minute. Fix inainte de a ajunge il auzim pe Burly soptind cat de poate de discret: "din piata!!!"... Bineinteles ca am picat de ras atunci si ca am profitat de moment pentru a-i spune lui Burly ca am fost ceva mai inspirate. Din fericire/pacate (that is up to you), Burly nu m-a aruncat de langa Cruce asa cum imi promisese in drumul spre Sinaia.

Drumul de la cruce la Babele a fost un chin pentru Cristina si Burly care erau nevoiti sa tot auda: "Mai e mult? Dar uite, nu-i acolo pe dreapta?"..Mie mi-a pus capac urcarea in forta, iar piciorul meu tocmai incepuse sa adore contactele "brutale" cu stancile... Grabiti spre cabana Omu, am marit pasul, neuitand insa sa ne bucuram de peisajul minunat (florile albe -> Cristina, ciobanii cu oile -> Burly, abisul superb si cerul senin).

Sosirea la Omu a insemnat o pauza grozava pentru ceai cald cu rom si cateva mici discutii. Cu ultimele economii avute prin buzunar, am reusit sa strangem bani de ceai si de viitoare zambete.

Fiindca e tarziu, o sa inchei pentru asta-seara cu partea de zambete... To be continued.

"Ceai cu rom"...

2011-08-21T11:02:00.002+03:00

si o gramada de energie si buna-dispozitie pentru un traseu montan.

Dupa planuri si idei de mers pe munte, a urmat confruntarea cu telecabina...coada infernala, soare, oferte "excelente" de-a merge cu 4*4 si cosulete de mure care sa te ajute sa rescrii povestea "Scufitei rosii" in varianta cu ursul. In afara de ora de asteptare in care avansam 5 pasi o data la un sfert de ora, a urmat si vestea: oprim telecabina datorita vantului.

Cum turistului ii sta bine cu drumul si rucsacul Cristinei in spate, am hotarat sa urcam pe Jepii Mari pana sus la cabana Piatra Arsa si apoi sa vedem ce ramane de facut (mers la Babele sau coborat spre Sinaia). Un drum frumos, in care mai topaiam din cand in cand ca o capr(ioar)a care mi-a readus aminte de frumusetea muntelui. Dupa un timp, seful nostru de trib (care i-ar starni invidia lui Bear Grylls), ne-a gasit o motivatie geniala pentru destinatia finala: ceai cu rom. Dupa ce am atins varful, am facut dezbateri asupra felului in care am reactiona daca ne-am intalni cu ursul (dupa o intreaga analiza, am ajuns la concluzia ca Burly ii e frate, iar noi rude... detalii, aspecte deosebit de importante). Cu zambetul pe buze, glicemia adusa la nivel normal (traiasca dulciurile) am reusit sa ajungem la cabana... Am ajuns si la mult doritul ceai (insa, fara rom) si ne-am mai delectat si cu o mamaliguta cu branza care ne-a incalzit sufletul.

Ne-am echipat cu ambitie si haine groase si am luat-o incet-incet spre drumul jos spre Sinaia (fetele in roz insoteau marcajul albastru). Ne-am schimbat seful de trib pe Napoleon (parea mai kinky si ceva mai experimentat in intalnirile cu ursul), Cristina a demonstrat ca stie sa faca diferenta dintre ursul adevarat si ursul spion (antrenat special pentru intalnirile cu turistii). Invatacel al WoW'ului, Burly a creat vraji speciale in servetelul sau pentru a izgoni ursul si in caz de maxima urgenta a promis sa scoata la iveala bomba secreta (Hiroshima ar fi mic copil). Burly a admirat frumusetea vietii de cioban si s-a hotarat ca pana la sfarsitul coborarii sa exerseze abilitatile necesare acestei profesii (spectacol de care ne-am bucurat din plin de-a lungul drumului).

Dupa poze la "firul parului", am pornit usurel spre Poiana Stanii Regale, pe marcajul albastru desigur (nu vreti sa stiti ce sentimente ne starneste vederea acestui marcaj...). Cu zambetul pe chip si soarele sus pe cer, ne urmam seful de trib (la care ne intoarcem dupa ce observam ca Napoleon se topeste cand isi muta tricoul). Dupa vreo 2 opriri pe pajisti unde am stat sa contemplam privelistea si sa ne mai gandim la cine stie ce lucruri (predominant amuzante), am grabit pasul (sau ne-am aruncat mai cu tupeu pe iarba, luand si bete in fund sau slavind momentul in care am decis sa purtam chiloti) si am reconstituit povestea ciobanului cu 300 (-298) de oi in noua varianta (dupa cum se poate observa, am avut tendinta de a adapta folclorul).

Bear Grylls ar fi fost invidios pe Burly care s-a autoproclamat "zeul" slalomului montan si al offroading'ului, iar noi am fi fost bucurosi sa beneficiem de un marcaj mai bun sau de un GPS mai eficient. In coborarea spre Varful cu Dor, fetele "roz" au primit flori de la Burly, au facut poze si s-au bucurat de un peisaj superb. Pe la 1600 m, ne tot intrebam unde se termina drumul, pe la 1400 m, Burly porneste pe scurtaturi (cu toate astea, fetele sosesc inaintea lui o data si renunta la competitie, multumindu-se cu acea victorie).

Ce sa faci cand ai in fata domenii regale si in dreapta banda albastra?!? Pey... Desigur, urmezi banda albastra... Si ghici, surpriza... Primesti la pachet un drum interminabil si o intalnire de-a dreptul uimitoare cu CaveWoman, CaveMen si batul primordial... Adaptati la noile conditii, ei ne prezinta felul in care a aparut focul, cum se ofera luciu mobilei si drept bonus un spectacol cu muzica traditionala (se pare ca de pe vremuri CaveWoman era mai priceputa intr-ale inventiilor). Satuli de drumul interminabil, pornim minunatul GPS de pe Android si constatam cu stupoare ca drumul forestier pe care mergem este chiar E60 si ca dupa 15 minute de mers suntem in acelasi loc. Peste tot, banda albastra, desigur...

Dupa inca 5 km de disperare, ajungem in Sinaia, Burly e mandru de faptul ca a dat burta jos, eu ma vaiet de numai pot de talpi, iar Cristina ne arata cum se comporta cu adevarat un om obisnuit cu muntele. Printre altele, case superbe, catelusi si pisici adorabile (Cristina mangaindu-i, Burly maraind mai ceva ca un leu:)) )...Ultima destinatie in Sinaia, gara... Guess what? Banda albastra... Negru in fata ochiilor.

Masa plina (Activitatea noastra de baza), gratar unde fetele au chef de "bataiala" (dupa 10 ore de mers, suntem cei mai fresh din toata tabara...ca-n reclamele la Duracell)... Premiul nostru, o sticla de Bucegi de 2.5 l...Dezamagire maxima pentru alegerea berii...

Ajuns in camera... Telefoane incinse la maxim (toti 3 am ocupat liniile de Vodafone, baterii descarcate, asteptarea unor "barfe" bune de la Andreea... Dezamagireeeeee, Andreea n-are barfe, doar conversatii neinteresante de 40 de minute...OMFG:))...

2 and a half men... Ras... Andreea afla de ce a pierdut Cristina pariul (damn, de ce n-am vazut 2 and a half men pana acum)... Ras... Planuri pentru a doua zi...

Si acum...sectiunea pozeeeeeeeee (total madness):

To be continued.

Reduceri de vara... Nu le ratati:)!

2011-07-12T17:19:00.002+03:00

Nu stiu voi, dar eu cand ma gandesc la echipamente sportive am in minte magazinul Decathlon si multele lucruri sportive pe care mi le-as fi dorit sa le iau de acolo. Acum te poti bucura de mai mult si fidelitatea iti poate fi rasplatita.

Fa o plimbare joi seara spre Decathlon si intre orele 20 si 23 vei beneficia de campania de reduceri si promotii la numeroase produse.

Ca sa-ti faci o mai buna idee, viziteaza si urmatoarele pagini:

Sunt fan, deci trebuie sa fiu pe facebook;

Decathlon... In varianta online

Vara...

2011-06-05T00:06:00.004+03:00

Atat de mult timp de cand:nu am mai scris pe blog, nu am mai ajuns pe acasa, nu am mai vazut prieteni vechi si buni, nu am mai putut sa visez.

Lipsa de pe blog ar putea fi oarecum justificata de o "deficienta" acuta de inspiratie sau de idei care duse pana la capat, nu ar fi spus nimic. Ce s-a mai intamplat de acum 3 luni (cand am scris ultima data) pana acum nu poate fi scris si descris pe scurt, de aceea ma rezum la a pastra fragmente din aceste 3 luni in memoria mea. In mare parte, a fost o mica excursie, saptamani de poli umplute cu momente speciale, bucurii marunte pe care le tii in palma si speri sa nu uiti de ele prea curand si sa inchizi palma din greseala. Uhm, si sa nu uit, roleee... In sfarsit, am invatat sa merg pe role (yeeeeey).

Mersul acasa a inceput sa para o evadare de la tot ce inseamna facultate, proiecte, griji, dezamagiri. Din pacate e o evadare destul de rara in ultimul timp, iar timpul petrecut acasa trece mult prea repede.

Imi lipsesc prietenii de demult pe care nu i-am mai vazut de ceva vreme, noptile pierdute aiurea, dupa-amiezile in care radeam cu pofta asa de mare, strazile pe care rataceam fara niciun sens, inocenta din liceu. As vrea mai mult timp pe care-l sa pot petrece frumos, fara sa ma gandesc ce mai ramane de facut pentru maine. As vrea sa nu mai gresesc fata de persoanele la care tin si sa nu mai simt pe pielea mea ca de obicei ranim pe cei care la care tinem si care tin la noi.

Nu mai visez de ceva timp pentru ca desi e frumos, in urma ramai doar cu imagini alb-negru, dar sper sa pot sa ma intorc din nou la vise.

Avem inainte o vara de care sa ne bucuram. Sper sa revin mai des cu post'uri pe blog. Till then, enjoy the summer!

Torn

2011-03-13T12:05:00.003+02:00

"I'm wide awake and I can see the perfect sky is torn." Torn and blue...

Iarna a presarat alaturi de fulgi de zapada si atatea momente deosebite care au facut timpul sa para deosebit, dar in timp a ramas in urma un strat de confuzie. Dupa frig, gheata si o iarna plina, a venit timpul sa se intoarca putin si foaia si sa vina primavara. Si nu a venit oricum, ci aducand cateva ganduri si sentimente noi, incercand sa topeasca tot ce era rece, de gheata. E o primavara noua, una in care vad in jurul meu chipuri fericite, suflete ce nu mai ratacesc razlet pentru ca in sfarsit si-au gasit locul in care sunt intregi. Chiar daca unele lucruri nu sunt pentru totdeauna, e bine sa ne bucuram de ele la momentul potrivit; mai tarziu si-ar putea pierde din semnificatie. De ce ai sparge balonul care-ti ridica visele spre cerul albastru? De ce ai rupe petalele unei flori? De ce ai trage jaluzele cand afara e un soare asa de frumos? De ce nu te-ai bucura de vremea frumoasa si de ceea ce ai in jurul tau?

E o zi noua, un nou inceput...profitati de vremea frumoasa de afara si faceti fiecare clipa sa conteze!

Mult..putin..putin...mult?!?

2011-02-16T01:19:00.000+02:00

Sunt atat de multe secunde intr-o zi, atat de multe zambete frumoase pe care le uiti ascunse in spatele framantarilor, atat de multe ganduri ce-ti fug in dreapta si stanga, atat de multe sperante ce se topesc la contactul cu realitatea ca un fulg cazut pe pamant, atat de multe vise pe care ni le ridicam poate prea sus ca sa mai ajungem intr-un final la ele, atat de multe cazaturi si doar atatea urcusuri, atat de multe cuvinte nerostite de teama, atat de multe vorbe aruncate in vant, atatea jocuri nejucate, atatea priviri timide si totusi parca atat de putin timp pentru a face ceea ce simti si-ti doresti intr-adevar.

Avem atatea himere dupa care alergam in fiecare zi in incercarea de a ne hrani sufletul, uitand in fiecare clipa ca de fapt il facem tot mai flamand.

Old shelves

2011-02-07T19:07:00.003+02:00

Tot cautand niste carti de rasfoit in vacanta asta am gasit pe o pagina un text vechi scris de mine prin 2007 in timp ce urmaream atenta firul povestii din respectiva carte. Aveam impresia ca poate l-am scris pe blog pe la inceputul existentei sale, dar se pare ca nu, asa ca am zis ca poate ar merita notata acum. Here it goes:

In lumina aurie a apusului ce se revarsa peste noi, i-am vazut pentru ochii pentru prima si ultima data. Timpul incremenise, lumea statea in loc, doar inima mea batea pentru prima data ca un ceas pe care timpul il grabeste. M-a fulgerat privirea sa ca mangaierea stropilor de vara pe frunzele fragede in deschiderea diminetii, ca ploaia calda ce vara ce iti rasfata trupul, ca zambetul sincer al unui copil. Au fost cateva secunde ce au durat cat o eternitate, a fost o clipa care echivaleaza cu milioane, a fost eternitatea in efemer, a fost acea privire capabila sa-ti fure toata dragostea intr-un moment. A fost pentru prima si ultima data...

Vacanta!!!:)

2011-02-04T02:33:00.003+02:00

Probabil va fi o saptamana care va trece super repede printre episoadele din house, orele nesfarsite de somn si mai stiu eu ce alta forma de leneveala. Parca prevad o perioada de mixed feelings, de seri pierdute ascultand melodiile de suflet incontinuu, de episoade din "House" vazute

inainte sa atipesc.

In calatoria din montagne-russe'ul in care se afla acum viata mea parca simt ca am in brate o cutie cu vise in care culeg de pe cer speranta si o amestec cu gandurile mele. Inauntru se gasesc balonase de sapun colorate care se lovesc de pereti si se sparg lasand in urma iluzia unei arome deosebite. Pe masura ce timpul trece imi dau seama ca parca sunt tot mai putine balonase inauntru si incerc sa caut parfumul care a fost odata si acum s-a pierdut in aer. Raman in montagne-russe si imi tin in brate cutia cu vise, incercand sa nu inchid ochii ca sa nu ratez ceva din calatoria asta (uneori se intampla lucruri prea frumoase si profunde, alteori ti-ar tipa sufletul de frica fiindca cobori cu o viteza mult prea mare si aproape simti cum te lovesti de un zid prea dur si prea rece.

Back to white?!...

2011-01-03T23:22:00.002+02:00

sau mai exact la Bucuresti. Si nu intr-un Bucuresti obisnuit ci intr-unul invaluit in alb, avand un mister aparte. O foaie alba pe care fiecare dintre noi ar putea sa-si scrie propria poveste, sa-si imprime propriile vise, sa lase o urma... Mi-am pus in bagaje ce am gasit ascuns prin colturi si unghere ale vietii mele (vise, sentimente, sperante pierdute, sperante noi - de asta am avut si "norocul" de a rupe geanta tocmai cand am coborat) si aici o sa le astern pe zapada asteptand ca primavara sa le topeasca aducand cu ea alte lucruri, poate mai bune, poate mai rele.

A fost o vacanta dusa putin spre trecut, spre prieteni vechi si colegi buni care mi-au incalzit sufletul in serile si dupa-amiezile de iarna. Mi-am readus aminte de anii trecuti, de verile in care jucam carti si radeam incontinuu de o prostie si intr-un fel ma bucur ca am reusit sa ma mai bucur ca inainte desi simt ca timpul lasa anumite momente in urma si ca niciodata nu vom mai fi cei care am fost odata...

Pentru mine e inca o noapte de vacanta, o noapte pe care sper sa o pot folosi util si sa mai dorm si eu pentru ca imi lipseste un somn bun de ceva vreme si pentru ca urmeaza o perioada solicitanta. Dar vreau sa cred ca un bun prieten avea dreptate cand mi-a spus in seara asta ca dupa o perioada mai grea ar trebui sa vina si vremuri mai frumoase. Si tot acestui prieten ii spun ca niciodata nu o sa-l pot judeca pentru faptul ca acum isi cauta propria fericire. E probabil cel mai bun lucru pe care-l poate face cineva in viata. Ah...si nu uita, cautarea e cea mai frumoasa parte si complexitatea ei e acel ingredient care face lucrurile mai speciale...

Un nou an...

2010-12-31T15:02:00.003+02:00

care se apropie din ce in ce mai mult. Ramane in urma 2010, un an frumos cu realizari mai mici sau mai mari, cu noi prietenii legate, cu amintiri care raman pe viata... Cu siguranta experienta Taize nu e ceva ce vom uita prea curand (doar nu degeaba vorbeam vreo 2 saptamani numai de asta cu Cristina). Si mai sunt multe alte momente care au fost speciale si care mi-au aratat ca lucrurile mici sunt cele care-ti condimenteaza viata, ca drumul trebuie parcurs cu entuziasm pentru ca destinatia nu stii exact ce-ti va oferi, ca trebuie sa-i pretuiesti pe cei care-ti sunt alaturi pe acest drum si ca langa tine vor ramane aceia care te apreciaza pentru ceea ce esti. Sunt si alte lucruri care raman in urma in 2010 pentru ca asa e mai bine, dar acum e timpul sa privim spre 2011. Sunt tentata sa fac "New Year's resolutions" cu unele mici indoieli ca le voi duce la capat pe toate.(...)

Voua va urez un an nou mai bun, un an in care sa vi se implineasca macar o parte din dorinte, in care sa nu uitati sa va bucurati de fiecare clipa, sa va distrati, sa zambiti, sa fiti bucurosi, sa nu aveti nici macar un regret!

Un An Nou fericit!

Craciun fericit!

2010-12-24T17:29:00.002+02:00

Dupa o zi lunga in care m-am pierdut printre dulciuri, am facut putin si pe Mos Craciun, am ajuns sa scriu si putin pe blog...

Va urez ca sarbatorile de anul acesta sa va umple inimile de bucurie, sa va aduca aproape de cei dragi si va poarte spre un an nou mai bun. De Craciun impartiti in jurul vostru zambete si fericire si fiti pregatiti sa primiti la randul vostru bucuria in suflet.

Craciun fericit!!!

La multi ani!

2010-12-17T12:01:00.002+02:00

Foarte scurt si foarte la obiect! A trecut destul de multa vreme de cand nu am mai scris vreun post pe blog, dar nu puteam lasa sa treaca ziua fara a-i ura un sincer si calduros La Multi Ani Andreei!

Nu vreau sa ma insir foarte mult, asa ca iti doresc ca toate dorintele tale sa ti se indeplineasca, norocul si sanatatea sa roiasca in jurul tau, si sa fi fericita!

"Fratele tau mai mic" te pupa si ii pare sincer rau ca nu e langa tine astazi! La Multi Ani inca o data!

Schimbări

2010-12-12T12:21:00.003+02:00

Cam acesta este cuvântul de bază pentru ziua de azi. Sinceră să fiu, nu știu dacă aș fi ajuns să scriu pe blog dacă nu ar fi venit un bun amic cu ideea de a face un sondaj și în acest scop să mă folosesc de blog. Iar dacă nu ar fi fost sondajul, probabil nu aș fi schimbat template'ul. Așadar, de la o mică sugestie s-a trecut la un mic redesign al paginii care sper să vă placă măcar cât de puțin.

Dar să trecem la ceea ce mă interesa și preocupa. Pentru că sunt în dilemă cu ce aș putea face într-o seara de sâmbătă am zis să vă cer și vouă opinia și să văd care ar fi activitatea preferată pentru o zi de weekend, cum v-ați simți și distra voi mai bine.

După ce se va încheia sondajul promit să revin cu un post în care să-mi exprim și eu opțiunea. Până atunci o să-mi omor majoritatea timpului "politehnește" cu câteva proiecte și teme, printre care voi strecura câte un film/serial și poate o plimbare.

Până la următorul post, vă urez să vă bucurați de soarele de afară!

My december...

2010-12-01T01:46:00.002+02:00

1 decembrie...again...

Nu pot lasa nementionat un mare "La multi ani!" pentru zilele trecute care merita trecut si pe blog. Un "La Multi Ani!" pentru verisorul meu, Andrei, care "imbatraneste" frumos si un alt "La multi ani!" pentru toti cei care poarta numele de Andrei si Andreea...

Si fiindca e 1 decembrie si a venit luna pe care mereu o privesc ca fiind luna mea imi simt sufletul frematand intr-un mod diferit si inima invelita intr-o ploaie marunta de noiembrie trecut. Si daca n-ar fi vantul rece de afara (si orele nesfarsite de facultate...) probabil ca as hoinari pe strazi si mi-as lasa gandurile libere caci si ele sunt la fel de reci si taioase in momentul de fata.

[...Conversatie interesanta cu Cristina; promit sa revin cu completarea post'ului cat de curand...]

Sweet November...

2010-11-16T08:54:00.002+02:00

A trecut mai mult de o luna de cand n-am mai scris pe blog, dar cu siguranta doar cateva secunde de cand mintea imi rataceste aiurea pe strazi tomnatice acoperite de frunze galben-ruginii. Nici nu mai stiu de unde a plecat ideea acestui post, dar stiu ca au fost cateva persoane care mi-au atras atentia asupra lipsei mele si carora le multumesc pentru faptul ca ma incurajeaza sa scriu.

Ma simt altfel de cand a venit toamna asta; un pic mai rece decat diminetile de toamna, iar tot ce mi se intampla acum mi se pare doar o adiere care lasa in urma ei doar niste frunze aruncate haotic prin colturi mici. Sunt fascinata de zilele astea frumoase si de soarele care-mi asterne un zambet pe chip, dar parca sentimentele mele sunt fade si totusi intense. Si, desi, la facultate vine cate un examen/test dupa altul parca am invatat sa le iau pe toate incet si la randul lor, cu o mai mica ingrijorare. Ca si cand nimic nu ar trebui sa ma grabeasca si n-as mai vedea fiecare secunda trecand; ce dulce iluzie... In schimb, incerc sa iau din fiecare secunda ce poate fi mai frumos, sa mai tiparesc un zambet pe foaia mea imperfecta, sa ma mai bucur la fiece minune a vietii. Si cu toate astea, toamna asta e atat de diferita de toamna trecuta, iar eu nu stiu daca sa ma bucur sau sa ma intristez... A disparut pata acea de culoare ce-mi aparea in suflet aproape zilnic, o pata care ma bucura uneori, si-mi sfasia sufletul altadata. A aparut in schimb o noua sclipire in ochii mei, o sclipire care starneste curiozitate si care nu-i nimic altceva decat o bucurie de copil.

Imi misc degetele pe tastatura si la ora asta deja parca visez cum fug umbre pe strazi ascunse sub un soare bland de toamna si sub pasii lor fosneste un „comic book” pe ale carui pagini sta falnic un chip al deja cunoscutului „Robin” din „Batman”... Se pare ca povestiile cu bestii deja si-au pierdut farmecul... Umbrele ridica banda desenata de jos si intorc cu sete de curiozitate enorma pagina. Odata pagina intoarsa ochii deja mi se inchid si parca vad in fata mea un meniu mare din care degetele aleg involuntare: „Shut down”...

(Melodia recomandata de mine pentru azi: Kings of Leon - Radioactive)

Sentiment

2010-11-03T12:48:00.004+02:00

" Daca cineva staruie sa-i spun de ce o iubesc nu pot decat sa-i dau acest raspuns: pentru ca e ea, pentru ca sunt eu! "

Boosh - Sentimente
Asculta mai multe audio diverse

3 noiembrie. O alta zi din calendar, o zi friguroasa de toamna care nu anunta nimic nou. Insa pentru mine inseamna mai mult decat atat, inseamna prima luna alaturi de ea, o luna in care am redescoperit fericirea si alte sentimente frumoase.

Vroiam neaparat sa scriu cateva cuvinte si cum ii eram dator Andreei cu un post, am decis sa o fac pe blogul ei. Stiu ca o luna nu e mult, pentru unii chiar nu inseamna nimic, insa pentru mine si aceasta perioada inseamna un motiv in plus de bucurie. Nu pot decat sa iti multumesc pentru ca existi, pentru ca ai spus "da", pentru zambetul tau plin de bucurie care imi insenineaza fiecare zi cand sunt cu tine, pentru micile griji pe care ti le faci pentru mine... Toate astea ma fac mai mult decat fericit!

E o luna de cand soarele parca straluceste mai tare, culorile par mai colorate, frigul pare mai cald pentru ca tu esti in fiecare gand al meu. Iar eu nu pot decat sa iti promit ca nu vei regreta alegerea facuta si sa sper ca distanta nu va fi o problema... Pentru ca acum cand te-am gasit asa de greu, nu vreau sa te pierd usor! Asa cum ti-am mai spus si ieri incep sa te iubesc incetul cu incetul! De ce? Pentru ca esti tu, pentru ca sunt eu!

La Multi Ani, Alex!

2010-10-06T21:13:00.002+03:00

Fara prea multe cuvinte complicate si metafore: La multi Ani!

Octombrie, joc de masti...

2010-10-05T00:08:00.004+03:00

Am simtit mai intens frigul ascuns in adierea de vant si mi-am dat seama ca in sunetul sau sta pitita ideea ca a sosit un nou octombrie. A trecut o alta vacanta cu dupa-amiezi in care ne-am delectat cu vorbele de duh ale strabunicului "Sictiiiir", cu jocurile de rentz in care ne gaseam toata bucuria, zambetele si hohotele de ras (sper Ady ca parintii tai n-au primit atat de multe reclamatii de la vecini); o vacanta nebuna cu atatea locuri noi si atat de multe clipe la care nu ma asteptam, cu un Taize de neuitat, cu 2 saptamani de IPW, cu o prietenie dintre bestie si scorpie care a crescut asa de frumos, cu prieteni vechi care sunt adevarate comori, cu prieteni noi care si-au gasit un loc in sufletul meu, cu ganduri care se plimbau nestingherite prin mintea mea zi de zi, cu momente in care as fi oprit timpul in loc, cu atat de multe constatari ale faptului ca prietenia e un lucru minunat si ca fericirea o gasesti in momente si de la persoane de la care nici nu te asteptai, cu iluzii aruncate in trecut ca niste pasi lasati pe nisipul ud care-si pierd urma odata cu timpul. Am privit discret si spre trecut si spre lucrurile pe care n-am avut niciodata curaj sa le spun, sa le fac, sa le dau glas intr-o lume muta. Nu pot spune ca am gresit sau am facut bine, asta-i un lucru pe care nu-l voi stii niciodata. A fost o vara plina, plina de vise noi, de priviri aruncate timid catre viitor, o vara care a fost aproape completa. Spun aproape, pentru ca i-a lipsit un singur aspect, un anume condiment care lipseste de ceva timp in viata mea si care i-ar oferi un gust mai bun. Si ar fi atat de multe de spus de vara asta, dar mi-e frica sa ma pierd in asta si sa uit de titlul de la care am plecat...

Octombrie a venit odata cu mutarea la Bucuresti si o noua perioada de studentie din viata. Printre locurile prin care am trecut mai alert sau mai domol, a fost si statia de metrou "Unirea", unde am reusit sa prind impreuna cu colegele mele de camera cateva minute dintr-un spectacol ce mi s-a parut foarte dragut. Era un joc de masti, o pantomima care ilustra fragmente din viata, iar melodia "Non, je ne regrette rien" e cea care completeaza perfect imaginea. Mi-a stat in gand azi faptul ca viata intreaga e o masca pe care o purtam dupa noi in fiecare zi; trista sau vesela, cu lacrimi pe obraji sau surasul pe buze, cu sperante sau dezamagiri, cu iluzii sfaramate sau vise implinite. Ma vad prinsa in propriul meu spectacol, zambind uneori amar cu ochii prinsi intr-un vartej al tristetii, calatorind cu o fata indiferenta prin statiile prin care ma poarta metroul timpului, ascunzand dupa mine un suflet prins in prea multe sentimente si impachetat bine in spatele unui zid mare. Sunt un personaj episodic sau principal, o masca printre multe alte masti, o piesa de puzzle decupata dintr-un gigantic tablou...

Octombrie, joc de masti, ascunde-mi sentimentele sub un zambet curat...

Diavolul si domnisoara Prym - Paulo Coelho

2010-09-20T15:37:00.006+03:00

Diavolul si domnisoara Prym - "Intre bine si rau"

Un roman invaluit intr-o nota de mister, “Diavolul si domnisoara Prym”, ilustreaza o lume prinsa la mijloc intre bine si rau, sclava a nehotararii, puternica prin posibilitatea de a lua o decizie. Pastrand stilul accesibil remarcat si in romanele precedente (Alchimistul, La raul Piedra am sezut si-am plans), Paulo Coelho, scriitor contemporan, reuseste sa scrie o poveste care surprinde una dintre eternele dileme ale existentei umane: a fi de partea binelui sau a-ti ascunde sufletul in umbra raului.
Viscos, o localitate in care se afla o veche statiune montana uitata de lume, este peisajul in care se scrie actiunea romanului. Locul pare a fi populat doar de persoane peste care vremea a trecut, iar intre oameni s-a creat o legatura care, aparent, ii face sa traiasca in armonie. Viscos este scos din amorteala de sosirea neasteptata a unui turist care va aduce odata cu el si nelinistea. Pus pe drumuri de amintiri dureroase si gustul amar al vietii, strainul este cel care va starni in inimile localnicilor un adevarat razboi. Primejdia este simtita de Berta, una dintre batranii locului, insa aceasta incearca sa-si indeplineasca misiunea doar sfatuind-o pe cea care va detine un rol cheie, Chantal Prym.
Strainul ofera locuitorilor solutia pentru dezmortirea satului astfel incat sa redevina un loc care sa aiba un viitor si sa nu fie bantuit de faima trecutului. Domnisoara Prym, singurul personaj tanar, devine mesagerul turistului si primeste astfel in maini soarta localitatii. Insusirile tinerei se construiesc treptat pe masura ce actiunea se desfasoara, astfel incat deciziile la care va fi supusa vor contine o nota de suspans. Asteptarile sale se schimba pe masura ce timpul trece, povestea capatand astfel rolul unui drum initiatic la care eroii basmelor erau supusi. Maturizarea tinerei se desfasoara in acelasi timp in care adultii vor avea de pus in balanta cele 10 lingouri de aur cu viata unui om. Actiunea va creste gradat in intensitate timp in care conflictul interior din sufletele personajelor se accentueaza capatand un caracter dramatic.
Povestea pare a fi trecuta printr-un filtru al trecutului si traditiei caci se deschide cu o legenda a binelui (Ormuzd) si a raului (Ahriban) si contine pe alocuri fragmente in care este evocat un erou spiritual (Ahab) al locului. In jurul actiunii se construieste o adevarata problematica a situatiei actuale a fiecaruia dintre noi: a renunta la propria integritate pentru o bogatie trecatoare, a-ti schimba statutul cu pretul unei constiinte incarcate. Este judecata subtil etica oamenilor si tendinta acestora de a decadea izvorata din dorinte materiale profane. Cadrul actiunii pare sa devina o „inchisoare” a sufletelor, un loc in care nimeni nu indrazneste sa intre, dar si din care nimeni nu gaseste curajul sa plece. Singura persoana care mai intrezareste o idee a plecarii este Chantal, dar decizia ramane una prea delicata iar doar finalul va dezvalui daca trecutul poate elibera prezentul catre orizontul viitorului.
„Diavolul si domnisoara Prym” este un roman care pare a fi un basm contemporan al carui erou este supus unei lupte interioare cu „balaurii” propriei moralitatii, un roman in care este surprinsa esenta fiecarui om si oscilatia permanenta dintre bine si rau, un roman pe care-l citesti cu mare interes in asteptarea deznodamantului.
(20.09.2010)

Desene animate:X

2010-09-11T22:19:00.005+03:00

M-am bucurat ca un copil mic cand un bun prieten mi-a pus in fata ecranului amintiri despre desenele animate ale copilariei. Nu-mi aduc aminte prea bine toate detaliile: numele tuturor personajelor, desfarurea completa a actiunii, insa imi aduc perfect aminte de cat de fericita eram in vremurile acelea, cat de entuziasmata eram sa vad inca un episod sau cum stateam cu sufletul la gura asteptand urmatorul desen. Am frematat cand am revazut asta-seara cateva secvente din "Strumfii - the smurfs" sau cand am vazut cateva imagini cu Sandy Bell si Galaxy Rangers. Aproape pentru fiecare desen am asociata o anumita scena din copilaria mea pe care mi-o aduc aminte de parca s-ar fi intampla acum putin timp.

"Galaxy Rangers" sau serifii care se plimbau prin univers dupa cum mi-i aminteam eu. Am cautat atat de mult numele acestui desen si tot nu gaseam, noroc cu Duku ca mie mi-ar fi trebuit ceva mai mult ajutor pentru memorie. Cred ca aveam in jur de 5 ani cand ma uitam la ei; de cele mai multe ori ma uitam si tata statea pe langa mine si asa o asteptam pe mama acasa.

"Captain Planet"... Eroul copilariei mele; Captain Planet si "planetarii" erau pe departe favoritii mei. Ajunsesem in clasa a 12-a sa ma grabesc spre casa dupa ce terminam orele ca sa pot prinde un episod. Recunosc ca nu mai eram chiar atat de fascinata, insa am ramas placut impresionata de caracterul lor educativ.

"Sailor Moon". Aparuse pe TVR 1 cand eram in clasa I si starnise o adevarata nebunie; cel putin in clasa mea:). Stiu ca daca ratam vreun episod era o mica tragedie si regret si acum ca spre sfarsit nu mai reuseam sa-l vad integral (nu-mi aduc aminte exact de ce). Am revazut impreuna cu o prietena cateva episoade la orele de info in clasa a 12-a.

"Strumfii". Nu-mi aduc aminte prea bine ce se intampla in lumea strumfilor, dar stiu ca erau piticii aia albastrii si simpatici foc. Primisem intr-un timp numele de "strumf" de la matusa mea si de asta imi era tare drag:).

Sandy Belle, Testoasele Ninja, Tom&Jerry, Looney Tunes erau de asemenea o nebunie pentru mine. Imi aduc aminte si de un desen animat pe care-l vedeam pe RTL1 cu o tipa care juca volei, si de Flinstone sau Pinky&Brain pe care ii vedeam pe Pro Sieben (din pacate n-am invatat nicio boaba de germana). Si probabil mai sunt cateva desene pe care le-am omis acum, dar care mi-au inseninat copilaria.

Aah, sa nu uit. Toata lumea imi spunea de "Viata cu Louie"... Ei bine, pana la 20 de ani, nu am vazut niciun episod din acest desen. Daa...daa, stiu, mi-am ratat copilaria, dar timpul nu-i pierdut;).

Desenele astea sunt mai mult decat niste desene, sunt fragmente din copilaria noastra. Sper ca v-am starnit cateva amintiri frumoase. De fapt, pentru post'ul asta ar trebui sa-i multumesc lui Duku; daca nu mi-ar fi adus el aminte probabil nu as fi ajuns sa scriu.>:D<

19 cu pasi rapizi spre 20...

2010-09-08T23:41:00.001+03:00

La Multi Ani, "scorpia" mea draga! Bestia iti ureaza ca anul acesta sa ai parte de multa iubire, sanatate si realizari! Zambeste de cat mai multe ori si imparte surasuri tuturor, viseaza si lupta pentru vise, iubeste cu sufletul deschis, pastreaza-ti inocenta si sufletul curat!

La Multi Ani, Cristina!

P.S: Va urma un later update, dar la cum se misca netul meu asta se va intampla maine pe la pranz!

Alege...

2010-09-06T15:05:00.003+03:00

Intre a-ti urma visele sau a te conforma societatii, a avea curajul sa faci un pas inainte sau a ramane blocat in acelasi loc, a fi tu insuti sau a fi cel pe care societatea se asteapta sa-l vada, a-ti asculta sentimentele sau a ti le reprima, a putea trai extraordinarul sau a-ti trai banalul, a-ti inchipui ce-ar fi putut fi sau a trai acel ceva, a-ti asculta sufletul sau a-ti asculta mintea, a deveni un om mai fericit sau a ramane la fel de ursuz, a fi cel mai bun exemplu pentru societate sau a fi dovada ca exista fericire, a ramane cu povestea in minte sau a-ti trai povestea, a prinde sansa sau a o rata, a-ti face datoria fata de familie sau datoria fata de propria-ti persoana, a avea curaj sau a te opri inainte de a incepe lupta, a iubi sau a visa ca odata ai avut sansa sa iubesti. Doar tu alegi...

O poveste care te va face sa te gandesti la alegeri si la ceea ce ai opta pentru tine atunci cand esti pus in fata iubirii si a familiei o poti descoperi citind "O iubeam" de Anna Gavalda. O carte care se citeste foarte rapid si care-ti ilustreaza gustul unei iubiri neimplinite si 2 frumoase povesti de viata.

Melodia zilei de azi: Stereophonics - Have a nice day.

Septembrie

2010-09-01T23:26:00.002+03:00

O noua foaie intoarsa si inca o vara care a trecut atat de repede. Sunt destule momente care merita reamintite si poate inca atatea care ar trebui sterse cu buretele, important e insa ca ceea ce am trait a fost in felul sau unic. De la zambetele strengare si hohotele de ras pana la fetele triste, clipele de ramas-bun sau uimirea de pe chipurile noastre pana la jocurile de rentz, covrigii calzi, strazile incalzite de buna noastra dispozitie (si aici ma refer la strazile de pretutindeni: Franta, Dragasani, Calimanesti, Bucuresti).

A fost o vara in care am incercat sa-mi pun in ordine in ganduri si in sentimente, sa las deoparte ceea ce a fost rau, sa privesc cu incredere spre viitor si sa mai prind curajul sa sper. Am revenit in orasul adolescentei si din fericire mi-am pastrat aproape bunii prieteni din liceu si asa mi-am demonstrat ca prietenia trece peste multe si conteaza poate mai mult decat orice sentiment.

Mai multe despre vara asta va puteti da seama din post'uri. O mare parte am petrecut-o in excursia spre Taize, la Calimanesti, iar restul s-a impartit intre Bucuresti, acasa, Dragasani. Am evitat sa discut despre sentimente sau lucruri mai personale, asta poate si pentru ca am incercat sa le las deoparte si sa iau in seama doar ceea ce era practic si obiectiv. Nu e ca si cum as fi pus o bariera, e doar o mica pauza, o pauza in care vreau sa profit de fiecare clipa si sa o traiesc cat mai frumos posibil.

A inceput un alt septembrie, unul rece care-mi amorteste sufletul cu adierea sa. Nu imi doresc decat ca vacanta asta sa se termine cat mai frumos si sa fie o luna in care sa ma pot bucura in continuare de clipe demne de amintit alaturi de cei dragi. Nu pot spune ca tine, Ady, ca-mi doresc ca vacanta asta sa se termine; inca mai am nevoie de ceva leneveala:). Voi ruga toamna sa-mi acopere inima cu umbra unui copac, iar pe voi sa ma treziti la realitate cand se termina septembrie:).

Cateva citate

2010-08-26T21:16:00.003+03:00

gasite cu ajutorul facebook'ului:

- true friendship isn't about who's being the smart ass, is just about being there when someone needs u.

- Don't tell me the sky's the limit when there's footsteps on the moon

- Don't mistake honesty for bitchiness and don't mistake kindness for weakness.

- I told the old man I needed some space, so he locked me out of the house !

- I'm not weird. I'm limited edition!!! (aceasta imi place tare mult)

- How can you approve the quality of your life without first improving the quality of YOU?

Later Update: Uite ca ti-am si facut pe plac... Sa nu mai zici tu ca nu te ascult...:)

Summer 2010 - Road to Taize - Final Part

2010-08-18T13:20:00.003+03:00

Si-asa am ajuns si la ultima parte din amintirile despre Taize:

-Spre final ne-am dat seama ca iubim si McDonald's;

-De la cat de incendiari suntem, am facut explozie la un cauciuc;

-"M-am dus sa tai un copac" a fost hit'ul excursiei (stiam eu ce stiam cand cantam asta inainte de-un examen);

-In loc de vocalizele clasice cu "ma me mi mo mu" (de care oricum am beneficiat) am avut parte de "o o o o o" pe ritmuri de Voltaj;

-Cadoul pentru urmatoarea aniversare a lui Andrei este o perna cu poza scorpiei - la cererea sarbatoritului;

Si acum partea asteptata in special de Andrei (el fiind autorul). Urmeaza seria de glume cu Andreea - editia 2010:

Cine e mare si ii plac copiii mici?!

R: Michael Jackson

Ce-a facut Andreea cand a ajuns la Taize?

Variante: Si-a dat cu pumnii in cap;

A descoperit o noua pasiune;

R: A facut cruce.

Cine e George?

Variante: baietel de 16 anisori din Cluj

colegul de liceu al Cristinei

R: Ex-presedintele Americii (George W. Bush)

Cine e David?

Variante: "Bobocelul"/Beckham

R: Scriitorul psalmilor

Ce a admirat Andreea in Taize?

Variante: Privelistea

Parul

Mijloacele de transport

R: Still Unknown

Care este pasiunea Andreei?

R: MINORI(tatile)

"-Andreea ce intelegi prin minor?

- Ceva mai tanar ca revolutia."

Ce are Andreea in cap?

R: Minori.

Cat de mare e nasul Andreei? (>:P)

R: Suficient de mare cat sa fie de nasul lui George.

Cantecul preferat al Andreei?

R: Orice in G. minor;

Ce a zis George cand a vazut-o pe Andreea?

R: Sarut-mana!

Ce a admirat Andreea la camera lui Andrei?

R: Curatenia.

Din ce punct de vedere arata bine George?

R: Arata bine cu degetul.

Ce a admirat Andreea in Franta cel mai mult?

R: Romanii.

Andreea, do u speak English?

R: Yeah, a LITTLE.

Andreea, have you got big problems?

R: No, just MINOR ones.

Cu cine seamana Andreea?

R: Cu Michael Jackson.

Felul de mancare preferat al Andreei?

R: Micii.

Who are little boys afraid of?

R: A Booga (Wo)man.

Sincer, unde ai fost in timpul excursiei?

R: In autocar...bine, bine si in cateva benzinarii.

THE END

Summer 2010 - Road to Taize (8)

2010-08-18T13:06:00.002+03:00

Ziua 12: 2nd day on the road

- faptul ca esti major te ajuta enorm sa faci contrabanda cu tigari;

- Hit'ul Taize, single regional Dragasani/Bucuresti/Buzau:

"Noi bem vin, noi bem vin

Ne pilim, ne pilim

Adu damigeana, adu damigeana

S-o golim, s-o golim."

Negativul a fost cel de la Frere Jacques.

Asadar, extramultumiri pentru varianta romaneasca a lui Frere Jacques.

Una peste alta a fost o super excursie, cu de toate: credinta, muzica, prieteni si o portie de adrenalina.

Probabil ca ultima multumire ar fi cea pentru o super vacanta, pentru o buna organizare, pentru rabdare, pentru amintirile pe care le vom avea de povestit.

Asteptam urmatoarea excursie (probabil Road2UK) cu zambetul pe buze si entuziasm.

Ultimul meci din campionatul "Vuvuzela de aur" - faza pe autocar. Proba de foc - strambatul cu hohote, castigatoare detasata a fost colega de munca a lui Andrei, spre incantarea si mandria lui.

Multumiri lui George pentru cuvantul metaforic "vuvuzela". Pentru asta (si inca alte cateva lucruri) ai admiratia noastra:).

Remarca: am gasit fata care sa-l faca pe Andrei sa planga (de ras:D).

Dezbateri despre care grup de discutii mi-ar fi placut. Concluzia: clar grupul meu a fost cel mai tare! (dupa ziua de safari, parul balai sau ochii caprui).

Motto: "Pitzipoanco, tipa-ncoa aparatu' foto!"

Summer 2010 - Road to Taize (7)

2010-08-16T22:40:00.002+03:00

Mai revin cu cateva amintiri din Taize ce au ramas o veche datorie. Asadar,

Ziua 10: Familia traznita face o noua victima

(Cum, Doamne iarta-ma, sa fi popa si sa o inviti pe ghida in camera urmatoare singura cu tine si asta de fata cu sotia si copii tai?!?)

Echipa MPI filmeaza reclama la Altex in varianta uploadata a carei replica centrala va deveni "si-ala micu' cu gel si poop de porumbel in cap era fiu-su', maaa!"

Fetele noastre n-au mai rezistat tentatiei si s-au dus la bulangii. (Boulangerie; ce sa faci daca produsele de panificatie arata asa gustos; efecte tarzii -> 54 kg la subsemnata:|)

Tratative la nivel inalt cu Andrei pentru datoria de 3 euro -care spre final a ajuns la 30. Rugaciunea zilei: "dar'ar Domnu' sa scada cursul la euro cand ne intoarcem in tara!"

Identificarea brazilor pitzi cu ajutorul fetelor (sedinta de seara la umbra nucului batran);

Ciobanasul care freaca mielul in papusoi a fost cautat de "autoritatile" germane. Oile turmei: Liliana, Andreea, Aura si Cristina intreaba curioase care dintre ciobanasi. La raspunsul "Alex", Cristina detectiva profesionista, incearca sa descopere pe inculpatul care instiga nemtii la trandaveala, jocuri si buna dispozitie. In unanim, cu zambete strengaresti, raspunsul a fost: "Aleeex, with the T-shiiiiiiiiiiiiiiiiiiirt!":)

Ziua 11: The road back home

- Andreea ramane fara privelisti de observat (se mutasera baietii in celalalt autocar);

- Are loc reclama de socializare: "Vrei sa ne combinam la cazare" de data in numar de 3 si in varianta gay...

- Programul de rugaciunea s-a prelungit la "cererea" noastra a tuturor. Si-asa a devenit autocarul "biserica in miscare";

- Vocabular nou: "miroase florile la radacina"

- Iubim noua marca de apa plata care pe deasupra mai e si aromata: "Eau de toilette". Din prea multe fonduri cu asta ne-am procopsit.

- Tot din prea multe fonduri am ajuns sa ne scutim de o racorire la toaleta in favoarea statului pe scaunul din autocar si asteptatului.

P.S. Mai urmeaza 2-3 post'uri despre Taize si apoi revenim la program de bla-bla:). Astept subiecte, propuneri de la voi.

All good things come to an end - IPW 2010

2010-08-13T19:07:00.004+03:00

Au mai trecut 2 saptamani din vacanta aceasta, 2 saptamani pe care le-am petrecut printre laptop'uri, cabluri de net, dar mai ales printre prieteni. Ne-am dat "manutele" si am mers cu ochii inchisi spre necunoscut, am incercat sa procesam lucrurile la rece, dar nu ne-a prea iesit asta in privinta berilor, am admirat roboteii si ne-am colorat sentimentele si apoi le-am asezat intr-un plic.

Fiecare zi a fost deosebita in felul sau si am avut parte de tot felul de aventuri. Din punctul meu de vedere cea mai interesanta experienta a fost cea de la Scavenger Hunt, unde am cautat "comori" printr-un svaiter, am avut ganduri de bine pentru localnic:-", am incercat sa descifram codul morse si am demonstrat ce buni degustatori suntem. La seara de sport am hotarat sa joc fotbal si interesant a fost faptul ca in echipa adversa juca Tudor. Cum norocul e de partea amatorilor, am reusit sa dau un gol si sa-l las surprins pe Tudor, in timp ce sala era inca uimita. Drumetia de pe munte a fost un prilej de a-ti masura fortele, dar grupul nostru "lenes" a ales patul primitor si o bere/un suc rece in favoarea varfului Cozia. In cel de-al doilea weekend ne-am bucurat de vizita Aurei si a lui Burly si ne-am "racorit" sufletele invartindu-ne norocul. Ei au avut parte si de niste peripetii in plus si au beneficiat de rute CFR extra. Am discutat cu proaspetii ingineri care ne-au impartasit din experienta lor si carora le-am prezentat situatia actuala a studentilor "copii". Eu si Cristina inca n-am ajuns la stadiul de comunicare wireless sau telepatica->(Victor&Tudor) si ne-am multumit sa ne impartasim parerile despre hartia igienica sau mai stiu eu ce alte prostii pe mess. Distanta de 1.5 m era mult prea mare pentru noi, iar subiectele de discutie prea "rafinate" ca sa fie interesante si pentru ceilalti.

In ceea ce priveste cursurile si laboratoarele, am beneficiat de o super profa care ne-a invatat si ca buna dispozitie e cheia catre succes si ca atunci cand nimeni nu are chef de nimic un zambet face cat sute de cuvinte. Iti multumim, Dony, pentru tot ce ai facut pentru noi si pentru infinita rabdare de care ai dat dovada!

Printre altele am invatat ca poti distruge intr-o secunda ce construiesti intr-un timp indelungat, ca gresesti in fata celor carora le pasa si ca e greu sa indrepti greselile, ca de cele mai multe ori cuvintele sunt de prisos, ca rabdarea e o minune, ca prietenia e cea mai de pret arta, ca unul dintre cele mai bune lucruri pe care le poti face e sa zambesti.

Nu am sa uit sa-i multumesc lui Alex pentru toata organizarea si pentru toate eforturile pe care le-a facut pentru ca noi sa ne simtim excelent! Asteptam urmatorul IWP!:D

O descriere mai in detaliu a scolii de vara IWP o gasiti aici.

Later Update: In timp ce Victor si echipa sa, castigatorii activitatilor extra, s-au ales cu un arici simpatic numit Marcelica, eu m-am ales cu nick'name'ul de "maimutica".:)

Summer 2010 - Road to Taize

2010-08-01T09:12:00.002+03:00

Ziua 6: Ali Banan si cele 40 (+5) de multumiri!

Multumim lui Ali Banan pentru ca:

1. nu lucreaza pentru echipa adversa;
2. ne-a dezvoltat spiritul de observatie si intuitia;
3. n-a lasat vreun coltisor al Taize-ului neexplorat;
4. ne-a invatat simbolistica culorilor (portocaliu - ai incurcat-o, kaki - Doamne infoaie-te);
5. nu a plecat din Dragasani cu noi;
6. ne trezea in autocar la ora 6 sa prindem UV'urile (frumusetea cere sacrificii);
7. frumoasa voce care poate trezi si mortii;
8. ajutorul dat la impachetatul bagajelor si evacuarea lor in caz de urgenta;
9. datorita lui fetele au aflat in ce pozitie dorm;
10. nu a gresit niciodata cararile;
11. nu a ratat nicio usa;
12. ne-a scutit de drumul pana la intrerupator;
13. am economisit bateria telefoanelor care nu mai trebuia sa ne dea trezirea;
14. ne-a ajutat sa cunoastem mai bine Taize-ul si astfel sa nu avem probleme la Safari (am avut lectile bine facute pt Brother Maxim);
15. nu si-a ales o cariera in politica;
16. ne incanta cu absenta sa in biserica;
17. jumatatea de creier superflua pe care o poseda;
18. vizitele regulate pe care le efectueaza incognito la dusurile fetelor;
19. ne-a demonstrat ca slujba e plictizzzzzzzzzzitoare;
20. nu ne-a dus in Sahara;
21. ne serveste drept sursa de inspiratie poetica;
22. doza de adrenalina care ne gadila venele in momentele in care autobuzul poposeste in fiecare statie;
23. n-a stiut ca portocaliul nu este o culoare de camuflaj;
24. ne ajuta sa consumam caloriile asimilate;
25. recordul de 100 m/5 secunde (inca asteptam Guiness Book)
26. stabilirea unui nou trend: orange (eu inca sunt pe cosmote si vodafone);
27. ne-a invatat cat de nocive sunt sticlele de plastic;
28. nu ne deranjeaza si cu batutul in usa;
29. nu saliveaza privind fetele la dusuri. Altfel, aveam inundatii;
30. n-a avut fonduri suficiente ca sa puna garduri electrice in jurul Taize'ului;
31. ne-a facut sa invatam sa ne descurcam intr-o statie de autobuz;
32. fetele au invatat sa-si controleze emotiile;
33. prenumele lui nu-i greu de anagramat;
34. e dispus oricand sa ne trimita acasa (adevarata "acasa"!);
35. avem ce (+despre cine) sa povestim acasa;
36. reuseste sa adune toti miei Domnului in timp record (doar cu o sticla);
37. ne-a invatat jocul "Uite popa! Nu e popa!";
38. fauna observabila;
39. te ajuta sa cedezi;
40. ne-a adus mai multe vuvuzele decat la CM;
41. ne-a plasat in primul rand;
42. Andreea si-a gasit in sfarsit pantaloni pe marimea ei (Amin!/Aleluiaaa!);
43. Andreea a descoperi (&practicat) pedofilia (obiectez!!!);
44. generatiile viitoare o vor ocoli pe Andreea din cauza motivului enuntat mai sus;
45. e doar unul.

P.S. Spre sfarsit avem si alte multumiri, mai de Doamne-ajuta sa zicem. Intr-un final totul a fost ok... Urmeaza cateva notite de-ale lui Andrei de pe vremea cand stateam in iarba.

*se pusa Andreea pe un sarvatel umed si o pune pe Cristina sa o pipaie (stiti voi, betivii au nevoie de o a doua parere...!). Cristina se conformeaza. (aici obiectam amandoua; o puneam sa verifice daca m-am udat)
Motto-ul zilei: "Acidul cianhidric formeaza prin trimerizare un compus ciclic!" adica deci "Nu te juca cu focu'!" ca dee... chimistii de azi "e" piromanii de maine!

Din spiritul meu de observatie: Transporturile din Franta merg cu precizie elvetiana si cu energie chineza (=>20 avioane/h)
Cica Dragasaniul are mai multe parcuri decat Macon'ul.
Aaa, sa nu uitam de intalnirea romanilor care nu s-a mai tinut la Taize ci la Macon.

Summer 2010 - Road to Taize (6)

2010-07-22T23:57:00.001+03:00

Ziua 5:
Partea 1: Auschwitz la conserva

Prima trezire din Taize (nu atat de zgomotoasa si poluanta ca urmatoarele...stiti voi, sticlele de plastic nu prea-s biodegradabile) si totodata momentul in care am realizat cat de multi suntem. Ca si in dupa-amiaza precedenta, baile erau pline - coada la fete ajungea pe undeva pe la usa de afara (la baietii, bineinteles ca era aproape liber:p), iar cuvintele principale erau agitatie si dezorientare. Ne strangem cu totii sa mergem la masa (seara trecuta primisem o conserva gustoasa dupa parerea unora, nu neaparat si a mea->Auschwitz la conserva). Pe drum nu am observat cat de multe persoane erau, insa in fata mini-cantinei am realizat ca acolo suntem un adevarat batalion care se pregatea de o saptamana de antrenament intens. Din punctul meu de vedere, masa a fost gustoasa de cele mai multe ori in care am fost (vreo 2 zile am tinut post negru, si in inca vreo 2 zile ne-am abtinut de la una din mese... am invatat ca ce-i mult strica si e mai bine sa lasam pentru altii, de asta ne-am si indepartat de masa la vreo cateva zeci de km). Well, impresia generala era ca suntem o armata infometata care asteapta destul de curioasa sa-si vada misiunea pentru saptamana respectiva.

Partea 2: Banana romaneasca

(Termenul vine cu copyright pentru Brother Maxim)

Dupa masa de dimineata am plecat toti cei din gasca vesela catre intalnirea cu "sefu' ", brother Maxim. Eram deja impaunati din ziua trecuta stiind ca vom fi responsabili pentru cei mai mici decat noi si ca vom avea un aer mai "batranesc" in jurul lor (Cristina stie de ce folosesc cuvantul asta). Din toate tarile, Romania avea trupa cea mai mare, aproape ca am ocupat cat cealalta jumatate de Europa care a mai avut participanti. Brother Maxim ne-a aratat ca poti face show si intr-un astfel de loc, ca buna dispozitie te ajuta atat pe tine cat si pe cei din jurul tau. Ne-a placut foarte mult stilul sau si urmatoarea saptamana in care ne-a indrumat a fost foarte faina. Pot spune ca dimineata ne ajuta sa trecem peste dificultatile din intreaga zi tocmai datorita acestor reuniuni. Cum va spuneam, romanii au fost in numar maaare si in intarziere, ca de obicei. Pentru zilele viitoare, suedezi trebuia sa vina cu 5 minute mai tarziu, elvetienii la fix, iar romanii cu 15-20 de minute mai devreme, poate poate asa ajungeam si noi la timp. Ne-am primit numele de "banana romanesca" si ne-am bucurat de furculition'ul "impresionant" facut chiar de Maxim. La impartirea grupelor, am dobandit 3 frantuzoaice simpatice, 3 suedezi (printre care si un "bobocel") si 4 romani (2 fete si 2 baieti - dintre care unul era G minor:) ). David, bobocelul, ne-a ajutat foarte mult pe mine si Liliana sa bond'uim grupa si astfel sa ne simtim ok unul in prezenta altuia. Aura si Cristina au mostenit o alta grupa in care aveau poloneze, nemtoaice si romani; Burly a primit numai fete; Nitzu s-a ales cu 3 nemtoaice simpatice care-l strigau tot timpul "Alex;;)", iar Andrei s-a orientat catre grupul de franceza (norocul lui....asa a cunoscut-o pe tipa care l-a facut sa planga de ras).

Motto'ul zilei: "How you call a killer who kills himself? -> A sel(l)fish killer. Asta a fost duma care ne-a innebunit toata seara si datorita careia Andrei simtea dorinta de a-si infinge unghia-n gat in toata zilele ce au urmat.

P.S. Din cate imi aduc aminte, atunci a fost prima seara in care s-a dat stingerea in mod serios: cu patrulat, stins lumini, batai in usa si prezenta. Doar nu va imaginati ca era posibil sa ne culcam mai tarziu cand a doua zi dimineata ne astepta sesiunea de rugaciuni.

Urmatorul post va contine si un cuvant nou in vocabular, ceva care e la actualitate cu evenimentele sportive de anul acesta. Veti vedea despre ce-i vorba;).

Fragmente dintr-o seara de vara

2010-07-20T12:13:00.002+03:00

Odata ce am revenit acasa, au reinceput serile pierdute si jocurile de rentz si vorbele de duh. Mi-a facut placere sa-mi revad prietenii si colegii, sa ratacim impreuna pe strazi si sa stam la povesti. Ca tot sunt mai batrana decat revolutia, pe mine m-au gasit tocmai buna de sprijinit (cum spuneam, s-a deschis campania "Sprijiniti-i pe tarani!"). Daca n-am gasit un loc mai bun de stat, din cand in cand mai stateam si pe ganduri si am descoperit ca oricat de mult ti-ai dori nu poti multumi niciodata pe toti si ca ar fi o idee buna sa incerci sa te multumesti pe tine. (stiu ca suna egoist, dar prea multa amabilitate e cam overrated). Am aflat ca lucrurile se schimba si ca-i destul de dezamagitor sa uiti de cei care ti-au fost prieteni, ca persoanele care ti-au fost aproape la greu, vor fi langa tine intotdeauna. Revenind la lucruri mai dragute vreau sa va spun ca oficial s-a hotarat ca mie mi s-a pus cel mai nepotrivit nume de cod, "Bestia"; cu toate astea, mie mi se pare foarte amuzant. Am avut parte si de revarsari ale intelepciunii stramosilor baietilor, unele mai pline de esenta decat altele. Le voi insira la sfarsitul post'ului. Voi lua o pauza de la blog'uit pentru un timp, dar voi incerca sa recuperez partea cu excursia cat se poate de repede. Intre timp nu va pot spune decat sa va petreceti frumos vara!

Strabunicul Sichim: "Mai bine pe locul 6 decat pe locul 4." (mai ales cand sunt 6 jucatori, nu-i asa?)

Strabunicul Serban: "Decat sarac si bolnav, mai bine bogat si sanatos." (Intelept tare bunicul tau, Andrei:) )

Summer 2010 - Road to Taize (5)

2010-07-19T23:18:00.004+03:00

Ziua 4: Lyon...Lyon...Auschwitz, pardon, Taize...

O seara nelinistita in autocar cu tot felul de incercari de a dormi, unele mai nereusite decat altele (asta cel putin din punctul meu si al Cristinei de vedere). Unii pierduti prin sacul de dormit, altii cu picioarele pe geam. Dimineata trezirea, inca nu ca la armata - veti citi zilele urmatoare si despre asta-, pe la o ora relativ tarzie pentru programul de excursie si apoi la plimbare prin Lyon. A fost ziua de instructaj intens pe autocar (nu faceti aia, nici pe cealalta, dar nu aveti voie nu stiu ce, dar grija cu chestia respectiva, dar rugati-va intens (sa nu va prindem)). Pacat ca eram mult prea adormiti ca sa mai fim atenti si la ceea ce ne spunea saracu' preot. Ca tot vorbim de preot si de cuvintele sale de duh, uitasem de seara cu nevoi...nevoi decente, bineinteles. Pey ce altfel de nevoi ai putea avea in primele seri in care iti petreci destul de mult timp in benzinarii? Revenind, la drumul nostru spre Taize... vedem noi cateva imagini, interviuri cu cei care au fost in anii trecuti si ne uitam la ei destul de ciudat... Pe masura ce inaintam, peisajul ne facea sa credem ca ne rupem treptat de civilizatie, obstacole in calea asta mai ramaneau indicatoarele unde mai zaream si noi un Paris/Lyon din cand in cand. In cele din urma ajungem la destinatie, lasand in urma si in jurul nostru praf, muuult praf. Coboram, ne luam bagajele, atitudinea de tarancute si privim. In gand ne vine intrebarea: "Da' mai spre Sahara nu ne puteau duce si ei?". Fetele noastre incepusera sa prinda contururi tot mai diverse, de oameni destul de chinuiti. Ne uitam unii la altii, dupa caz ne facem cruce si apoi incep conversatiile. Liliana si Nitzu isi fac propriul program de mers al avioanelor, isi aduc aminte subit de parinti si de viitoarea lor calatorie in Franta: "parca e peste o zi, doua, nu-i asa? Ceva mai rapid daca se poate!!!". Dupa putina prajeala la soare, se gandesc sa ne mute si pe noi o idee mai la umbra. Andrei se apuca de carat geanta cu "machiajele", Burly cara bagajul micut al Aurei, iar noi...caram si noi ce putem, ca doar n-om fi Superman. Printre bagaje se aud diverse supozitii despre locatie, cea mai des amintita fiind "Auschwitz". Pregatiti de tot ce se poate intampla, ne bagam si noi inauntru cu restul si ne impartim dupa varsta. Mai smecheri ne ascundem pe undeva mai prin spate ca, deh, auzisem si noi ca-i mai bine asa. Nitzu atrage priviri dragute catre grupul nostru cu ajutorul glumelor sale si a invocarilor frumoase la adresa popei. Asteptam noi sa ne strangem toti si apoi incepe strigarea listei(nu a lui Schindler, ce credeati, a lui Balan, bineinteles). Prima pe lista neagra, Cristina; o urmeaza indeaproape Liliana si apoi eu. Baietii erau prapaditi pe jos de ras ca uita-le si pe astea, au picat de fraiere. Peste 2 minute le vine si lor randul pe lista si noua la ras. Aura ramasese intr-un coltisor alaturi de Valentina, dar nu a durat prea mult caci bestiile au luat-o cu ele sa fie responsabila. Dupa cateva minute de asteptare auzim ceea ce aveam de facut si fetele noastre se deschid amplu intr-un zambet. Ne dam coate si ne spunem altuia cat de bine am nimerit (romanului, munca ii place cel mai mult). Aflam ca trebuie sa avem in grija 10 micute dragalase :-" si ca vom fi responsabile pentru ceea ce fac ele timp de-o saptamana. Dupa ce ne caram cu totul la camere, incepem sa fim mai incantati de ceea ce se intampla in jurul nostru. Ramanem la parerea ca va fi o saptamana interesanta si ca probabil vom avea ce povesti dupa (se observa deja...).

Alte evenimente remarcabile:
- prima sesiune de rugaciuni (de data asta fara fragmente de genul "Doamne, da-i popei inspiratie sa ne caute in partea opusa ascunzisului", "Doamne, da-mi putere sa fug cat mai tare", "Doamne, fa-ma mic, sa tind spre invizibil!"); Experienta placuta de asemenea
- prima placa de par remarcata e deschizator de drumuri...leaga oamenii prin conversatii (de-ar fi fost si singura... cu placile de par, ondulatoarele si uscatoarele de acolo le faceam oamenilor din Taize coafoare cat pentru 4-5 cartiere din Paris->rugaciunea zilei - Doamne, infoaie-te [in parul meu si da-i volum!]);

*Later update: Mai stiti voi sacul ala de dormit de il cara toata lumea, nestiind al cui e. Imi aduc aminte ca toata lumea era enervata ca trebuie sa-l care si ca nimeni nu si-l revendica: "Cine, mama zmeului, si-a uitat bagajul asta?/"care-i tampitul care isi uita sacul tot timpul?"... Ei bine, am aflat in prima zi ca sacul de dormit era al meu, mi-l adusese Sebi, dar a uitat sa-mi precizeze asta. M-am gandit sa va dezleg enigma celor care inca nu ati aflat, poate asa au unde sa se directioneze "rugaciunile" voastre...:)

Yoy, cat am scris... Mai lasam si pe alta data ca e ora cam tarzie si v-am plictisit deja... Acum pozeee:

Summer 2010 - Road to Taize (4)

2010-07-19T16:07:00.005+03:00

Ziua 3: Venetia, Murano, Padova, Milano

"Masca jos, pitzipoanco!"

Debarcarea in Venetia dupa prima noapte de somn in autocar si o calatorie racoritoare cu vaporetto (de-ar fi stiut Andrei ce-l asteapta, cred ca ne arunca in apa). Apoi sprint alert printre stradute inguste si masti zambarete sau diabolice. Dupa ce Andrei a intrat, ca un mare nepoliticos, prin casele riveranilor, ne-am gandit sa-l pedepsim punandu-l sa caute cercei, sa-si dea cu parerea si sa astepte dupa pitzipoancele grupului (adica eu si Cristina). Ne-am dat mastile jos acolo si ne-am transformat total in fetele care spun: "fataaa, uite ce bijuterii!" (glumeam acum, doar suntem politehniste serioase; cu toate astea i-am facut pe ceilalti sa astepte un timp dupa noi, vreme in care cautam cercei).

Am descoperit ca in Venetia se serveste pizza facuta de chinezi/japonezi si ca de dragul economiei astepti sa bei apa pana mori de sete. (asta daca mai apuci sa bei apa, ca dee, altii sunt mai harnici).

Ne-au placut obiectele din sticla de Murano, dar mai ales pe cei care stiu sa-si promoveze firma si munca. (fetele stiu de ce)

Tot in ziua 3 am avut prima confruntare cu Ali Banan. Se pare ca acestuia nu-i prea plac intarziatii sau persoanele care fac ceea ce face si el uneori.

A urmat Padova, oras care a fost plin de emotii pentru Aura. Ea si-a revazut verisorul, iar noi...noi am prins o alta ocazie pentru cumparaturi spre disperarea lui Andrei. Printre altele, ne-am tocit in continuare fundurile pe autocare si am sperat degeaba sa facem pe Romeo si Julieta prin Verona; o intamplare mai putin placuta ne-a facut sa ratam vizita orasului. Spre norocul nostru, am ajuns in Milano unde am ramas placut impresionati de frumusetea Domului. Am inteles ca unii au ramas prin autocar din cauza somnului, noi incurcasem autocarele din acelasi motiv. Pitzipoancele din noi ar spune ca in Milano au mers pe alea aia mare cu Chanel, D&G, Versace, s.a, dar noi suntem fete serioase si nu spunem asta.

Sa vedem daca ghiciti cine a scris urmatoarea chestie:

"Nu cumva sa ma intrebati ce e aia o pitzipoanca pentru ca ar trebui sa vorbesc mult. Prea mult despre mine! Asa ca va rog sa nu ma luati la intrebari, gen "cat mama zmeului iti trebuie tie ca sa-ti iei o pereche de cercei?!" sau "Vrei sa orbesti lumea cu catarama aia de la bikini!?" pentru ca eu nu prea stiu:-??. Sunt pitzipoanca, deci exist!"

Multa lume m-a intrebat ce parere am despre Venetia. As spune ca e un oras frumos, in care te-ai putea pierde o saptamana alaturi de persoana iubita, pe ale carei mici stradute ai putea sa ratacesti, dar, sincera sa fiu, nu as putea locui acolo. Sunt peisaje frumoase sau locuri impresionante: Ri Alto, Puntea Suspinelor; sau locuri de vizitat: Palatul Dogilor; insa nu a fost suficient de motivant incat sa zic m-am indragostit de acest oras...Viena, in schimb, mi-a lasat o parere extraordinara.

Summer 2010 - Road to Taize

2010-07-18T16:25:00.004+03:00

Ziua 2: Budapesta&Viena

"Pitzipoancele revin(e)" sau "Neimblanzirea bestiei*"

Si de data asta au revenit cu intariri, sprijinul peisajului si experienta fotografului profesionist(da, cel care anticipa cand isi aranja Liliana parul). Mai nou se pare ca si ele sufera de sindromul L.N. in faza mai avansata.

"As vrea o poza mai la stanga, 2 mai la dreapta...Aaa, dar uite acolo suvita aia, nuu, nu-mi place. Uite ce tufis frumos, hai si acolo la o poza." Am innebunit cu pozele, dar de vina au fost si locurile frumoase pe un am reusit sa ajungem: Bastionul Pescarilor din Budapesta sau parcurile din Viena. Cei din Budapesta au avut norocul sa vada noua formatie a fetelor de la Capalna (varianta incompleta, lipsea Liliana); cei din Viena s-au bucurat in schimb de buna dispozitie si zambetul nostru acompaniat de numeroase hohote de ras. In parcul din Viena am gasit-o pe "little blue riding hood" care daduse de mama omida, care-i ghicea in talpa (of, Andrei, invata sa ghicesti si tu in palma ca-i mai comod).

Dupa deviza "numara-mi-as firele de par din cap" (eventual cu manusa de box), ne-am apucat si noi sa inspectam parcul in privinta numarului de fire de iarba si am facut si recensamantul tantarilor.

Cum drumurile noastre toate pe autostrada ne-au purtat pe diverse tinuturi, pe la 2 noaptea imi gasisem si eu orasul care aparent ar fi fost un "must see". Si ce-i mai practic de facut la ora aia decat sa-ti tii prietena si colega de suferinta (bancheta, grupa, rugaciune) aproape cand te apuci de numaratoarea inversa pana la locul dorit. Pornim la ora 2:02 de la km 63 catre taramul nostru: Kluegenfort. Si cautam indicatoare, sperand pana in ultimul moment ca trecem prin oras chiar daca indicatoarele arata cu disperare:"bre, Kluegenfort e la dreapta". Si asa ocolim noi orasul.

To remember:

- MPI'ul isi gaseste personajele intr-o stare cat mai buna si schimba decorul foarte des ( se pare ca trebuie sa se descurce fara scenaristul lor);

- La Poli se sta bine cu numaratul (Whist'ul e jocul ala cu 1 2 3 4 5 6 7 8 si 8 7 6 5 4 3 2 1,nuuuu?:) );

- We love Pringles, you'll see;

- E grea viata cu fetele in excursie (mai ales cu mine);

- Printre altele, incerc sa strang impresii si de la ceilalti (veti vedea ca pentru ziua 3 urmeaza ceva scris de Andrei); asa ca nu ezitati sa faceti si voi completari sau sa va lasati parerile.

- In Viena, in centru, s-ar parea ca nu ai voie sa te plimbi tinandu-te de mana cu partenerul/partenera...

Later Update: In ceea ce priveste numarul de fire numarate, nu stiu decat ca-i 103 (nr pozei).

- De prin Viena ne aratam noi multumirea pentru boscheti, incercand sa-i strangem in brate, dar nu ne prea iesea. Asa de mari boscheti n-am mai intalnit:)

*bestia - Andreea. Veti vedea in curand si ceva povesti si glume pe seama bestiei...

Summer 2010 - Road to Taize

2010-07-18T12:01:00.002+03:00

Ziua 1: Ultima noapte fara benzina, prima zi cu rezervorul plin

Bagaje stranse in graba, telefoane disperate: "pe unde naiba mai sunteti" si scena din Shrek cu "are we there yet?" in varianta reeditata. Probabil ca nu ar fi fost nimic deosebit decat faptul ca am fost in gasca completa acum si am observat cum ne comportam fiecare (cum doarme Nitzu cu gura deschisa, cum altii plang de foame sau altii se misca in reluare -> Andreea). Am descoperit plini de surprindere cat de multe benzinarii pot exista pe drumurile noastre modeste din Romania (si cate dintre ele sunt Agip:P; imi pare rau, dar am o oarecare problema cu benzinariile Agip). Pe masura ce numarul benzinarilor crestea exponential, rabdarea noastra tindea spre zero.

Sa nu uit de sensul giratoriu din orasul K... (mai mult nu-mi aduc aminte). Ne-am invartit in jurul lui de cel putin 4 ori, poate-i gasim "esenta" si apoi ne-am plimbat pe aceeasi portiune din oras de ne saturasem, doar doar om gasi si noi internatul unde sa dormim (am ajuns pana si la gandul de a dormi pe autocar numai sa schimbam si noi peisajul).

Vesti cu tenta filologista:

- cand tu nu o vrei pe Carmen Electra, ea te vrea pe tine; chiar daca esti intr-o excursie cu nuanta religioasa. Dovada stau posterele din camera lui Andrei care-l vegheau de deasupra patului sau.

Alte vesti cu tenta politehnista:

- Baietii din Poli se descurca in orice situatie, la orice ora, in orice tara (e bine de stiut pentru viitor:); de asta ne gandeam sa-i luam cu noi si in urmatoarea destinatie spre care privim cu muuult entuziasm (Liliana stie mai bine) - Anglia). Asadar, baietii nostri stiu sa-si domoleasca setea cu ceva suc de struguri sau hamei chiar daca le lipsesc banii specifici sau le este interzis sa paraseasca internatul. O casa valutara intocmita instant, un curs stabilit in graba si un politist cu indicatii spre locul dorit, cam astea ar fi detaliile tranzactiei. Rezultatul: buna noastra dispozitie de la vin si bere si cateva coduri transmise prin geam (avantajul de a fi vecini de camera)

- Azi incepe cultivarea dictionarului propriu de termeni cu cateva expresii sau cuvinte de pe alte meleaguri. Nitzu analizeaza originea cuvantului "s(h)traf" si se roaga in felul urmator: "Doamne, infoaie-te". El era ceva mai harnic cu rugaciunea, il auzeam destul de des in fiecare zi, mai ca ne e ciuda ca ne-a luat-o inainte.

- Era sa uit de Bolero, revista apreciata mai ales de Andrei. De plictiseala, asa arunci banii pe geam. Macar ne-am mai distrat citind cum sa ti cura nemancand sau vazand anumite imagini. Ne tot gandeam sa facem cadou revista cuiva, au fost si cateva tentative sa ne-o ia cineva, dar am tinut bine de ea. Inca mai am trofeul acasa, il tin pentru urmatoarea destinatie. Daca exista alti doritori intre timp, sa ma anunte;).

Summer 2010 - Road to Taize

2010-07-16T23:14:00.004+03:00

Un inceput de vara putin diferit fata de cele de dinainte, o excursie plina de clipe pe care le-am transformat in amintiri frumoase, condimentata cu mici/mari peripetii si hohote de ras. Cum timpul mai sterge din detaliile amintirilor, am decis sa notez cateva lucruri care ne-au amuzat, impresionat. Asadar, urmatoarele posturi vor fi in mare parte dedicate excursiei si vor avea si cateva poze. Sa incepem:

Ziua 0

In timp ce pentru mine era zi de desfacut si facut bagaje, pentru prietenii mei era prima zi de calatorie. Nu pot spune ca au fost prea multe lucruri remarcabile, dar a fost frumos sa vad cum Burly era incantat sa vada un pui, pe care eventual sa-l ia cu el la Bucuresti astfel incat sa aiba cu cine sa-l astepte dimineata pe Alex sa plece la facultate. Din pacate nu toata lumea a putut sa se bucure la fel de mult de compania animalelor...Liliana a cam fost nevoita sa pastreze distanta fata de "porcusorul ala mic si roooz". Tot in ziua 0 a fost competitia "bagajul meu e mai mare decat toate!", la care am fost finalista alaturi de Aura. Dupa opinia lui Andrei, eu am castigat, Burly fiind sustinatorul Aurei. Voi ceilalti ce credeti?

Printre poze vechi, glume, plimbari si promovarea telenovelei noastre, MPI (maine poimaine inginer), noi am tot facut scenarii si planuri de evadare pentru urmatoarele 2 saptamani. Pe seara, agentii secreti sau eroii telenovelei au infruntat jungla Dragasaniului ca o proba pentru viitoarele 14 zile. (de-ar fi stiut ce-i asteapta, se antrenau mai intens la ascunsul prin boscheti sau alergat:) )

Dr. House

2010-06-24T22:18:00.002+03:00

Recent, am inceput sa ma uit la Dr. House si pot spune ca Gregory House mi-a devenit simpatic foarte usor prin felul sau de a fi... Aparent dur si indiferent la tot ce-i in jurul sau, el se dovedeste in cele din urma a fi interesat de soarta pacientilor sai si nu numai. Am cautat cateva din vorbele sale de duh si am hotarat sa le "insir" pe blog:

- "It's a basic truth of the human condition that everybody lies. The only variable is about what."

- "I've found that when you want to know the truth about someone that someone is probably the last person you should ask."

- "...like the philosopher Jagger once said, 'You can't always get what you want.'"

- "Humanity is overrated."

- "People like talking about people. Makes us feel superi

or. Makes us feel in control. And sometimes, for some people, knowing some things makes them care."

- "Men are pigs. [They will] pretty much have sex with anyone, fat, skinny, married, single, complete strangers, relatives."

- "It's one of the great tragedies of life — something always changes."

- "...treating illnesses is why we became doctors, treating patients is what makes most doctors miserable."

- "Idiopathic, from the Latin meaning we're idiots cause we can't figure out what's causing it."

- "Weird works for me."

- "The eyes can mislead, the smile can lie, but the shoes always tell the truth."

- "You know what's worse than useless? Useless and oblivious."

- "It is in the nature of medicine that you are gonna screw up. You are gonna kill someone. If you can't handle that reality, pick another profession. Or finish medical school and teach."

- "Sometimes we can't see why normal isn't normal."

- "You want to make things right? Too bad. Nothing's ever right."

- "There is not a thin line between love and hate. There is --- in fact --- a Great Wall of China with armed sentries posted every 20 feet between love and hate."

- If you can fake sincerity, you can fake pretty much anything."

- If we loved all people indiscriminately, we couldn't function."

- "Dying people lie too. Wish they'd worked less, been nicer, opened orphanages for kittens. If you really want to do something, you do it. You don't save it for a sound bite."

- "If you talk to God you're religious. If God talks to you, you're psychotic."

- "Arrogance has to be earned."

Legile lui Murphy pentru studenti...

2010-06-23T23:03:00.002+03:00

Inainte de vacanta oficiala m-am gandit sa postez pe blog cateva din legile lui Murphy pe care uneori le regasim in viata noastra frumoasa de studenti. Enjoy!

- Examenele vor contine intodeauna intrebari care nu au fost discutate in clasa;

- Daca un curs cere o pregatire prealabila, studentul nu are;

- Daca un profesor spune “este evident” , numai evident nu e;

- Cand un student isi pregateste perfect seminarul, preparatorul nu-l verifica;

- Cu cinci minute inainte de pauza, un student pune o intrebare care necesita un raspuns de zece minute;

- Intr-o zi ploiasa, sala pt urmatorul curs este intotdeauna la trei cladiri distanta;

- Cu cat este mai general titlul unui curs, cu atat mai putin vei invata din el;

- Pentru orice problema continind "n" ecuatii, vor fi intotdeauna "n+1" necunoscute....(sau mai multe..)

- Dupa cercetari de laborator, atente si migaloase, ti se va spune ca ai primit o proba de analiza gresita.

- Daca prezenta la curs este obligatorie, atunci studentii vor absenta de la examen. Daca prezenta este facultativa la cursuri, atunci se vor prezenta la examen si absentii de la curs.

- Daca examenul se da cu cartea deschisa pe banca, precis ca vei uita cartea acasa.

- Ca sa studiezi cit mai bine o problema, incearca s-o intelegi mai intii.
- Nu crede in miracole;bazeaza-te pe ele.

- Cind inveti la un examen, constati ca iti lipseste exact cursul cel mai important.

- Intuitia este o stiinta exacta.

- Cel care poate, va face. Cel care nu, va proceda la fel.
- Toate orele de matematica incep la 8 a.m.; la fel si filmele.

Lucruri interesante..

2010-06-20T18:22:00.002+03:00

Incercam sa fac din ziua de azi o zi de relaxare. Poate ca asta e unul dintre motivele pentru care am ajuns pe facebook si am cautat mai atenta destule lucruri de pe acolo. Spre uimirea mea am gasit chestii foarte dragute iar dintre toate am ales sa o pun pe blog pe urmatoarea:

Barbatul si femeia ( Victor Hugo)

Barbatul este cea mai elevata dintre creaturi. Femeia este cel mai sublim ideal.
Dumnezeu a facut pentru barbat un tron, pentru femeie un altar.
Tronul exalta, altarul sfinteste.
Barbatul este creierul, femeia este inima.
Creierul primeste lumina, inima primeste iubire.
Lumina fecundeaza, iubirea reinvie.
Barbatul este puternic prin ratiune, femeia este invincibila prin lacrimi.
Ratiunea convinge, lacrimile induioseaza sufletul.
Barbatul este capabil de eroism, femeia - de orice sacrificiu.
Eroismul innobileaza, sacrificiul aduce sublimul.
Barbatul are suprematia, femeia are intuitia.
Suprematia semnifica forta, intuitia reprezinta dreptatea.
Barbatul este un geniu, femeia este un inger.
Geniul este incomensurabil, ingerul este inefabil.
Aspiratia barbatului este catre gloria suprema, aspiratia femeii este indreptata catre virtutea desavarsita.
Gloria face totul maret, virtutea face totul divin.
Barbatul este un cod, femeia este Evanghelia.
Codul corijeaza, Evanghelia ne face perfecti.
Barbatul gandeste, femeia intuieste.
A gandi inseamna a avea creier superior.A intui inseamna a avea in frunte o aureola.
Barbatul este un ocean, femeia este un lac.
Oceanul are o perla care il impodobeste, lacul, poezia care il lumineaza.
Barbatul este un vultur care zboara, femeia - o privighetoare ce canta.
A zbura inseamna domina spatiul, a canta inseamna a cuceri sufletul.
Barbatul este un templu, femeia este sanctuarul.
In fata templului ne descoperim, in fata sanctuarului ingenunchem.
Barbatul este plasat acolo unde se sfarseste pamantul
Femeia...acolo unde incepe cerul.

Leapsa

2010-06-17T08:46:00.003+03:00

Am primit leapsa asta de la Ady si m-am gandit ca e o buna oportunitate pentru a mai scrie ceva pe blog. In plus e unul din lucrurile care ma face sa privesc deep down si sincer simteam nevoia sa fac asta acum.

SUNT... un simplu om.
AS VREA... sa pot citi gandurile.
PASTREZ... amintiri, zambete si sentimente intr-un coltisor ascuns.
MI-AS DORI... sa aduc zambetul pe chipul persoanelor din jurul meu.
NU-MI PLACE... sa astept, sa gresesc.
MA TEM... de intuneric, greseli, esecuri, de sperante pierdute in vant.
AUD... ceea ce vreau de cele mai multe ori; cantecele care parca imi scriu sentimentele si gandurile pe notele dintr-un portativ.
IMI PARE RAU... ca reusesc sa o dau in bara de atat de multe ori.
IMI PLAC... momentele petrecute cu persoanele speciale, serile racoroase, zambetele strengaresti, imbratisarile calde, strangerile de mana care-ti ating inima.
NU SUNT... persoana care sa dispara atunci cand ai nevoie de ea.
CANT... ori de cate ori ma "loveste" bucuria (sau atunci cand mai tai cate un copac:-").
NICIODATA... nu voi spune "niciodata".
RAR... renunt sa fiu orgolioasa.
PLANG... destul de rar, cand sunt profund marcata de ceva/cineva.
NU SUNT MULTUMITA... de destule lucruri pe care le-am gresit.
SUNT CONFUZA... de enervant de multe ori.
AM NEVOIE... de mai mult timp in care sa fac ceea ce-mi place, sa fiu mai atenta, de un motiv suplimentar pentru care sa zambesc.
AR TREBUI... sa fiu mai hotarata!

Addicted...

2010-06-07T19:56:00.001+03:00

Desi initial vroiam sa scriu despre altceva, dupa ce am ascultat o melodie (Addicted) am decis sa scriu doar urmatoarele versuri (scurt, dar nu chiar la obiect):

If I close my eyes forever,

would it ease the pain?

Could I breathe again?

June

2010-06-01T21:56:00.002+03:00

Mi s-a atras atentia ca nu mai scriu pe blog si am raspuns ca de ce as scrie cand stiu ca in gandurile mele nu-i nimic interesant, ca in amprentele degetelor pe care le las pe tastatura ramane doar praf ce se ridica rapid in urma mea... Si asa..de ce as scrie? S-au intamplat destule in jurul meu si parca totul ma lasa indiferenta in jurul meu, dar de fapt, inauntru stiu ca m-am schimbat si nu neaparat in bine. Vad inceputul asta de luna ca pe o foaie din calendar care sta sub alta foaie rupta, aruncata in trecut, in trecutul asta in care am ascuns vise, amintiri, sperante la care mai privesc din cand in cand cu nostalgie. Imi spunea un bun amic ca refuz sa traiesc in prezent pentru ca ma preocupa prea mult viitorul si ideea ca ce-i acum dispare in secunda urmatoare. Dar ce as putea crede cand secundele sunt precum niste fluturi pe care avem senzatia ca-i prindem in palma cand ei de fapt ne scapa printre degete, cand fiecare urma pe care o lasam in urma pasilor nostrii se sterge neramanand nicio dovada ca noi am trecut pe aici?
Ady spunea in post'ul sau ca-si doreste toate lucrurile pierdute in vara trecuta, eu spun ca as vrea ca vara care va urma sa fie la fel de frumoasa pentru mine asa cum a fost a lui anul trecut, sa-mi simt sufletul frematand de bucurie si sa uit de timp.
Stiu ca urmeaza sesiunea si stiu ca nu am absolut niciun chef de examene, dar trebuie sa vina si astea acum..odata cu vara. Las pe alta-data celelalte ganduri si sper ca urmatorul post sa apara ceva mai rapid pentru ca da...eu cand vreau sa scriu, scriu si da Ady, degetele mele cand vor sa fuga...fug...

Back to "black"...

2010-05-14T23:21:00.004+03:00

Imi fug gandurile pe strazi pustii
Pe alei strabatute doar de praf primvaratic
Si pasii lasa amprente ale unor nopti tarzii,
Umbre pierdute in spatele unui copac singuratic

Si-mi e fata strabatuta de un zambet sec
pe-ale carui dungi aluneca trecutul intr-o secunda
Si clipele se strang toate intr-un cerc
Lasand pe chip o urma profunda.

Emotii se ascund in spatele unei melodii ascultate la nesfarsit
Versuri pe care le scriem fiecare cu creionul propriei vieti
Sentimente intiparite pe un perete al inimii scrijelit
In timp ce pictam momentele in culorile sortii .

Din urmatoarea secunda...

2010-05-06T21:17:00.002+03:00

Ma tot gandeam azi la lucrurile pe care spun mereu ca le voi face incepand de a doua zi sau din ora urmatoare... Asta a fost rezultatul unei zile lungi de facultate dupa care m-am aruncat cu toata greutatea in pat. Asadar, din urmatoarea secunda (sau in curand):

- voi incerca sa am mai multa grija de mine;

- voi face mai mult sport;

- voi dormi dupa-amiaza;

- voi manca mai mult;

- nu voi mai fi rautacioasa cu anumite persoane;

- voi zambi mai mult;

Marea problema e ca din urmatoarea secunda incep sa cam uit ceea ce ziceam inainte... In fine... melodia serii... Lady Antebellum - I run to you.

Cine suntem...?

2010-04-25T12:53:00.002+03:00

De curand am inceput sa citesc cartea "Cine suntem" scrisa de Dan Puric. M-a surprins intr-un mod placut spiritualitatea cuprinsa in randurile sale, gandurile profunde si analiza sa asupra vietii. Asadar, cine suntem noi, oameni ancorati in febra zilei, prinsi intr-un fel de labirint intre prezent, trecut si viitor?! Suntem atat de diferiti unul fata de altul, atatea aspecte si atatea nuante care ne fac unici si cu toate astea regasim in cei din jurul nostru pasiuni comune, frematam alaturi de altii ascultand melodii care ne poarta gandurile departe. Si tot vorbind de muzica, e ceva anume ce ma face sa ma simt bine ascultand anumite melodii, e ca si cum sentimentele mele nu sunt pierdute intr-un orizont mare ci ca si cand ele ar fi in rezonanta cu ceva. Ca sa nu ma indepartez prea mult de la subiect, revin la intrebarea cine suntem... Suntem niste fiinte care viseaza, spera, traiesc, iubesc, cred. Fara vise si sperante am fi pierduti in propria noastra viata caci nu am stii catre ce sa ne indreptam atentia, spre ce sa ne purtam actiunile si sa ne canalizam energia.

Traim ca sa iubim sau iubim ca sa traim. Avem pasiuni si preferinte, suntem confuzi datorita propriilor sentimente, ne inconjuram de persoane carora le daruim increderea si prietenia noastra; daruim si dobandim, altfel nu se poate.

Mai presus de toate avem credinta... Credem ca ziua de maine va fi mai putin rea decat cea de azi, credem ca nu suntem singuri pe aceasta lume, credem ca putem fi mai buni...

Ce-mi mai bantuie prin ganduri:p

2010-04-19T17:09:00.003+03:00

Dupa un weekend primavaratic in parc plin de soare si zambete, a urmat o alta zi de mers in parc. Si bineinteles ca atunci cand ajung in parc, gandurile imi zboara care mai departe, care mai deosebit posibil. Mi-am adus aminte de anii trecuti, de ce insemna primavara hoinarind prin Bucuresti (InfoMatrix), si culmea de primul volum din seria "Twilight", mai ales ca de curand tot visam eu vampiri... Si de Edward Cullen...da...de Edward Cullen, vampirul ala dragutz, cu zambet "strengaresc" (imi aduc aminte ca strengaresc era cuvantul pe care il regaseam la tot pasul in carte si imi placea la nebunie)... Si ceea ce imi sta in minte acum e sa recitesc primul volum al seriei spre disperarea mea si spre pierderea timpului meu liber... Cu un suras strengaresc de primavara inchei si eu acest post:)...

Femeia cu trenci rosu, Oscar Wilde, "te vad nu te aud..."

2010-04-10T22:09:00.005+03:00

Fiecare parte din titlu e de fapt un element definitoriu al unei povesti de dragoste din filmul "Paris, je t'aime". Dupa primele 10 minute ale filmului eram inca confuza in ceea ce priveste ideea lui principala sau daca am facut o alegere buna privindu-l si renuntand la alt film, insa pana la final am fost convinsa ca nu am pierdut timpul.

Un Paris vazut prin ochii mai multor regizori, o poveste de dragoste ilustrand cat mai bine posibil orasul luminilor. Personaje expresive sau mai putin expresive, locuri celebre sau strazi simple, toate sunt adunate intr-un mozaic al dragostei sau suferintei. In mare parte, povestile imbracau in diferite intamplari ideea ca natura umana e oarecum incompleta fara iubire; unul dintre momentele care mi-a placut cel mai mult a fost acela cand unuia dintre personaje i s-a spus sa-si urmeze persoana iubita caci altfel va muri, inima lui incetand sa mai fie capabila de sentimente. Ceva asemanator am citit acum mai mult timp intr-o carte si anume ca majoritatea oamenilor mor la 20-30 de ani, dar sunt ingropati la 70-80. Oare reusim sa traim la maxim fara sentimente?! Anumite persoane ar spune clar ca nu, unii ar zice cu o mare convingere ca da, eu as crede doar ca fara sentimente am fi doar incapabili sa gustam din iluzia dulce - amaruie de fericire.

Pentru cei indragostiti de Paris, pentru cei carora inca le mai place sa viseze, pentru cei care cred in iubire "Paris, je t'aime" e un film ce merita vazut.

Breakfast at Tiffany's

2010-04-05T22:34:00.004+03:00

Ce ai spune daca viata ta ar fi o necunoscuta chiar pentru tine insati? Daca ai fi o tanara boema cu un trecut pe care l-ai pus deoparte intr-un cufar bine inchis, cu un prezent in care joci un rol pe care nici chiar tu nu-l stii, cu un viitor pe care ti-l creionezi asa cum iti place.

Audrey Hepburn reuseste extraordinar sa se puna in pielea acestei tinere care isi duce existenta intr-un mod pe cat se poate de extravagant, pe atat de banal. Miss Holly Golightly pare a fi o mare petrecareata si iubitoare a vietii mondene, intentia ei fiind aceea de a gasi barbatul bogat care sa nu fie un "nesimtit" sau "super-nesimtit" si care sa-i ofere viata mult dorita.

Viata ei pare sa se schimbe de indata ce il va cunoaste pe Paul Varjak, vecinul sau care va pasi alaturi de ea prin viata ca un bun amic. Pe masura ce timpul trece, lucrurile se schimba si Holly va trebui sa faca o schimbare in viata ei. Care va fi reactia ei cand Paul ii va spune urmatoarele cuvinte trebuie sa o descoperiti singuri:

do you know what’s wrong with you, miss whoever-you-are?

you’re chicken.
you’ve got no guts.
you’re afraid to stick out your chin and say “ok, life’s a fact”.
people do fall in love.
people do belong to each other.
because that’s the only chance anybody’s got for real happiness.

Vacanta, sarbatori...

2010-04-03T11:01:00.002+03:00

Citeam aseara pe 2 blog'uri impresiile lasate de oameni si de stilul lor "minunat" de a-si petrece aceste sarbatori. Concluzia clara a fost ca noi, oamenii, am uitat de mult ca o sarbatoare se simte cu sufletul, se traieste in spiritul bucuriei spirituale si nu desfatului, se amplifica daruind si celor din jur macar o raza de lumina in viata lor.

Ma deranjeaza ca este preferabil sa fii in mijlocul unei petreceri de sarbatori decat sa impartasesti cu cei dragi bucuria de a-i avea langa tine in aceste clipe; ca suntem buni doar de dragul de a parea buni; ca aparentele nu au nicio tangenta cu ceea ce-i in suflet; ca mergem la biserica doar pentru a avea unde sa iesim sau ca asa e potrivit; ca nu ne pasa decat de noi; ca nu stim sa pretuim ceea ce avem atunci cand altii ar fi atat de fericiti daca ar avea macar o particica din ceea ce avem noi; ca ne preocupa mult prea mult lucrurile materiale incat uitam de sentimente.

In schimb, imi place sa vad copiii bucurandu-se de viata si primavara, sa le citesc inocenta in surasuri si sa regasesc lumina in ochii lor. Si ma intreb de ce nu am putea ramane ceva mai mult timp copii sau macar sa ne pastram sufletele curate, sa fim ceva mai buni, sa invatam sa daruim cu inima.

Sper ca aceste sarbatori sa va aduca lumina in suflet si pace in ganduri! Paste fericit!

Lucky...

2010-03-27T12:16:00.003+02:00

a fost melodia mea pentru aceasta dimineata. Dupa o seara reusita petrecuta alaturi de cativa colegi si buni prieteni in incercarea de a realiza un "mini-maraton" de filme, pot spune ca sunt mai treaza decat daca as fi dormit foarte mult. Trebuie sa-i multumesc gazdei pentru o atmosfera super frumoasa si celorlalti colegi ai mei pentru ca au mentinut aceasta atmosfera.

Si ca tot vorbeam de "lucky", stau sa ma gandesc de ce sunt norocoasa si imi dau seama ca sunt destul de multe lucruri. Incerc sa scot din minte toate partile proaste din viata mea sau macar sa le uit temporar si raman cu parerea ca sunt norocoasa pentru ca:

- am in viata mea destule persoane deosebite care sa-mi faca existenta mai frumoasa;

- ma pot bucura de "minunile" vietii si pot incerca sa transform un lucru ordinar in ceva deosebit;

- desi exista enorm de multe lucruri pe care nu le-am realizat pana acum, exista insa si cateva mici reusite;

- alerg, zambesc, plang (uneori de prea mult ras), cant, ma intristez, traiesc...

De ce sunt mai putin norocoasa? Prefer sa nu ma gandesc acum la acest lucru.

Versurile mele pentru ziua de azi: Forget what we're told/Before we get too old.

Enjoy this weekend!

Primaaaaavaraaaaa...

2010-03-20T13:12:00.002+02:00

Cer senin, adieri placute si un soare care ne zambeste cu multa bucurie... Dupa o calatorie tare interesanta cu trenul (pentru detalii socante va invit sa cititi postul lui Adi) in care am vazut "minunata" parte a societatii in care trebuie sa traiesc, am ajuns in sfarsit acasa. Desi nu a trecut atat de mult timp de cand am fost plecata, pot spune ca abia asteptam sa ajung acasa, mai ales acum, cand a revenit vremea frumoasa. Si ca tot vorbesc de vreme frumoasa, azi m-am trezit cu un soare superb care imi clipea la fereastra si care ma ademenea sa ies afara. De dimineata mi-am "instalat" o fata surazatoare si ziua de azi imi pare a fi una din cele mai frumoase de ceva timp: ascult muzica, topai si cant prin camera si simt o energie debordanta care zace inauntrul meu:).

Cat despre partea cu blog'ul, trebuie sa-mi cer scuze pentru ceea ce s-a intamplat in ultimul timp; e clar ca e vorba de neglijenta mea. Mi-a atras Ady aseara atentia cu privire la ultimul post fiindca nu am terminat o fraza si stiu ca in general, in ultimul timp totul a fost cam lipsit de inspiratie, dar promit sa incerc sa revin la "vremurile bune".

P.S. Bucurati-va de ziua de azi si profitati de vremea minunata de afara!

Molto, gran' impressione...

2010-03-14T23:37:00.002+02:00

O piesa de teatru de-a dreptul impresionanta. Pot spune ca a fost o prima iesire la teatru excelenta care mi-a deschis pofta de-a merge la teatru cat de curand. Cu o distributie foarte buna, din care am remarcat prezenta actorilor mari precum Mircea Albulescu, Ileana Stana Ionescu, a unor actori tineri foarte buni. Preferata mea a fost Monica Davidescu care s-a transpus excelent in personajul. Mi-au smuls zambete si rasete puternice si alti actori tineri, iar cel mai simpatic dintre toti mi-a fost

A fost o seara foarte placuta... am ras si am luat o portie mare de buna-dispozitie. Sunt convinsa ca atmosfera a fost intretinuta si de gasca nebuna. In mare, o seara minunata!

Zambete si soare de duminica

2010-03-14T15:35:00.001+02:00

Dupa o iarna infernal de lunga si cateva zile in care am avut o dispozitie destul de proasta, a venit primavara! Pur si simplu ma binedispune soarele de afara, melodiile pe care le ascult, ideea ca se va incalzi si ca voi putea hoinari prin parc. Urmeaza o seara placuta, o prima seara la teatru dupa atata timp in Bucuresti. Voi incerca sa las impresiile despre piesa diseara pe blog. O duminica insorita si plina de zambete!

Primavara dorita

2010-03-08T13:09:00.002+02:00

A trecut inca un weekend ca-ntr-o clipire. Singura concluzie care-mi trece prin minte acum e ca ori de cate ori vin acasa sau plec de acasa am "noroc" de o vreme urata... Sincera sa fiu, m-am saturat de frig, de nori cenusii care ne privesc urat de sus. Vreau soare si cer senin, dar cred ca dorinta mea mai are de asteptat.

Pentru ca azi e 8 martie, doamnelor si domnisoarelor va urez o primavara inseninata de zambete si iubire!

Primavara...

2010-03-02T22:59:00.002+02:00

Afara si in suflet... Si soare in ganduri si in sentimente... Totusi pare foarte frumos pentru a dura prea mult, insa ramane de vazut acest lucru. Nu vreau sa starui prea mult acum pentru ca nu am suficienta inspiratie, insa cand mintea imi zboara acasa ascult cateva versuri cu multa placere... Promit sa revin in weekend cu mai multe pareri si cu un post ceva mai dragut... Pana atunci, nu va doresc decat o primavara senina cu atingeri gingase de prietenie si clipe minunate!

Muzica serii...

2010-02-16T22:26:00.002+02:00

Printre paginile din "Sherlock Holmes" si cateva competitii de la Jocurile Olimpice de Iarna, au rasunat acordurile melodiilor celor de la Snow Patrol sau frumoasele melodii ale incantatorului Jason Mraz. Asadar, recomandarile serii:

Snow Patrol - Set the fire to the third bar;

Snow Patrol - You're all I have;

Snow Patrol - Chasing cars;

Snow Patrol - Finish Line;

Jason Mraz - Butterfly;

Jason Mraz - Bright eyes;

Jason Mraz - The remedy - o melodie care imi insenineaza mereu chipul, oricat de trista as fi:

"When I fall in love I take my time

There's no need to hurry when I'm making up my mind
You can turn off the sun but I'm still gonna shine and I'll tell you why

Because

The remedy is the experience.
This is a dangerous liaison
I say the comedy is that it's serious.
This is a strange enough new play on words
I say the tragedy is how you're gonna spend
The rest of your nights with the light on
So shine the light on all of your friends
When it all amounts to nothing in the end."

Leapsa...

2010-02-13T13:15:00.003+02:00

Pentru ca am fost provocata de un prieten sa continui jocul, voi incerca sa personalizez aceasta leapsa. Trebuie sa spun ca de la inceput mi s-a parut interesanta ideea si ca de indata ce am vazut cum incepe "jocul", m-am gandit la melodia lui Katie Melua - If you were a sailboat. Anyway, sunt convinsa ca imi va face placere sa ma gandesc la ceea ce mi-as dori sa fiu:)... So, let's begin:

Daca eram o luna, as fi fost decembrie.
Daca eram o zi a saptamani, as fi fost duminica.
Daca eram o parte a zilei, as fi fost rasaritul.
Daca eram un animal marin, as fi fost un delfin.
Daca eram o directie, as fi fost inainte.
Daca eram o virtute, as fi fost bunatatea.
Daca eram o personalitate istorica, as fi fost Ioana D'Arc.
Daca eram o planeta, as fi fost Saturn.
Daca eram un lichid, as fi fost apa.
Daca eram o piatra, as fi fost mozaic.
Daca eram o pasare, as fi fost porumbel.
Daca eram o planta, as fi fost trandafir alb.
Daca eram un tip de vreme, as fi fost o ninsoare cu fulgi imensi in timpul careia e o temperatura placuta.
Daca eram un instrument muzical, as fi fost vioara.
Daca eram emotie, as fi fost iubire.
Daca eram un sunet, as fi fost un raset de copil.
Daca eram un element, as fi fost aerul.
Daca eram un cantec, as fi fost Laura Stoica - Nicio stea.
Daca eram un film, as fi fost "A walk to remember".
Daca eram o carte, as fi fost Brida - Paulo Coelho.
Daca eram un personaj de fictiune, as fi fost Sherlock Holmes.
Daca eram un fel de mancare, as fi fost o prajitura.
Daca eram un oras, as fi fost Londra.
Daca eram un gust, as fi fost dulce.
Daca eram o aroma, as fi fost iasomie.
Daca eram o culoare, as fi fost albastru deschis.
Daca eram un material, as fi fost matase.
Daca eram un cuvant, as fi fost "mereu".
Daca eram o parte a corpului, as fi fost inima.
Daca eram o expresie a fetei, as fi fost suras.
Daca eram o materie de scoala, as fi fost chimie.
Daca eram un personaj de desene animate, as fi fost Tweety.
Daca eram o forma, as fi fost un cub.
Daca eram o masina, as fi fost un Volkswagen Beetle.
Daca eram o haina, as fi fost o rochie.

Dar dat fiind ca sunt doar un om, trecator si supus greselii, as vrea sa fiu mai generoasa, mai buna, mai putin nehotarata, mai ferma, mai zambitoare, mai increzatoare... Si probabil ca as vrea sa fiu motivul de a zambi.

Acum e randul vostru sa va ganditi ce v-ati dori sa fiti... Interesant ar fi sa lasati cateva dorinte de-ale voastre...

Atat de multe lucruri

2010-02-12T14:08:00.000+02:00

S-au intamplat de cand n-am mai scris pe blog... In mare, s-a terminat sesiunea si oficial, a inceput vacanta... Am vrut de multe ori sa-mi opresc timp pentru a scrie, dar am fost convinsa ca poate sunt lucruri plictisitoare sau particulare pentru a avea un interes general. Am vazut ca "e tare complicat" cu relatiile; filmul "It's complicated" a ilustrat intr'un mod amuzant felul in care relatiile pot lua un curs neprevazut si cum viata e plina de neasteptat.
Zilele astea mi-a picat in mana cartea "Aventurile lui Sherlock Holmes" de Sir Arthur Conan Doyle.. Dupa ce acum ceva timp am vazut superbul film, pot spune ca lecturand cartea sunt tot mai incantata de acest personaj. Aparent o persoana retrasa in gandurile sale, Holmes, este detectivul cautat pentru cazurile cele mai diverse si interesante datorita deductiilor sale mai mult decat surprinzatoare si unui rationament extraordinar prin care reuseste sa-si uimeasca propriul partener, dr. Watson. Sub masca de om indiferent, care nu lasa sa-i scape niciun detaliu, Sherlock este un mare pasionat de arta si frumos. Tot ascunse sunt si sentimentele sale pentru aceea pe care o numeste "Femeia", sentimente pe care le tine insa mult prea departe pentru a-si putea pastra rationamentele exacte. Maestru al deghizarilor, un excelent detectiv si un personaj fermecator, Sherlock Holmes. Voi scrie cateva citate din carte, care mi-au placut foarte mult si promit sa mai revin cu impresii, pe masura ce voi continua lectura.

"Vezi, dar nu observi";
"Lucrurile ciudate si combinatiile extraordinare le gasim in viata in sine, care este intotdeauna mult mai indrazneata decat orice efort al imaginiatiei."
"Omne ignotum pro magnifico est." (Tot ceea ce nu se cunoaste este considerat magnific."
"L'homme c'est rien, l'oeuvre c'est tout."(citat din Gustave Flaubert-"Georges Sand" pe care Sherlock il foloseste).

In the mood for music...

2010-02-05T15:16:00.003+02:00

Sesiunea parca anunta sa se termine odata cu iarna... Soarele de afara si apropierea vacantei ma binedispun atat de tare incat numai la examene nu-mi mai sta gandul... Aseara, tot lenevind, am hotarat sa caut niste melodii mai vechi. Inspiratia mi-a venit frumoasa dupa-amiaza de la cumparaturi cand o colega ne-a readus aminte de o melodie care imi place foarte mult... Tot cautand dupa cantece vechi am dat de:

S Club 7 - Never had a dream come true;

A-teens - Can't help falling in love;

A-teens - I promised myself;

Sade - I miss you like the desert miss the rain (melodia descoperita de colega mea:) )

Acestea au fost melodiile pe care le-am tot pus pe replay azi si care imi insenineaza ziua alaturi de soarele de afara... Cat despre alte lucruri... Ma tot gandesc sa scriu in fiecare seara si apoi ezit, nefiind sigura ca ceea ce voi asterne va fi chiar ceva interesant si aman pe maine, pe viitor, pe un moment in care sa am mai multa inspiratie...

Printre alte lucruri... Saptamana asta a fost si olimpiada nationala de chimie (http://www.softpageinternet.ro/oncarges2010), ocazie care m-a facut putin nostalgica fata de vremurile trecute si atatia ani minunati... Mi-am dat si eu mica "olimpiada" ieri la examenul de chimie si am incercat sa-mi readuc aminte de toate clipele minunate din trecut, realizand ca au fost prea multe lucruri frumoase incat sa le cuprind doar in cateva ganduri... Concluzia a fost doar ca mai presus de toate rezultatele, bune sau rele, probele, grele sau usoare; importante au fost persoanele alaturi de care am fost si experientele de toate felurile:)...

Insa, iremediabil, timpul trece, si ce ne raman sunt doar amintirile!;)

Stele...

2010-01-24T22:31:00.002+02:00

"Stelele care cad nu pier...Stelele care cad se duc spre un alt cer..."

Ca viata e nisip tinut in palme care zboara atunci cand sufla vantul, o stiti deja. Sa asteptam neasteptatul e ceva ce stim, dar uitam prea des si din pacate uneori ceva trebuie sa ne readuca aminte de asta intr'un mod neplacut. Ca timpul trece mult prea repede si ne dam seama ca uitam sa spunem ceva sau sa aratam ceva celor de langa noi e ceva ce se intampla mereu. Destul de dureros e sa realizezi acest lucru cand e mult prea tarziu, cand ceea ce te leaga de o anumita persoana sunt doar amintirile. Si tocmai aceste amintiri tin vii in sufletul nostru persoanele pierdute...

A trecut un an de cand spre cer s-au inaltat doi ingeri... Nu as vrea sa-mi amintesc cata suferinta a fost atunci. As vrea doar sa-mi amintesc de zambetul poznas al lui Alexutz si sa fiu convinsa ca pe Alex si Lory nu ii vom uita niciodata.

"Stelele care cad nu pierd...Stelele care cad se duc spre un alt cer..."

Permanent...

2010-01-21T00:31:00.003+02:00

Oare cum e sa stii ca in viata ta e mereu cineva care sa-ti fie aproape atunci cand cazi si te lovesti de realitate, care sa iti intinda mana si sa-ti zambeasca... Care sa-ti daruiasca acel zambet pe care sa-l pastrezi intotdeauna, care sa gaseasca cuvintele potrivite pentru a-ti indulci clipele, alaturi de care sa cauti iesirea din acest labirint numit viata... De cele mai multe ori suntem prea tristi pentru a ne permite "luxul" singuratatii si probabil ca daca nu am avea pe cineva langa noi care sa se bucure odata cu noi si alaturi de care sa trecem prin viata, ne-ar fi mult mai greu. De cate ori nu am fost jos si nu ne-am ridicat cu ajutorul prietenilor, de cate ori nu am infruntat frigul stiind ca langa noi e o inima calda, de cate ori nu am abandonat neincrederea datorita unei persoane care a crezut in noi. E minunat sa stii ca cineva iti poate spune ca atunci cand totul se spulbera, cand lucrurile din jurul tau sunt efemere, el e permanent alaturi de tine; e minunat sa auzi asta, e minunat sa poti spune asta. Poate pare banal, poate pare prea mult accentuat, poate pare naiv, poate par niste cuvinte aruncare aiurea, dar pentru mine e doar ceea ce simt acum. Probabil ca starea mea de acum e datorata si melodiei "Permanent" a lui David Cook. E o melodie care mi-a placut foarte mult; va las versurile si sper sa va placa.

Is this the moment where I look you in the eye?
Forgive my broken promise that you'll never see me cry
And everything, it will surely change
Even if I tell you I won't go away today

Will you think that you're all alone
When no one's there to hold your hand?
When all you know seems so far away
And everything is temporary, rest your head
I'm permanent

I know he's living in hell every single day
And so I ask, oh God is there some way for me to take his place?
And when they say it's all touch and go
I wish I could make it go away but still you say

Will you think that you're all alone
When no one's there to hold your hand?
When all you know seems so far away
And everything is temporary, rest your head
I'm permanent, I'm permanent

Is this the moment where I look you in the eye?
Forgive my promise that you'll never see me cry

Rahat...

2010-01-20T23:27:00.004+02:00

Si nu din ala folosit la prajituri, dulce si luat de la turci... As folosi un sinonim care s-ar potrivi mult mai bine contextului insa din perspectiva faptului ca nu e blogul meu nu am s-o fac.

Trec printr-unul din momentele alea in care constati ca atunci cand nu ai ce face mai bine ti-ai baga un deget in fund decat sa iei decizii pe care sa le regreti mai tarziu sau care sa te puna intr-o postura nasoala. Si toate astea din cauza sentimentelor as putea spune... Sentimentele alea care fie te bucura, fie te dau peste cap de nu mai stii cum sa te pui la loc pe picioare. Ideea e ca sentimentele mi le cunosc in mare masura, partea nasoala e ca am de reparat o situatie usor dificila care ar putea iesi destul de prost si nu vreau deloc asta.

In fine... Stiti cum suntem noi oamenii, majoritatea ne dam seama de ce am avut abia dupa ce pierdem. Si asta pentru ca sunt anumite gesturi, persoane sau sentimente care iti patrund adanc in inima iar atunci cand nu le mai ai iti dai seama ca ai facut prea putine lucruri pentru a evita dezastrul de a le pierde. Apoi incerci, faci tot posibilul sa le iei inapoi, insa cand esti intr-atat de idiot incat in prima faza te lasi purtat de mandrie, orgoliu si siguranta ca ti-ar fi mai bine fara ele nu prea mai ai nicio sansa sa aduci vreun pic din ce a fost inapoi. Si incerci si iar incerci, vezi ca nu reusesti nimic, incerci sa regasesti acele lucruri in altele, dar poate ca inca acelea nu se vor uitate sau inca nu ai gasit pe cele care sa le inlocuiasca cu succes...

Cu siguranta poate va veni o vreme cand totul se va rezolva, iar lucrurile vor intra in normal. Fie vei redobandi lucrurile initiale, fie vei gasi altele si mai bune care le vor lasa in urma pe celelalte. Ma uit la randurile asternute mai sus si constat ca pentru mine inca nu a venit vremea aia. Mi-a placut sa cred asta, dar m-am inselat si am facut o greseala fata de altcineva... Am mai trecut o data prin asta si atunci mi-a fost extrem de usor, insa de data asta e altceva. Si asta din mai multe motive insa cel mai mare este faptul ca stiu ca nu am facut aproape mai nimic pentru ca acele lucruri sa nu dispara....

Oficial...sesiune

2010-01-16T18:24:00.002+02:00

Oficial, azi a inceput sesiunea... Dupa-amiaza de ieri a fost una destul de nereusita pentru mine, insa spre seara atmosfera placuta si buna dispozitie a prietenilor mei a fost un "remediu" tare bun pentru mine. Cu ocazia asta, am ajuns si la concluzia ca e mai bine sa te multumesti cu ceea ce ai si ca trebuie sa spui stop la un anumit moment.

Sper ca sesiunea sa treaca cu bine pentru toata lumea! Pentru a va mai destinde din invatat...:) (ceea ce siguuuur faceti), am hotarat sa postez cateva bancuri despre sesiune si studenti si lucruri asemanatoare. O sesiune eficienta! Enjoy!

- Mama ii scrie o telegrama fiului:

- Cum a decurs examenul? Anunta-ma urgent!
- Examenul a decurs excelent, profesorul a fost in extaz. M-a rugat sa-l repet si la toamna.

Studentul isi cere voie sa iasa de la ore.
- Domn profesor am febra!
Dupa prelegeri, profesorul se intoarce acasa si-l vede pe student cu o
doamna splendida. Profesorul il cheama pe student si-i zice:
- Draga, cu o astfel de febra ar trebui sa stai in pat.

Intra un student la examen si fara discutii pune pe masa o sticla de whisky. Examinatorul priveste sticla si spune: - Satisfacator. Studentul mai scoate o cutie de ciocolata. Examinatorul: - Bine. Studentul pune deasupra si un stilou aurit de firma. Examinatorul: - Excelent, - si pune nota. Studentul strange totul de pe masa si spune: - Acum va rog sa ma scuzati dar mai am de dat si fizica.....

Trei studenti plictisiti de moarte. La un moment dat unul din ei zice:
Bai io zic sa dam cu banul, si sa facem asa: daca pica "marca" mergem la terasa, daca pica "banul" mergem la meci iar daca pica pe muchie ne apucam sa invatam...

Trei studenti inaintea unui examen, unul foarte bine pregatit, unul cu un nivel mediu de cunostinte si unul ultra slab, se inteleg asupra ordinii de intrare.
Cel mediu, intra primul. La iesirea din examen, ceilalti il intreaba:
- Cum a fost?
- Ca o discutie normala de la profesor la student!
Intra cel supertare. La iesire, aceeasi intrebare, raspunsul:
- Ca o discutie de la profesor la profesor!
Cand in sfarsit intra si cel 'tamaie', sta inauntru o ora. Cand iese, ceilalti il intreaba:
- Cum a fost daca ai stat atata?
- Ca o discutie de la preot la preot!
- Cum asa?
- Pai el intreba... eu imi faceam cruce. Eu raspundeam, el isi facea cruce.........

Profesorul, la examen intreaba studentii:
- Intrebare de "nota zece": cum ma numesc?
Toti tac.
- Intrebare de "nota opt": la ce obiect aveti examen?
Toti tac.
- Intrebare de "nota cinci": ce culoare are
manualul?
Din ultimele randuri se aude o voce:
- Vrea sa ne pice bulangiul!

Studentul se intoarce de la examen, parintii il asalteaza:
- Hai spune, cum a fost?
- Nimic deosebit, numai ca examinatorul s-a nimerit o persoana foarte
credincioasa, dupa fiecare fraza zisa de mine ridica ochii spre cer si
repeta "Doamne fereste!".

Examen in anul I de facultate. Profesorul sta cu fata la geam - studentii copiaza pe rupte. Cand profesorul se intoarce cu fata la studenti, toti se prefac ca scriu de zor... Examen in anul II de facultate. Profesorul sta cu fata la geam - studentii copiaza pe rupte. Cand profesorul se intoarce cu fata la studenti, acestia copiaza in continuare. Cand profesorul bate cu pixul in masa, studentii se prefac ca scriu de zor. Examen in ultimul an de facultate. Profesorul sta cu fata la geam - studentii copiaza pe rupte. Cand profesorul se intoarce cu fata la studenti, acestia continua cu copiatul. Cand un student din ultimele randuri bate cu pixul in masa, profesorul se intoarce cu fata la geam.

Intr-o benzinarie, un programator se uita derutat la pompe si murmura: - 95? ... 98? ... 95! ... 98!

Vazandu-l pierdut, un angajat al benzinariei se apropie si il intreaba:
- Cu ce va pot ajuta?
Cu o raza de fericire in privire, raspunde:
- Benzina XP sau Vista aveti?

Universitate. Examen. Tema „Lumina si Sunetul”
Profesorul intreaba:
- Ce este mai rapid – sunetul sau lumina?
Studentul raspunde:
- Lumina.
- Foarte bine, dar de ce?
- Cand conectez radioul, initial apare lumina, iar mai tarziu sunetul!
- Afara, prostule!
Intra al doilea student. Intrebarea se repeta.
- Sunetul!
- Justificati.
- Cand conectez televizorul, initial apare sunetul, iar mai tarziu lumina!
- Afara, idiotule!
Profesorul a cazut pe ganduri: „Sau studentii sunt prea prosti, sau intrebarea e prea dificila”. A intrat al treilea student.
Profesorul il intreaba:
- Dvs. stati pe un deal. Pe dealul opus – un tun. Din el se impusca. Ce observati, mai intai, flacara din teava sau bubuitul impuscaturii?
- Desigur ca flacara din teava!
Profesorul rasufla cu usurare si-l intreaba:
- Cum poate fi explicat acest lucru?
Studentul, dupa o mica retinere, raspunde:
- Doar ochii se afla mult mai inaintea urechilor!

Punct si de la capat...

2010-01-10T23:50:00.003+02:00

Probabil ca e destul de tarziu si ca acest post va fi unul destul de ambiguu... Initial nu prea am vrut sa scriu, nefiind sigura de ceea ce va iesi, dar sunt convinsa ca in saptamanile viitoare nu prea voi mai avea timp sa scriu.

De obicei, ne alegem un vis, credem in el, luptam sa-l transformam in realitate si in cele din urma ajungem sa-l calcam noi insine in picioare... Si cu toate astea, ne incapatanam sa mergem mai departe, sa ne sfaram propriile vise si sa ne distrugem propriile asteptari. Poate pentru ca suntem oameni si tocmai aceste vise ne ofera "hrana" sufleteasca, iluziile. Desi realitatea imi demonstreaza mereu contrariul parerilor mele, ma incapatanez sa invat din asta si sa nu mai fiu inca una din "victimele" naivitatii. Cu pretul unei pareri care nu ma va duce nicaieri, refuz sa vad ceea ce evident si admit ca totul e ok in jurul meu cand de fapt pasii care trec pe langa mine se indreapta de fapt catre o prapastie. Nu stiu unde sa ma opresc, intre care limite sa-mi stabilesc scepticismul si optimismul, nu stiu daca visele mai sunt o optiune "rentabila" pentru mine, iar anumite sentimente mi se par acum ca niste baloane de sapun pe care tanjesti sa le tii in mana, insa ele se sparg inainte ca tu sa le atingi.

As vrea sa pun punct aici, sa ma opresc din tot, sa am o pauza de la realitate, insa ceasul de langa mine imi spune ca asta e inca un vis... As vrea sa pun punct tuturor viselor pierdute, dezamagirilor trecute, sa pun o bariera intre ceea ce vreau sa construiesc profesional si partea interioara, mi-as dori sa fiu capabila sa spun gata... Si cu toate astea, o iau mereu de la capat.

Un nou an...La multi ani 2010!

2010-01-01T19:11:00.003+02:00

A mai trecut un an... Pot spune ca au fost atat bune cat si rele, ca am zambit dar am si plans, ca am incercat sa pastrez cat mai multe amintiri, ca a fost un an deosebit pentru ca am avut parte de sfarsituri dar si de noi inceputuri. Ultimele momente din 2009 le-am petrecut impreuna cu prieteni buni de care ma leaga atatea amintiri incat uneori nu pot realiza ce m-as face fara ei. Inceputul anului 2010 a fost unul plin de zambete, caci datorita talentelor actoricesti a unui prieten am reusit sa plang si sa nu pot fi in stare sa vorbesc de atata ras. Mi s-a spus sa-mi pun o dorinta la trecerea dintre ani si sa-mi aleg cu grija dorinta... Desi am cateva dorinte pentru acest an, refuz sa-mi mai fac vreun plan sau sa ma gandesc ce va fi in viitor pentru ca am observat ca de multe ori prezentul e inselator si viitorul e neasteptat.

In 2010 sper sa fim sanatosi, sa avem parte de multe clipe pline de bucurie alaturi de cei dragi, sa fim iubiti, sa luptam pentru visele voastre, sa zambim si sa daruim zambete, sa avem cat mai multe realizari si sa traim fiecare moment din plin!

La Multi Ani 2010!

Craciun fericit!

2009-12-25T13:45:00.003+02:00

Fiecare dintre noi si-a ascuns cate un gand sau un vis in fulgii de nea care au cazut mai demult. Nu pot decat sa va urez ca aceste sarbatori de iarna sa va implineasca toate visele, sa va aduca in suflet doar bucurie si iubire, si sa va ofere momente speciale alaturi de persoanele dragi!

Craciun fericit!

20...

2009-12-20T19:41:00.002+02:00

20 decembrie, 20 de ani, 20 de vise, 20 de ganduri si sperante deschise... Au fost cateva zile minunate la sfarsitul carora ma gandesc mereu ce cuvinte frumoase pot asterne pe blog, dar ma trezesc mereu ca s-a facut tarziu si somnul ma asteapta si nu mai am rabdarea de a scrie. Ar fi atat de multe sentimente si pareri de scris, atat de multe ganduri care au trecut incat parca ar fi trecut saptamani, nu zile...

In primul rand, a fost 17 decembrie si am schimbat prefixul... Nu ma simt deloc schimbata, aceeasi fiinta naiva, acelasi om visator... Poate ca e bine, poate ca nu... Am petrecut ziua de joi intr'un ritm destul de alert si am incheiat'o alaturi de persoane care sunt parte importanta din viata mea, iar acesta a fost cel mai frumos cadou.

De joi, orele s-au scurs fara prea mult somn, iar peisajul de poveste de afara nu a facut altceva decat sa fie ambientul perfect pentru clipe minunate. Ziua de ieri a fost ca un basm de iarna... Impreuna cu colegele de camera am impachetat cadouri, am ascultat colinde, ne-am bucurat si am ras impreuna... Seara s-a terminat minunat cu o bataie in zapada. Pot spune ca m-am simtit ca un copil, ca am realizat ca fericirea sta in micile bucurii, ca timpul nu se masoara in secunde, ci in momentele frumoase pe care le avem in viata.

Dupa plimbarile de zilele astea, mi-am pus ordine in ganduri, mi-am "masurat" sentimentele si am realizat ca tot ceea ce imi doresc e ca pe viitor momente asemanatoare cu cele din perioada asta sa fie tot mai multe... Sunt putin nostalgica si foarte nerabdatoare sa ajung acasa pentru ca asta imi mai lipseste pentru ca totul sa fie minunat!

La Multi Ani!

2009-12-17T14:30:00.002+02:00

Se pare ca Andreea mi-a luat-o inainte si v-a anuntat inca de aseara ca astazi va implini frumoasa varsta de 20 de ani. Dar oricum ea nu stie de postul asta asa ca hai sa ii facem o surpriza frumoasa cand se va intoarce de la facultate si isi va accesa blogul...

Cine doreste sa ii ureze sincere si calduroase felicitari Andreei sunt rugati sa lase un comentariu in acest post. Eu nu pot sa vorbesc decat in numele meu. Iti doresc tot binele din lume, sa ai parte numai de fericire, bucurii, sa fii sanatoasa, iubita, iar toate dorintele tale sa ti se indeplineasca. Astazi de ziua ta, zambeste, pentru ca sa fi asa si in urmatorul an al vietii tale... Fii fericita, inconjoara-te de prieteni, danseaza, distreaza-te si uita de tot pentru cateva momente. Azi e ziua ta si numai a ta. Cel mai frumos "La Multi Ani" e cel din inima asa ca te rog sa il primesti pe acesta de la mine.

Pana diseara cand iti vei primi cadoul, eu nu pot decat sa iti multumesc pentru prietenia ta imensa. Esti ca o sora pentru mine, o sora mai mare, teoretic, dar care practic e un pic mai mica, de care imi place sa am grija. Am avut multe "peripetii" impreuna si numai daca spun Infomatrix cred ca e de ajuns. Plus multe proiecte si perioada de cand suntem studenti. Poate ca ar fi cazul sa imi cer si niste scuze, spre exemplu, pentru ca nu am fost la majoratul tau :(, pentru anumite momente de la Infomatrix de anul asta, si pentru multele momente cand sunt ceva mai "rau", dar ti-am spus ca nu fac asta cu rautate ci cu un scop. Trebuie sa inveti sa fii un pic mai tare, si sa ai mult mai multa incredere in tine pentru ca atunci cand ai de trecut un obstacol, il vei trece su siguranta.

Cam atat am avut de zis. Sper sa fie o surpriza frumoasa acest post si pentru asta am ales sa il scriu pe blogul tau si nu pe al meu. LA MULTI ANI inca o data si ne petrecem diseara! <:-P... Iar acum: Muuuultiiiiiiiiiiii aaaaani traiaaaascaaaaaa! :D

La Multi Ani
Asculta mai multe audio Muzica

Ultima zi din cei 19 ani...

2009-12-16T23:01:00.003+02:00

Pot spune ca e mai putin de o ora si voi trece de 19 ani... Sincera sa fiu, a fost o zi destul de obositoare si plinaaa de gheata... Spre surprinderea mea nu am luat nicio cazatura deocamdata... Am carat cu bratele multeeee lucruri din Carrefour, am descoperit cat de proaste sunt plasele alea, am mai pierdut si anumite lucruri...si am incheiat printr'o curatenie care m'a facut sa uit de griji... Asa ca inchei ziua cu un mic-mare suras pe buze...

Spre final, vreau sa ma gandesc ce am insemnat varsta de 19 ani pentru mine... Un an frumos presarat cu multa prietenie si cateva mici realizari, varsta la care s-a infiintat acest blog mititel, schimbari care nu mi'au adus decat bucurie pana acum, colegi si prieteni noi care se dovedesc a fi minunati. In rest, am ramas aceeasi persoana: naiva si copilaroasa... Cred ca inlauntrul meu am ramas la varsta de 5 ani....

Sper ca 20 de ani sa fie o varsta minunata, sa fie anii pe care sa-i gravez cu iubire, prietenie si amintiri grozave... Sper sa raman mereu copil in interior si sa nu-mi pierd niciodata puterea de a visa, a crede, a iubi...

Some lyrics...

2009-12-15T00:34:00.002+02:00

Imi place la nebunie Coldplay, iar zilele astea am avut pe repeat melodia The Scientist...Ador urmatoarele versuri:

I was just guessin' at numbers and figures,

 Pulling the puzzles apart.

 Questions of science, science and progress

 Do not speak as loud as my heart.

A nice weekend

2009-12-13T11:00:00.002+02:00

Nu pot sa nu amintesc de weekend'ul acesta pe blog... Desi ziua de vineri a fost destul de aglomerata la facultate, dupa-amiaza care i-a urmat a fost extraordinar de placuta. Am iesit cu fetele la o plimbare si pot spune ca o companie mai buna nu am putut avea pentru ca dupa timpul petrecut cu ele am uitat de toate grijile de dinainte. Cu aceasta ocazie, am descoperit si ca studentii, mai ales studentele se bucura de o mai mare "atentie" din partea celorlalti si am gasit si un loc bun pentru o gustare. Pe seara, am jucat carti si m-am bucurat de compania colegilor de liceu, iar noaptea s-a incheiat cu niste concluzii interesante despre unele asteptari de'ale mele.

Sambata a sosit cu o mica ninsoare, lucru care m-a bucurat enorm. Mi-as fi dorit sa ninga ca'n povesti, cu fulgi mari, iar pe jos sa se astearna o carare alba, dar se pare ca pentru acest peisaj mai trebuie sa asteptam. Vazand cat de trecatori erau fulgi de zapada, mi-am dat seama ca totul e trecator, ca anumite lucruri din viata noastra se "topesc" mai repede decat ne-am dorit noi... Spuneam unui prieten bun ca mi se pare uneori ca'n jurul meu se naruiesc multe, ca adesea unele vise ni se spulbera ca un glob de cristal scapat pe jos... Din fericire, reusim sa visam in continuare, fie ca vrem sau nu, deoarece e in natura noastra sa ne construim idealuri, sa visam...

Seara de sambata s-a incheiat printr'un party unde mi-am readus aminte de cateva melodii faine pe care nu le-am ascultat de ceva timp. Am realizat cu aceasta ocazie ca una dintre partile cele mai bune ale facultatii mele sunt oamenii pe care i-am intalnit aici. Am remarcat acest lucru impreuna cu doi buni colegi si ne gandeam ca ar fi bine totusi sa petrecem mai putini ani impreuna (in ideea de a termina totusi facultatea:) ) la facultate... Sunt convinsa ca alaturi, anii de facultate vor fi mult mai frumosi.

Cat despre noaptea de aseara, pot spune ca s-a incheiat cu muuult ceai si cu o conversatie interesanta. Duminica a inceput ok. Sper sa fie o zi frumoasa, insa de pe acum simt o lene destul de mare, asa ca nu ma astept la multe mici "realizari".

In concluzie, a fost un weekend frumos, petrecut alaturi de persoane deosebite! Sa aveti o duminica minunata!

So this is December...

2009-12-06T23:12:00.003+02:00

Luminite aprinse, aroma de dulciuri in aer, frigul pe care-l simti in obraji, fulgii de nea pe care ii astepti sa cada... Sunt o visatoare si ma simt tot ca un copil naiv desi multa lume imi spune ca ar fi cazul sa devin mai realista... Stiu ca ma hranesc cu iluzii, dar...trebuie sa hranesc si eu cu ceva... Aseara a fost o ocazie frumoasa de a zambi si de a ma simti din nou copil... Am facut o plimbare prin Cismigiu cu cativa prieteni buni si am profitat de fiecare moment pentru a ne readuce aminte cum era atunci cand eram mici. Ne-am dat seama ca pentru noi mosu' nu mai e ce a fost odata (mai ales pentru cei care suntem departe de casa), dar ca in adancul sufletului tot pastram o farama din trecut si din emotiile si freamatele copilariei. A fost o seara frumoasa si pot spune ca anul acesta mosul mi-a adus in dar prietenia... Acum sa vedem cu ce va veni Mos Craciun:).

Pentru ca ziua inca nu s-a terminat, le urez tuturor ce poarta de Nicolae, Nicoleta si derivatele lor sa fie fericiti si iubiti!

De|ce|mbrie...

2009-12-01T22:13:00.001+02:00

1 decembrie...ziua nationala...Sincera sa fiu, nu prea am avut timp sa ma gandesc la acest aspect, insa stiu ca in adancul meu imi place tara mea cu tot ce inseamna ea, bun sau rau... Sunt momente cand imi vine sa fug cat mai repede de aici, cand tot ce ma inconjoara imi dovedeste ca absolut orice e posibil, ca anumite "calitati" pot atinge valori enorme, ca traim intr-un meleag al extremelor, ca paradoxul isi are patria aici; dar am invatat ca mai exista si parti bune care iti indulcesc existenta. Luna aceasta este una speciala pentru mine, e aceea perioada a anului pe care o ador, pe care o astept nerabdatoare, este timpul in care invatam sa pretuim pe cei dragi, in care daruim celor din jurul nostru zambete calde si le mangaiem sufletul cu priviri intelegatoare. E timpul iubirii si al inocentei... Stiu ca toate clipele ar trebui traite cat mai frumos, dar pentru mine aceasta e luna in care simt in jurul meu multa iubire...

P.S. In acord cu vremea, versurile unei melodii frumoase...Decembrie-Directia 5;

De ce crezi in minuni
De ce toti par mai buni
De ce vrei sa iubesti
De ce sa daruiesti
De ce cad fulgi din cer
De ce-n decembrie
Decembrie...
De ce speri sa te simti
Iar copil la parinti
De ce vrei iar sa fii
Un bunic la copii
De ce razi catre cer
De ce-n decembrie
Decembrie...

It's all coming back to me now

2009-11-29T22:29:00.002+02:00

A fost una din serile frumoase petrecute in compania unor buni prieteni, o oportunitate de a redescoperi ca unele lucruri inving timpul si spatiul, ca prietenia dureaza mai mult decat am tinde sa credem. Am revazut colegi, am imbratisat prieteni, am regasit surasuri pierdute in ceata timpului, am simtit gustul dulce al bucuriei, am ratacit iar pe strazile cunoscute si in acelasi timp atat de straine.

Din fericire, mi-a "picat" in maini un album de-al unei trupe favorite de-a mea, Holograf - "Taina mea". Am reascultat cu sufletul deschis cantece care m-au incalzit in toamna asta tarzie si inevitabil mi-am pus intrebarea care e taina mea... Probabil ca taina mea se afla undeva in sentimentele mele, sau poate in gandurile mele... Dar asta este ceva la care nu am timp sa ma gandesc acum! Momentan, ma intorc la puzzle'ul meu.:)

P.S. La Multi Ani tuturor Andreelor si Andreilor! Sa vi se indeplineasca toate dorintele!

Un weekend prelungit...

2009-11-28T11:27:00.000+02:00

Un weekend pe care il voi petrece acasa, in care voi incerca sa profit cat mai mult de timp si sa stau alaturi de persoanele dragi mie. A trecut ceva timp de cand nu am mai scris ceva pentru blog... Desi de o saptamana si ceva nu invat si nu lucrez nimic concret, timpul a trecut pur si simplu pe langa mine. Intre timp, a trecut si Balul Bobocilor, o noapte foarte frumoasa care s-a incheiat abia pe la 6 dimineata. Sper sa completez "somnul" de o ora si jumatate de vineri, in weekendul acesta...
Momentan, imi propun sa termin un puzzle in weekend'ul acesta, asa ca ar fi bine sa ma grabesc... Nu-mi ramane decat sa va urez un weekend minunat!

Books..

2009-11-19T17:52:00.002+02:00

A trebuit sa astept un seminar de European Culture&Civilisation pentru a-mi readuce aminte de placerea de a citi... Recunosc ca a trecut ceva vreme de cand nu am mai trecut cu privirea peste cuvinte intiparite pe foi lucioase si ca ultimele incercari de a citi au fost rapuse de timpul mult prea scurt si care nu lasa in urma lui decat regretul ca ai fi putut face mai mult. Uneori, cred ca dorinta mea cea mai mare e aceea de a opri timpul in loc si a profita de el intr'un mod cat mai util. Ce inseamna util...cred ca e ceva relativ...in secunda asta mi s-ar parea util sa invat anumite lucruri, iar in secunda urmatoare mi s-ar putea parea utila o calatorie... In afara de lucrurile astea, trebuie sa nu uitam si de cei de langa noi si, din cand in cand, sa le mai spunem ceea ce simtim, aratandu-le ca ne pasa si daruindu-le macar o perspectiva asupra fericirii. Urmatorul citat a fost cel care mi-a inspirat acest post:

"If I knew that today would be the last time I’d see you, I would hug you tight and pray the Lord be the keeper of your soul. If I knew that this would be the last time you pass through this door, I’d embrace you, kiss you, and call you back for one more. If I knew that this would be the last time I would hear your voice, I’d take hold of each word to be able to hear it over and over again. If I knew this is the last time I see you, I’d tell you I love you, and would not just assume foolishly you know it already."
— Gabriel García Márquez

O lipsa indelungata...

2009-11-10T19:54:00.002+02:00

A trecut ceva vreme de cand nu am mai asternut nicio idee pe "foile" acestui blog... Sincera sa fiu, nici nu am realizat ca timpul trece atat de repede pe langa mine fara sa realizez asta... Am lasat secundele in voie, orele sa zboare, zilele sa se scurga, multumindu-ma doar sa privesc. Sunt convinsa ca nu pot schimba nimic, ca fiecare clipa pierduta e pierduta pentru totdeauna, insa nu pot decat spera ca pe viitor sa incerc sa tin cont de valoarea timpului.

Fiindca maine ma asteapta un mic test la Java voi fi destul de scurta acum, dar promit ca voi incerca sa revin in curand.

Va las o recomandare pentru asta-seara: Armin van Buuren - Fine without you.

You'll always find your way back home

2009-10-22T21:15:00.002+03:00

Miley Cyrus-You'll Always Find Your Way Back Home
Asculta mai multe audio Muzica

Cred ca versurile melodiei de mai sus spun totul... Caci iti poti schimba coafura, iti poti schimba hainele, gandurile, iti poti schimba visurile, stilul sau orice altceva, insa intotdeauna vei gasi drumul inapoi spre casa. Si ce poate fi mai frumos decat orasul natal, curtea blocului unde ti-ai petrecut copilaria, parintii si prietenii de aici pe care nu ii poti lua cu tine peste tot...
Orice as face, oricat de student sau de bucurestean mi-as impune sa fiu, nu pot uita locul unde m-am nascut, oraselul asta mic in care am invatat sa ma joc, sa zambesc, sa rad, sa plang, sa iubesc, sa sufar... Sunt 19 si jumatate de viata ce ma leaga de Dragasani, si multe, foarte multe chestii... care fac parte fie din trecut, fie din prezent si poate chiar si din viitor...
Ma bucur ca dupa destule zile petrecute in teribilul si marele Bucuresti sa ma reintorc aici, sa ma plimb pe stradutele pe care le stiu ca pe propriul buzunar, sa imi revad prietenii, familia si nu in ultimul rand pe cea pe care o iubesc si care m-a facut sa redescopar sentimentul dragostei si a fericirii...
Toate astea duc la o singura concluzie si anume ca nicaieri nu e ca acasa... :X

Imi e dor...

2009-10-21T23:35:00.002+03:00

...de strazile micute dintr'un oras la fel de "mare", de pasii ale caror urme au fost sterse incet de adierea clipelor, de colturile de lume din acel mic univers unde viata ne oferea prietenia, de petecul de realitate pe care imi puteam insira visele nestingherita, de serile senine cand cerul era luminat de zambete, de ploaia de vara care ne inunda cu bucurie, de frunzele copacilor care cadeau aducandu-ne nostalgie, de fiecare privire strengara, de melodiile care aduceau armonie in viata, de atingerea vantului rece pe obraz, de primii fulgi de zapada ce se topeau odata cu tristetea, de cantecul acela ce imi aduce aminte de eternitate, de versurile in care gaseam intiparite sentimente pierdute...Imi e dor...

Aripi de fluturi

2009-10-13T22:52:00.002+03:00

Iata rezultatul unui curs "foarte interesant"...:

Prind aripi de fluturi in zbor,

Culeg praf de sperante ce mor

Arunc cenusa viselor facut scrum

Din ce-a fost a ramas doar parfum;

Aroma de clipe spulberate de timp

Si zambete stranse pe chipul sters

Idei si ganduri de neinteles,

Trecutul pare acum fara de sens.

Iubind...

2009-10-13T15:22:00.009+03:00

Iubirea - cel mai frumos sentiment de pe Pamant. Asta e "cliseul" pe care il intalnim de cele mai multe ori la adresa acestei notiuni. In mare parte e adevarat, insa totusi consider ca iubirea are si o mica parte subiectiva si o mica parte nu tocmai frumoasa.

Bineinteles ca mai presus de toate ea ne ofere momente frumoase, pretioase, care ni se vor intipari in mintea noastra pe viata. Persoana iubita devine lumina din intuneric, ingerul care iti calauzeste pasii si cea care ar putea printr-o singura privire, atingere sau un singur sarut, zambet sa te faca sa uiti de tot pentru cateva momente...

De cealalta parte insa, iubirea poate avea si unele aspecte negative. Framantarea, gelozia sau pur si simplu gandul stupid ca ai putea pierde persoana la care tii atat de mult te fac sa innebunesti uneori. De aceea insist asupra faptul ca notiunea de baza intr-o relatie este INCREDEREA!

Da! Eu sunt indragostit! Si imi place. Ador sentimentul sa stiu ca cineva ma iubeste, ca cineva tine la mine... Desi relatiile astea la distanta sunt groaznice, mi-as dori totusi ca intre mine si ea sa nu se schimbe nimic.

P.S. Nu e o compunere tocmai artistica in modul in care va obisnuise autoarea acestui blog, dar sunt gandurile mele exprimate in modul cat mai real cu putinta.

Inca un adult pe cararile vietii...

2009-10-11T20:54:00.003+03:00

Secundele se scurg rapid, iar anii trec adesea pe langa noi fara sa ne dam seama. Raman in urma noastra amintiri scrijelite pe peretele trecutului, zambete mazgalite pe fetele noastre, surasuri discrete impartite cu generozitate, lacrimi reci cazute pe cararile intunecate ale vietii noastre, bucuria impartita cu cei dragi, caldura clipelor petrecute alaturi de ei.
Pentru a nu ma afunda prea tare in alte idei, revin la subiectul initial. Trebuie neaparat sa ii spun "La multi ani" micutei noastre majore, Daniela. Iti multumim pentru o seara minunata, plina de surprize si momente frumoase! Nu-ti pot ura decat sa ai parte de o viata ca un cer senin, de prieteni minunati, de multa iubire si fericire! Sa pastrezi mereu zambetul pe chip si sa ai mereu in suflet inocenta copilariei!

Mantie de stele...

2009-10-11T10:09:00.001+03:00

Ascunde-mi sufletul intr-o mantie de stele

Si ia tu cheia ce deschide drumul catre ele,

Arunca-mi visele in marea adanca,

Transforma-le in valuri pazite de-o stanca...

Fast forward to a new weekend...

2009-10-09T12:59:00.002+03:00

O zi de vineri cu un program acceptabil... Un weekend acasa... Dupa o saptamana la Bucuresti, pot spune ca am asteptat cu nerabdare ziua in care ma voi intoarce acasa. Cum am ales sa plec ceva mai tarziu, am hotarat sa mai scriu cate ceva pe blog dupa o absenta destul de indelungata. Chiar vorbeam cu Ady (blogger'ul sef) ca ne-am cam lasat de meserie de ceva timp. Poate ca as fi reusit sa gasesc timp sa scriu, insa mi-a lipsit total inspiratia. A fost o saptamana interesanta, prima saptamana de facultate, primele experiente din viata de student, colegi noi, profi noi si bineinteles prietenii buni care au fost "aproape" si mi-au aratat ca prietenia dureaza no matter what...
Stiu ca plecasem de acasa cu o oarecare reticenta in ceea ce priveste acomodarea cu facultatea si viata de camin, dar pot spune ca pana acum totul mi se pare in regula si lucrurile decurg chiar ok.
Impresii nu voi mai lasa acum, ci voi incerca sa surprind esentialul in viitoarele post'uri.
Weekend'ul asta sper sa fie super... Se anunta un majorat tare fain si niste petrecareti pusi pe fapte mari asa ca "viitorul suna bine"...

Back2writing...

2009-10-03T22:13:00.003+03:00

Au trecut cateva zile de cand n-am mai scris pe site si s-au intamplat atat de multe. M-am mutat cu totul in Bucuresti, am lasat in urma anii frumosi de liceu si am mers mai departe spre un nou inceput. Probabil ca experienta de camin ar fi trebuit sa fie ceva socant, insa deocamdata sunt tare multumita de felul in care arata camera si cum este atmosfera de aici.
Cat despre facultate, "what u want is what u get"... Dupa o lipsa de la marea deschidere, in favoarea unei mici reuniuni cu colegii, am mers la deschiderea de la facultate... S-au spus lucruri frumoase, lucruri care sa ne atraga si sa ne descrie patru ani "minunati"... Am inceput in forta vineri cu programming languages, curs pe care l-am continuat si azi si care este deocamdata marele meu stres. Sper ca pe parcurs lucrurile sa mearga mai bine si sa ma pot descurca cat de cat...
Ah...sa nu uit..la programming languages facem bineinteles... Java... Un program in care nu am lucrat si cu care nu am avut nicio tangenta...
Cat despre prieteni, pot spune ca sunt multumita ca ii am destul de aproape pe multi din "gasca nebuna", insa imi lipsesc cateva persoane.
Sper sa revin cat de curand cu un post mai deosebit!

Pur si simplu fara cuvinte...

2009-09-29T22:53:00.004+03:00

E ultima seara inainte de plecarea la facultate, o seara in care am ramas fara cuvinte... N-am putut sa spun nimic, am lasat doar cateva lacrimi sa cada si sa cristalizeze sentimentele mele... Sunt trista din doua motive, care insa imi spun acelasi lucru: viata e plina de neasteptat, iar timpul e ireversibil! Nu-mi gasesc cuvintele potrivite sa exprim ceea ce simt, e ceva intre nostalgie si tristete, o adiere rece ca un vant de toamna in sufletul meu... Ma voi opri aici si voi continua alta data, atunci cand voi gasi puterea sa privesc inainte. Pastrez in suflet familia, pe Happy, anii de liceu, copilaria, momente placute, coltisorul meu din casa, paradisul meu si prietenii(:X)! Iar pe voi, Denisa si Andrei, va voi tine mereu aproape de suflet, indiferent de distanta... Cred ca stiti ca deja sunteti parte din mine!... Nu mai pot scrie...

Alaturi de ingeri...

2009-09-28T21:06:00.003+03:00

O seara atat de trista... Pe langa faptul ca se apropie plecarea la facultate, am aflat ca un amic a murit... Am ramas fara cuvinte mai ales ca era o persoana plina de viata, o persoana in prezenta careia nu puteai sa nu razi si un amic de incredere... Viata e plina de neprevazut, totul e efemer, fiecare clipa se scurge spre neant, iar ceea ce ramane in urma noastra sunt momentele frumoase pe care le oferim celor dragi. Sunt convinsa ca Larry ne va veghea de undeva de sus! Nu te vom uita niciodata!

Dincolo de moarte-i nemurirea
Poezie de Sorel_amore

E intuneric si lumina totodata,
O lacrima se scurge din lumea-ntunecata,
Un trandafir isi leapada petalele maiestre,
Incet, incet in intuneric se-ofileste.

Stelele cad din bolta cerului albastra
Soarele-apune acum si-n viata noastra
O liniste eterna, un intuneric sfant
Domnesc acum intruna pe Pamant.

Sufletul meu e un abis imens
Lipsit de viata, fara de sens
Viitoru-i o enigma, fara margini, far' de sens
E dincolo de moarte ... e imens

Incerc acum sa-l readuc la viata
Dar in zadar, nu pot sa ii fac fata
E prea puternic, prea impunator
Iar eu sunt doar un simplu muritor.

Andrei Pavel si-a luat ramas-bun de la competitiile sportive

2009-09-27T00:53:00.003+03:00

Andrei Pavel s-a retras azi din competitiile sportive, insa nu va renunta definitiv la tenis. Al doilea tenismen roman, dupa Ilie Nastase, va continua sa fie antrenorul multor juniori care spera sa-i calce pe urme. Desi vizibil emotionat, Andrei Pavel s-a tinut tare si nu a plans in fata spectatorilor sai. In urma meciului demonstrativ cu croatul Goran Ivanisevici, "cneazul" a oferit celor din public 30 de mingi cu autograful sau, multumind tuturor implicati, mentionand ca fara ei tenisul nu ar exista. Meciul s-a "incheiat" pe melodia "Show must go on" a celor de la Queen la scorul de 5-4 pentru roman, sugerand faptul ca "spectacolul trebuie sa continue".

Am urmarit de la tv cateva fragmente din acest meci si pot spune ca partea care mi-a placut enorm a fost aceea in care i s-a cantat melodia "Sa nu-mi iei niciodata dragostea" de la Holograf. Am redescoperit cat de mult imi place acest cantec, ca fiecare dintre noi are un ceva/cineva anume la care tine enorm. Surprizele au continuat sa se tina lant pentru tenismen, fiind o dupa-amiaza deosebita.

Back home...

2009-09-26T10:16:00.002+03:00

A trecut ceva timp de cand nu am mai scris ceva... Aceasta lipsa poate fi justificata de faptul ca a trebuit sa ma deplasez spre "minunata" capitala pentru a lua camera de camin... 2 zile obositoare datorita drumului, agitatiei dinainte, unei nopti partial dormite, dar frumoase pentru ca le-am petrecut cu persoane apropiate mie. Multumita unor prieteni, am ajuns si la finalul unui meci foarte frumos de tenis si pot spune ca am ramas cu cateva amintiri frumoase. In legatura cu caminul,in cele din urma totul a fost ok, desi intre timp aflasem ca nu se rezolvase asa de bine pentru toti... Insa cum spuneam, un ajutor divin a aranjat intr-un final lucrurile in asa fel incat totul sa fie ok...
Cat despre caminul meu... Pot spune ca nu ma asteptam sa arate atat de ok, la o prima analiza lucrurile sunt aranjate destul de bine, e nevoie doar de mici retusuri si echipari astfel incat totul sa fie confortabil... Paturi etajate, mobilier nou, baie la camera, si spatiu destul de mare; o imagine pe care nu credeam ca o voi gasi inca din anul 1 in camine... Sper ca si colegele sa fie suuper si sa fie un prim an de facultate plin de momente frumoase.

Few words...

2009-09-22T00:12:00.002+03:00

Exista un vers, exista un gand,
Exista un val ce ne duce purtand,
Exista o lume, exista o zi
de a carei prezenta odata ne vom aminti...

O stea a aparut pe cer...

2009-09-20T10:57:00.004+03:00

Un ultim omagiu pe care i-l aducem actorului Nicu Constantin, un om care a stiut sa ne aduca zambetele pe chipuri ori de cate ori il vedeam sau ascultam. Un mare actor, o personalitate marcanta care raspandea in jur buna dispozitie. Dupa o viata in care a adus numai bucurie oamenilor, a sosit ziua in care ne-a intristat pe toti, ridicandu-se la cer. A fost una dintre marile stele ale divertismentului romanesc, un "monstru" sacru al comediei, un talent care a stiut cum sa insenineze vietile celorlalti. Din pacate, se sting incet-incet multe valori ale vietii culturale romanesti, valori care au lasat in urma o activitate deosebita, chipuri vesele, momente frumoase...
Actorul Nicu Constantin a fost înmormântat, sâmbătă după-amiază, în cimitirul din Eforie Sud, în prezenţa a peste o sută de persoane. Nicu Constantin a murit, marţi, 15 septembrie, în urma unui stop cardiorespirator, după ce a fost internat timp de peste patru luni la Spitalul Clinic Militar de Urgenţă din Capitală, pentru suferinţe pulmonare severe.
Inveseleste ingerii, maestre!

Never is a long time...

2009-09-19T19:19:00.003+03:00

Acesta e titlul melodiei pe care am pus-o pe repeat all day long... Au fost cateva zile in care am lipsit din "blogosfera" datorita micilor lucruri pe care le-am avut de facut, dar sper sa revin in totalitate in curand... Poate ca activitatea redusa din ultimul timp este rezultatul unei stari nu prea bune si a unei oboseli inexplicabile, dar asta e o cu totul alta poveste... A fost o saptamana in care am ajuns si pe la scoala si am retrait nostalgia de a fi terminat liceul, o saptamana in care am redovedit cat pot fi de aiurita (prietenii stiu de ce:) ), poate ultima saptamana pe care o voi petrece integral acasa inainte sa plec la facultate... M-a apucat nostalgia de cand am aflat ca vineri dimineata trebuie sa fiu prezenta in Bucuresti pentru camera de camin... Realizez cu tristete ca se apropie plecarea si acest lucru rupe din sufletul meu toata bucuria... Simt cum se sterg in urma mea pasii trecutului, cum prezentul se preschimba in trecut asa cum adierea calda a verii s-a transformat in vantul rece de afara... Cred ca va urma inca un capitol frumos din viata, dar parca nu ma simt pregatita inca sa-l inchid pe acesta, dar timpul nu prea are chef sa-mi asculte dorintele... In fine, nu mai vreau sa continui sa raspandesc nostalgie in jurul meu... In plus, toata lumea imi spune ca nu-si da seama ce voi face eu in marea capitala la cat de aiurita sunt, ca probabil imi trebuie un baby-sitter, doar sunt campioana la capitolul acesta...
Revenind la lucruri mai frumoase, va aduc in atentie doua melodii care mie mi-au placut mult:
Roxette - Never is a long time;
Tiesto&Priscilla - I am strong (super vocea);